Teatrul Evreiesc celebrează 75 de ani. De instituție se leagă îndeaproape viața și devenirea artistică a Maiei Morgenstern, actrița transmițând un mesaj emoționant.

Teatrul Evreiesc de Stat din București a aniversat, pe 1 august, 75 de ani de la înființare, iar actrița Maia Morgenstern, managerul instituției, a transmis un mesaj impresionant. Reputata actriță a povestit cum a început colaborarea sa cu Teatrul Evreiesc, în calitate de manager, acum 12 ani, și cum a rezistat instituția o lungă perioadă de timp, deși s-a încercat în repetate rânduri demolarea clădirii de patrimoniu din Cartierul Evreiesc, care azi nu mai există. Însă destinul actriței se leagă de cel al teatrului de o viață, arată aceasta într-o postare pe un cont de socializare.

Un adăpost pentru o viață

„Un adăpost O dată s-a întâmplat așa, alta dată, altfel. Odată, demult așa a fost... ...ploua foarte tare. Dar foarte. Țin minte, de parcă ar fi fost ieri. Ploua și eu treceam p'acolo. Aveam, cred, ceva treabă prin cartier. Mă trimisese bunicul, poate. Să caut ceva... niște prăjiturele speciale, poate altceva. Primii struguri?! Cine mai știe? Sau poate umblam creanga prin cartier: nu-l știam, nu-mi era familiar, aproape necunoscut. Mă atrăgea și mă speria cu labirintul ăla de străduțe, cu casele lui (cam in paragină), ascunse pe jumătate în spatele vegetației lăsată la vedere (cam neingrijite) din curțile îngrămădite. Bănănăiam. Inventam povești, umpleam cu personaje adevărate (în capul meu!) și întâmplări posibile ( din cele auzite de mine pe-acasa, pe jumătate șoptite, pe jumătate subîntelese!), sau imposibile.. umpleam cu povești clădirile pe lângă care treceam. Nu știam, nici eu, poate nici alții, că în curând vor dispărea cu totul; cu poveștile inventate, cu poveștile și întâmplările adevărate, dureroase sau banale. Vesele sau triste. Cartierul Evreiesc avea să fie demolat. În fine. Mă plimbam și croșetam tot felul de... Și deodată m-a prins ploaia. O ploaie de vară, violentă, neașteptată. Cotropitoare. Trebuia să mă adăpostesc. Eram complet nepregătită. Nu tu umbrelă, nu tu...Trebuie să-mi găsesc un adăpost, măcar până trece ploaia. Teatrul Evreiesc de Stat, acolo. Nu avem nicio intenție să intru. Părea pustiu. Tăcut. Adormit. Întunecat. Afară era furtună. O furtună de vară. Iar vara stagiunea e închisă, așa stiam. Teatrul e închis. Numai un pic să mai stau afară, în dreptul streșinii, să nu mă ude. Ploaia. Cineva m-a poftit înăuntru, cred c-am intrat. Să mă adăpostesc de ploaie. Un adăpost, atât. Teatrul e în vacanță?

Nu, mi-au răspuns noi jucăm și peste vară. Stagiunea estivală.

Apoi au mai trecut niște ani. Bunicii erau demult plecați. Eu am căzut la examenul de admitere. Eram căzută rău și mă durea. Să plec de-aici, să fug cât mai departe. Atâta îmi doream: să nu mai aud de nimeni și de nimic. Vino la noi, mi-a spus cineva. Nu mai știu cine. Vino la TES! - m-a poftit. - Ce, ce crez! Ce îți închipui acum? Că sunt în căutarea unui adăpost?! - am răspuns cu furie. Era furtună în mine. Un adăpost?! - Cine știe?! Poate. - Și ce?! Teatrul Evreiesc de Stat e un adăpost?!? - am adăugat eu cu obida, cu amărăciune. - Un adăpost?! - Cine știe?! Poate! Se prea poate Un adăpost! Și asta-i rău?!?

Adăpost în vremuri de restriște

Teatrul Evreiesc de Stat mi-a devenit casă și familie. Cartierul Evreiesc a dispărut, a fost demolat. Peste noapte, mai dispărea o casă, o stradă, o pagină de istorie. TES a rămas în picioare, în furtună. Drept, Tăcut, Demn. Puternic. Nu a fost demolat. Un adăpost pentru visurile noastre, pentru speranțe, pentru aspirații. Pentru poveștile noastre: trăite sau inventate. Auzite. Păstrate. Adăpostite de furtuni și vreme rea. Transmise din generație în generație. TES Teatrul Evreiesc de Stat 75 de ani. În vremuri de restriște, în vremuri de tristă amintire, mai vechi si mai noi, Teatrul Evreiesc a fost adăpost pentru artiști. De toate felurile, de toate soiurile, din toate timpurile. Adăpost A fost odată, a fost o dată, a fost și altă dată", încheie Maia Morgenstern postarea sa.

Un teatru care a scris istorie

Instituția al cărei manager este de mai mulți ani s-a înființat la data de 1 august 1948, la propunerea Comitetului Democrat Evreiesc și a Asociației Culturale IKUF. Instituția colaborează cu nume celebre ca Sevilla Pastor, Dina König, Seidy Glück, Mano Rippel, Isac Havis, sub coordonarea primului director, Bernard Lebli și a lui Ury Benador ca secretar-literar. Sunt prezentate un număr important de premiere. După anul 1954, scena și clădirea teatrului trec printr-o serie de modernizări, direcția fiind asigurată de Franz Auerbach. În anul 1955, Israil Bercovici devine secretar-literar. Un element de noutate în dezvoltarea teatrului îl constituie înființarea, în anul 1957, a unui Studio Idiș de pregătire actoricească, el reunind contribuții importante ale unor personalități teatrale precum Beate Fredanov, Alexandru Finți, David Esrig sau David Rubin. Sunt montatate piese ilustre din creațiile unor clasici ai dramaturgiei evreieşti (Shalom Alechem, I.L. Peretz, S. Ansky, Iacob Gordin, H. Leivik), dar și ale unor dramaturgi evrei din România (Mihail Sebastian, Aurel Baranga, Dumitru Solomon) şi din lume (Arthur Miller, Israel Horovitz, Mario Diament). Li se adaugă scrierile unor iluştri autori din dramaturgia universală (Molière, Lessing, Henrik Ibsen, Bertolt Brecht, Max Frisch, Friedrich Dürrenmatt). După 1990, regizorul Harry Eliad preia conducerea teatrului. Începând cu anul 2016, Teatrul Evreiesc de Stat organizează la București Festivalul Internațional de Teatru Idiș TES FEST, potrivit jurnalul.