Între bunăstarea migranților și existența Uniunii Europene, Soros pare sa fi ales construcția europeană, cel mai drag proiect al multi-miliardarilor din selectul Club Bilderberg.

Genorozitatea care îl face să finanțeze cu miliarde de dolari organizații precum ”Black Lives Matter” sau ONG-urile care salvează imigranți în Marea Mediterană, pare să fi lăsat locul unui meschin calcul.

Europa nu e încă pregătită să voteze pentru anularea propriei identități. Migranții și descendenții lor nu reprezintă încă o forță suficient de puternică la urne iar tinerele generații occidentale ( crescute în religia multiculturalismului, care neagă nu numai existența raselor, dar și a genurilor) nu au încă drept de vot.

Ca urmare, Soros se întoarce cu mâna întinsă și o ofertă de pace spre „rasistul” electorat european. Cum ne-am mai fript cu astfel de filantropi și eliberatori de-a lungul istoriei, n-ar fi rău să ascultăm cu atenție ce ne propune.

Soros apreciază în Observațiile transmise Consiliului European pentru Afaceri Externe dorința “Europei de a întinde o mână de ajutor țărilor africane și celor de pe alte continente și de a ajuta regimurile înclinate spre democrație. Asta ar putea ajuta aceste state să ofere educație și locuri de muncă cetățenilor, ceea ce ar însemna că aceștia nu ar mai avea motive să plece și, chiar dacă ar vrea să vină în Europa, nu ar mai exista motive să fie considerați refugiați.

În același timp, țările Europei ar putea primi imigranți din acestea țări sau din alte zone pentru a-și asigura forța printr-un proces controlat. Un astfel de Plan Marshall va reduce numărul refugiaților din motive politice întărind regimurile democratice din țările în curs de dezvoltare”.

Cu alte cuvinte, tot din banii contribuabilului european va fi plătită pacea. Dar măcar pe străzile Europei va curge mai puțin sânge. E însă puțin probabil că noul plan Marshall va aduce o schimbare majoră în viața bieților oameni din lumea a treia.

Accesul la Planul Marshall va fi probabil îngrădit de tot felul de comitete și comiții care vor cere statelor dornice tot felul de concesii politice și avantaje economice (cum s-a întâmplat, de altfel, și în cazul aderării României la Uniunea Europeană). Că bogații lumii, prin politicienii europeni pe care îi sprijină, să ia partea leului din acest ajutor dezinteresat, n-ar fi nicio surpriză.

Dar să-l ascultăm în continuare pe George Soros, pentru că încă nu a lansat marea lovitură. Filantropul american spune că în ciuda generozității europene, „realitatea prezentului este sub așteptări, În primul rând și cel mai important, Uniunea Europeană nu are o politică unificată în ceea ce privește migrația.

Fiecare stat are propria sa politică, ceea ce intră în conflict cu interesele altor state. În același timp, obiectivul principal al celor mai multe țări europene nu este promovarea dezvoltării democratice, ci să oprească fluxul de imigranți. Această abordare îndreaptă o parte semnificativă a fondurilor disponibile spre târguri murdare cu dictatorii.

Aceștia (probabil Erdogan n.r.) sunt mituiți pentru a-i împiedica pe imigranți să treacă prin teritoriul pe care îl controlează sau să folosească mijloace represive pentru a-i împiedica pe cetățenii proprii să părăsească țara. Pe termen lung însă acest mod de a rezolva problema va genera tot mai mulți refugiați din motive politice.

În al treilea rând, fondurile puse la dispoziție sunt insuficiente. Noi estimăm că pentru ca acest Plan Marshall pentru Africa să aibă sens ar fi nevoie de cdel puțin 30 de miliarde de euro anual. Statele membre ale Uniunii Europene pot contribui cu numai o mică parte din această sumă, chiar dacă ar fi dispuse să o facă.

Cum ar putea fi finanțat planul în acest caz? Este important să recunoaștem că această criză este o problemă europeană și e nevoie de o soluție europeană. Uniunea Europeană are un rating de creditare înalt și capacitatea sa de a se împrumuta nu este nici pe departe exploatată.

Când ar trebui această capacitate să fie folosită, dacă nu atunci când este vorba de o criză existențială”. Așadar, asta era marea lovitură. O lovitură de asemenea proporții încăt, în lumea plină de halucinații în care trăim, ne-am putea închipui că toată criza migranților a fost provocată pentru ca George Soros să propună Europei acest târg ruinător.

Cum s-a ajuns la „măcar 30 de miliarde de euro”, domnul Soros nu ne spune. Cert este însă, dacă ne amintim de învățămintele crizei datorrilor suverane, că astfel de împrumuturi pot aduce toată Europa la mila organizațiilor financiare internaționale, controlate de același Grup Bilderberg, dacă nu direct la picioarele partenerilor de golf ai lui George Soros.