Stai comod în fața televizorului și vezi viiturile măturând localități întregi. Case în care apa intră, săteni stând în apă privind stupefiați de faptul că apa e în casele lor, lucrurilor lor personale plutesc dezolant, animalele din curțile lor fie au dispărut, fie se aciuează speriate pe unde pot.
Mașinile în curțile oamenilor sunt înconjurate de ape. Pe ulițe, oamenii au privirea aia amestec de groază și acceptarea sorții, un fel de îngenunchiere mioritică în fața stihiilor. Dar majoritatea știe că tot ce i se întâmplă este pentru că România a fost jefuită de comoara verde, că politicienii și cozile lor de topor din teritorii au ras de pe fața pământului mii și mii de hectare, reușind ca, de câțiva ani, perioadele ploioase să se transforme în adevărate dezastre.
Dar tu stai în continuare în biroul tău, în liniștea aia cumva patriarhală a Palatului Cotroceni și nu ai simțit în șase luni, și nici ieri și nici în altă zi, să ieși și să te adresezi așa ca și cum ai pune degetul pe rană, ca și cum ai vrea să le vorbești din suflet românilor care și-au pus speranțele în tine. Continui să spui că trebuie să ai curaj să nu vorbești despre orice, să taci, cumva dându-ne nouă de înțeles că tu nu ești ca Ăla, Scandalagiu`, dar știi ceva?! pe noi nici nu ne interesează cu cine nu vrei tu să semeni, ci dorim doar să vorbești punctual despre problemele actuale, cele de acum, nu de anul trecut. În ceea ce te privește, trecutul este irelevant.
Prezentul în schimb este esențial și de el depinde al doilea tău mandat. Dar în ceea ce privește un mesaj uman pentru nefericiții de anul acesta, victime ale inundațiilor, în fiecare an alții și alții, ar implica curajul tău de a vorbi despre mafia lemnului, ar însemna, poate, să faci referire la Tata Socru, patronul spiritual al pădurilor și la toți Apostolii Jafului verde din România. Ar fi o ocazie ca toate angajamentele luate în campanie să fie respectate de tine și puse în faptă. Ai putea să fii în fruntea românilor care vor să protejeze aurul verde, în fruntea tuturor românilor care vor o țară curată, civilizată. Toate astea înseamnă însă curaj, și nu vorbărie goală sau tăcere.
Cum e oare să fii președinte de țară și să ai atâtea subiecte majore care implică siguranța națională și îți oferă pe tavă posibilitatea de a face ceva cu adevărat remarcabil în primul mandat și tu să fii zgârcit cu declarațiile și luările de poziție?! Cum oare e să fii președinte pe un dezastru național și tu să te apuci să publici literatură narcisist-irelevantă pentru contemporanii tăi, dar și pentru istorie?! Cum e să fii președinte și să susții o conferință de presă la care să te declari mulțumit de faptul că primarii vor fi aleși din primul tur?! Cum e să fii președinte și să nu îți treacă prin minte cum ar fi fost să nu fi ajuns președinte dacă nu te alegeau 6 milioane de români care își doresc să fii vocea lor?!
Cum să nu te gândești că tu nu ești numit ci ești acolo pentru că te-au votat niște fraieri care își imaginau că odată ce vei fi la Cotroceni urletele lor din stradă trebuie să fie transformate în acțiuni prezidențiale!? Cum e să fii oare președinte și să citești pe pagina ta de facebook, că doar ești președintele care se laudă cu facebook-ul!, că oamenii se simt păcăliți de tine?! Cum e oare să fii președinte și sondajele de opinie să te dea cu 65% încredere iar tu să nu realizezi că procentele alea nu sunt moștenite prin testament ci trebuie să faci doar lucruri absolut remarcabile?! Da, remarcabile și nu bifarea agendei banale de îndatoriri prezidențiale. Episodul cu paltonul și incidentul de la întâlnirea cu comunitatea evreiască, și sunt doar cele știute, arată un personaj extrem de sensibil la etichetă, un personaj îmbătat de toate aceste protocoale/ritualuri ale puterii.
Cum e totuși să fii un președinte care își aruncă paltonul și face mutre că vorbește după premier în timp ce românii votanți de Iohannis se privesc descumpăniți în timp ce președintele gesticulează larg la târgul de carte vorbind despre o campanie despre care nu ar trebui să vorbească în vreme ce a promulgat, deși o putea contesta la CCR, legea prin care primarii sunt aleși în primul tur?! Cât de deplasat e să vorbești despre un pact Băsescu – Ponta în condițiile în care tu, ca președinte, nu îi dai peste mână premierului sau parlamentarilor care votează o lege precum cea cu alegerea primarilor în primul tur?! Cum e oare să fii președinte și să nu îți sune încă în cap lozincile strigate de mulțimea de oamenii în 16 noiembrie 2014 în Piața Universității?! Cum e să fii președinte și să fi uitat ”Klaus, Klaus, ne-ai scăpat de Michey Mouse! PSD lasă-ne, ai ajuns istorie! Jos Ponta”!?
Da, știu, inundațiile sunt treaba guvernului, doar că inundațiile astea sunt doar capătul unui lung șir de inacțiuni/ acțiuni, infracțiuni, de jafuri, de lipsa de strategie de țară. Tăcerea de care vă place să vă înconjurați pentru a nu fi deranjat din somnul prezidențial nu face decât să îi îndepărteze pe români de președintele pe care au avut impresia că ei l-au ales, pe care l-am ales. Președintele pe care românii și l-au ales nu e un birocrat, cel puțin nu în capul celor care au pus, plini de speranțe, ștampila de vot pe numele Klaus Iohannis.
Procentul de 65% e doar o cifră, un prag inerțial, însă realitatea e schimbătoare, percepția publică nu e încremenită. Nuanțe abia sesizabile care se acumulează în timp vor face ca percepția publică să se schimbe pentru că, în lipsa unor fapte, speranța se va preschimba în dezamăgire și respingere. E în firea lucrurilor și nici măcar nu ține de vreo strategie anti-prezidențială. Oamenii văd și resimt unde lipsește acțiunea reală. E ca în viață, vorba goală ține o vreme.
Cum e oare să fii președinte și să nu simți puterea conferită de prerogativa prezidențială, de acest privilegiu de a putea lua apărarea tuturor românilor, de a fi vocea lor?! Cum e oare să fii președinte și să nu simți responsabilitatea pe care o ai în fața celor peste șase milioane de români care te-au votat?! Cum e oare să fii președinte și să nu simți asaltul concertat al Sistemului transpartinic asupra Statului de drept pe care, în numele românilor, ai obligația să îl aperi?! Și oare cum e să fii președinte și să îi vezi prin geamurile fumurii ale mașinii pe românii care se simt jenați acum de bucuria cu care, în Piața Universității, îți strângeau mâinile și te priveau ca pe cel care le va duce mesajul în fața politicienilor că e timpul pentru schimbare? În schimb tu le-ai spus politicienilor că ești ”mulțumit”! În schimb, noi nu suntem mulțumiți!
Recomandările noastre
