Deşi nu ştim cu exactitate ce vârstă are, Pământul ar putea sufla astăzi într-un număr de aproximativ 4,54 miliarde de lumânări. A treia planetă de la Soare este cea mai mare planetă telurică din Sistemul Solar în diametru, masă şi densitate. Ea este, până acum, singurul loc din Univers unde ştim că există viaţă.

Ziua Pământului se sărbătoreşte în fiecare an, pe 22 aprilie, data la care s-a născut, în Statele Unite, mişcarea pentru protejarea mediului înconjurător.

Această zi a fost fondată de senatorul american Gaylord Nelson, în anul 1970, cu scopul de a trezi clasa politică din dezinteresul pe care îl arata faţă de mediu. În primul an, ea a fost celebrată de aproximativ 20 de milioane de cetăţeni americani.

Astăzi, pentru a marca evenimentul, NASA va transmite imagini de înaltă definiţie ale planetei, surprinse cu ajutorul camerelor video instalate pe Staţia Spaţială Internaţională. Ele vor putea fi văzute pe nasa.gov, site-ul agenţiei spaţiale.

Născută dintr-o nebuloasă solară

Terra s-a format acum 4,54 miliarde de ani, iar viaţa a apărut în urmă cu un miliard. Oamenii de ştiinţă estimează că lumea pe care o cunoaştem va continua să susţină viaţa timp de 1,5 miliarde de ani, după care luminozitatea crescută a Soarelui va distruge ecosistemele existente.

Pământul este o planetă telurică, adică este compus din roci, şi nu din gaz, precum Jupiter. Acum 4,54 de miliarde de ani, Pământul şi celelalte planete din Sistemul Solar s-au format dintr-o nebuloasă solară (o masă în formă de disc, alcătuită din praf şi gaze rămase după formarea Soarelui). Cel mai vechi material din sistemul solar a fost datat în urmă cu 4,5672 miliarde de ani.

Formarea Pămânutului prin acumulare s-a terminat într-o perioadă de 10-20 de milioane de ani. Iniţial topit, stratul extern al planetei s-a răcit şi a format o crustă solidă atunci când apa a început să se acumuleze în atmosferă. Luna s-a format după aceea, cel mai probabil după ce un obiect ce avea o masă egală cu 10% din cea a Terrei a lovit Pământul. O parte din acest corp a format Luna.

Dependentă de Soare

Viitorul plantei este stâns legat de cel al Soarelui. Din cauza acumulării progresive de heliu din miezul Soarelui, luminozitatea astrului va creşte treptat. Luminozitatea sa va creşte cu 10% de-a lungul următorului miliard de ani şi cu 40% în viitoarele 3,5 miliarde. Testele realizate de oamenii de ştiinţă arată că o consecinţă a acestui fapt ar putea fi dispariţia oceanelor, iar plantele şi animalele ar muri şi ele. Peste aproximativ 5 miliarde de ani, Soarele va deveni o uriaşă roşie.

Chiar dacă Soarele ar fi etern, răcirea internă a Pământului ar face ca cea mai mare parte a atmosferei şi a oceanelor să dispară ca urmare a vulcanismului redus. După alte câteva miliarde de ani, când apa va fi dispărut, temperatura medie globală va ajunge la 70 de grade Celsius, iar planeta nu va mai putea găzdui viaţa.

GALERIE FOTO NASA

Erupţie a vulcanului Cleveland, fotografiată de pe Staţia Spaţială Internaţională

Pământul fotografiat de pe orbita lunară

Pământul şi satelitul său, Luna

Pământul, Soarele şi un braţ al navetei spaţiale Endeavour