Tenisul mondial e în doliu: A murit Dennis Ralston. A fost coșmarul lui Năstase și Țiriac

Tenisul mondial e în doliu: A murit Dennis Ralston. A fost coșmarul lui Năstase și Țiriac

Unul dintre puținii jucători care au câștigat Cupa Davis atât ca jucător, cât și în calitate de căpitan, a lăsat lumea tenisului mai săracă. De numele lui se leagă memorabilă finală de Cupa Davis de la București, din 1972.

Este doliu în tenisul american și cel mondial deopotrivă. Marele jucător Dennis Ralston, în vârstă de 78 de ani, a decedat. Americanul suferea de cancer cerebral, potrivit DigiSport

Tenismenul a fost căpitanul nejucător al echipei americane în finala de neuitat a Cupei Davis din 1972, împotriva României, împotriva așilor români ai vremurilor, Ilie Năstase și Ion Țiriac. Finala care s-a jucat cu Salatiera de argint pe masă, la București, la Arenele Progresul, într-o finală de povestit nepoților, titrează ediția electronică a faimoasei publicații LEquipe.

Ne puteți urmări și pe Google News

Despre acea finală de neuitat de la București, Inside Tennis nota: "Calmul și stăpânirea de sine a lui Dennis Ralston în fața unui public pătimaș și a unor arbitri de linie patrioți a fost punctul cel mai frumos al momentului 1972".

Cu Ralston căpitan nejucător, SUA a câștigat Cupa Davis din acel an, 1972, după finala de vis jucată la București, scor 3-2, care din păcate le-a scăpat marilor campioni români printre degete.

A câștigat Cupa Davis ca jucător și căpitan

Dennis Ralston este unul dintre puţinii tenismeni care au câştigat Cupa Davis atât ca jucător (1963), cât şi în calitate de căpitan al echipei SUA (1972), asemeni unora dintre marii jucători ai sportului alb: Arthur Ashe, Albert Costa, Guy Forget, Tom Gorman sau Rene Lacoste.

Ca jucător, Ralston a câştigat 5 turnee de Grand Slam la dublu: French Open (1966), Wimbledon (1960) şi US Open (1961, 1962 și 1963) și a jucat o finală la Wimbledon, în proba de simplu, în 1966, pierdută cu Manuel Santana.Din 1968 până în 1971 a fost antrenor al echipei de Cupa Davis a SUA, iar apoi a fost căpitan nejucător, până în 1975. Potrivit specialiștilor, era un jucător cu apetit uriaș pentru atacul la fileu.