POVESTEA UNEI FOTOGRAFII. Generalul „Tata Nițu”, polițiștii și interlopii Bucureștiului

POVESTEA UNEI FOTOGRAFII. Generalul „Tata Nițu”, polițiștii și interlopii Bucureștiului

O fotografie realizată de Irina Prosan, în vara anului 1993, a făcut vâlvă atunci. Ea însoțea un reportaj semnat de mine, realizat în comunitatea de țigani zlătari din satul Sintești, comuna Vidra, din județul Ilfov. Poza surprindea momentul în care unul dintre țigani îi săruta mâna generalului Niculae Nițu, primul șef al Poliției Capitalei.

În urmă cu câteva zile, a sosit vestea că generalul Nițu a murit în casa sa din comuna Florica. A fost înmormântat cu onoruri militare și o mică parte din polițiștii bucureșteni pe care i-a comandat în perioada 1990-1997 l-a însoțit pe ultimul drum.

Puțini mai știu astăzi cine a fost și ce a făcut generalul căruia toată Capitala îi spunea „Tata Nițu”, deși era mai mereu prezent în paginile ziarelor vremii, și cu bune și cu rele. Pe „net”, am găsit informații complet nereale despre generalul care a condus Poliția Capitalei. Nu i se spunea „Tata Nițu” fiindcă era „tatăl interlopilor”, deși ca polițist judiciarist ar fi putut să se aleagă și cu această poreclă. L-au botezat „Tata Nițu”, însă, polițiștii, după ce le-a ajuns șef, din cu totul alte motive.

Ne puteți urmări și pe Google News

Unul din băieții lui fusese împușcat la Revoluție în fața Academiei Militare. A traversat o mare durere. Când vorbea cu polițiștii mai tineri, generalul Nițu obișnuia să le spună „Zi, tată!” sau „Tata te ascultă, dă-i drumul!” sau „Vii la tata și raportezi dacă nu-i în regulă ceva”. De aici toți i-au spus „Tata Nițu”.

De-a lungul șefiei sale la cârma Poliției Capitalei, cariera generalului a avut și „lumini” și „umbre”.

Țigani amendați că n-au venit să se plece în fața lui

Mă întorc la povestea fotografiei din satul Sintești. Am ajuns acolo, un grup de ziariști, împreună cu trupe din Poliție și Jandarmerie. Șeful Poliției Ilfov de atunci, colonelul Gheorghe Sporeanu i-a cerut ajutorul generalului Nițu, șeful Poliției Capitalei într-o acțiune de potolirea a țiganilor, cu diplomație, căci se prefigura un război cu românii din comuna Vidra. Aceștia, sătui de furturile țiganilor, de bătăile care erau administrate copiilor lor în discoteca rurală, de daunele pricinuite de caii țiganilor lăsați liberi în culturile sătenilor au înștiințat autoritățile că își vor face ei dreptate. Iar ca să se evite un nou conflict etnic, așa cum se produsese în 17 iulie 1993, în comuna Mogoșoaia (tot Ilfov), s-a apelat la „Tata Nițu” ca mediator.

La sosirea trupelor, țiganii din Sintești s-au aliniat cu mic, cu mare, iar bulibașa lor s-a repezit la generalul Nițu și i-a pupat mâna. Iar acesta a stat, într-un gest firesc. Din acel moment, toată comunitatea a înțeles cine-i șeful și cum trebuie să se comporte. După ce Tata Nițu le-a spus cum este cu legea și ce îi așteaptă dacă nu o respectă, bulibașa Ion Mihai s-a angajat că îi va judeca el pe zlătarii care provoacă dezordine, că o să facă o comisie pentru evaluarea pagubelor produse românilor de către caii țiganilor și vor plăti despăgubiri, dar și că o să-i „dea legați” polițiștilor pe cei care se fac vinovați de „fapte antisociale”. Finalul cuvântării sale a stârnit murmur printre supuși: „La ăi de n-au venit la ordinul Bulibașei la întrunire, le dăm amendă!”.

Legăturile cu interlopii

Ca polițist, Niculae Nițu a lucrat ani de zile în serviciul Judiciar, acolo unde se prind hoți, tâlhari, spărgători de case, bănci etc, violatori și criminali. Era amestecat cu lumea interlopă, iar în regimul comunist avea o rețea de informatori, ca orice milițian.

Evident, că și din mediul țigănesc, în mod special al infractorilor și al clanurilor care-și întinseseră tentaculele peste capitală. Aceste informații aveam să le aflăm abia în momentul în care a avut loc un incident grav, în centrul Bucureștiului.

Era 1992, iar Fane Spoitoru (Ion Titișor, după numele din acte), liderul clanurilor din București, i-a tăiat mâna cu o sabie unui polițist, în fața discotecii „Vox Maris”, situată lângă Casa Armatei, pe bulevardul Elisabeta de azi. Polițistul a încercat să se apere și a tras cu pistolul în Fane Spoitoru. Amândoi au ajuns la spital, cu răni grave.

Scandalul a fost imens. S-a spus inclusiv că interlopul fusese informatorul lui „Tata Nițu”. Condamnat la închisoare, Ion Titișor a fugit în Canada. După câțiva ani, polițiștii români au reușit să-l aducă în România și să-l bage după gratii.

Iată ce declara Fane Spoitoru, în 1996, despre cele întâmplate la „Vox Maris”, într-un interviu acordat în exclusivitate Evenimentului zilei: „Iliescu, care se afla la putere și candida și el, auzind cu cât succes am strâns semnaturi pentru Cojocaru (n.r. un candidat la Cotroceni în 1992), m-a trecut pe lista neagră. L-a chemat pe generalul Nițu și i-a spus că trebuie să mor. Practic i-a ordonat uciderea mea. Prima dată am fost căutat la Sexy Club. Acolo au vrut să mă împuște. Știu de la niște martori care au asistat la discuția dintre ucigași și patronul localului, Costel Constantin. Acesta i-a împiedicat spunându-le: „Nu aici la mine. Lăsați-l că-l aduc eu în altă parte și acolo o să-l „faceți”. Vi-l aduc la Vox Maris”. Tocmai se întâmplase să beau vreo doua-trei sute de whisky și, neștiind nimic, am acceptat invitația lui Costel. La Vox Maris eram așteptat și am fost provocat!”.

Spoitoru a povestit acest episod, dar niciodată nu a deschis vreun proces, nici generalului Nițu, nici patronului de la „Sexy Club” sau să aducă probe în susținerea lui.