Opinii EVZ
Tăcerea nu-i de aur, domnule Președinte Iohannis! Kosovo, Justiția și Euro nu sunt teme nesemnificative asupra cărora să poată fi așternută liniștea | VOCILE DREPTEI
Că e un președinte altfel, am înțeles. Nu îi place gălăgia, e un om al cifrelor, de aceea își calculează orice acțiune și orice cuvânt, nu se aruncă în lupte fără mize, stă departe de încăierările politice. Foarte bine! E felul lui de a fi. Dar Iohannis conduce acum România în care se întâmplă lucruri grave, nu o Românie liniștită ca o pajiște din mărginimea Sibiului. De ce tace?
În vizita de la Tirana, premierul Victor Ponta a declarat că România ar putea recunoaște independența Kosovo. Acolo a fost un summit al șefilor de stat din sud-estul Europei. Șeful statului România este domnul Iohannis. De ce nu a participat? De ce nu ne-a spus care sunt motivele? Declarația domnului Victor Ponta, că ”România ar putea lua decizia recunoașterii Kosovo” reprezintă noua opțiune în politica externă a României? Mai mult ca sigur că da, căci altfel nu și-ar fi permis să o facă. Dacă România va recunoaște Kosovo, cum va mai putea vorbi despre Transnistria? Dar despre acordul de frontieră cu Republica Moldova, care va consfinți Pactul Ribbentrop Molotov?
Dincolo de a aprecia ca riscantă o asemenea poziție, mai ales în contextul actual geo-strategic, ar fi fost bine să se exprime Klaus Iohannis. Atribuțiile de politică externă revin Președinției, în primul rând. Să și le asume și să le facă publice, nu să le lase să treacă neobservate, ca fiind teme secundare, căci nu sunt.
În scrisoarea de răspuns, pe care a transmis-o astăzi președintelui Senatului, nu amintește nimic despre atacurile inadmisibile la adresa a doi magistrați reprezentativi pentru România pe care le-a înfăptuit domnul Tăriceanu, alături de alți patru colegi ce se autodefinesc ”liberali”, astfel identificându-se cu partidul din care președintele Iohannis provine și a cărui ideologie și-a însușit-o. De ce tace președintele? Când președintele Senatului spune că "Preşedintele ICCJ şi Procurorul Şef al DNA au utilizat abuziv întregul dispozitiv al puterii represive a statului împotriva unui cetăţean obişnuit doar pentru atingerea unui interes privat de natură patrimonială", Președintele României nu are nimic de comentat?
Ei se referă la sistemul de justiție, atunci când vorbesc despre ”întregul dispozitiv al puterii represive a statului”, iar Președintele tace! Nici faptul că acuză doi magistrați care conduc DNA și Înalta Curte că ”au încălcat în mod deliberat și cu rea credință” drepturile fundamentale ale unui cetățean obișnuit nu îl determină să aibă o reacție. Tăcând în fața unor asemenea grave acuzații, înseamnă că le consimte. Nu e suficient că a explicat lui Călin Popescu Tăriceanu, subliniindu-i calitatea de președinte al Senatului, că Președintele nu are atribuții constituționale în a demite pe cei doi șefi ai DNA și ÎCCJ.
Astfel, lasă impresia că nu neagă acuzațiile ce le sunt aduse, doar că nu are prerogative în a le sancționa. Dacă președintele Iohannis gândește așa, să spună, ca să știm și noi! Nu e suficient nici că a declarat că ”rămâne ferm” în refuzul de a se ralia unui demers parlamentar de modificare a legislației penale. Știți de ce? Pentru că, după virgulă, fermitatea lui a fost înmuiată până la dizolvarea totală. A spus că ”aceste modificări legislative par a urmări diminuarea capacității autorității judecătorești de instrumentare a dosarelor penale, inclusiv a celor de mare corupție”. Nu ”par”, sunt o certitudine observată de toată lumea. Doar Președintele le dă statutul de ”aparență”.
Nu în ultimul rând, tot astăzi am aflat cu surprindere că s-a întâlnit cu domnul Prim-Ministru, domnul Ministru al Finanțelor și domnule Guvernator al Băncii Naționale a României ca să discute despre un obiectiv strategic al României: aderarea la zona euro. Era un secret această discuție? De ce a tăcut Președintele? De ce jurnaliștii au fost informați ”pe surse” că ar fi o întâlnire la Cotroceni între președinte și premier, când președintele a convocat, de fapt, factorii responsabili cei mai importanți în stat pentru domeniul financiar-bancar? Nu există nicio scuză pentru secretomania pe care a instaurat-o pe acest subiect.
În comunicatul pe care Administrația Prezidențială l-a postat pe site după ce ziariștii au fost informați neoficial despre întâlnire, se afirmă că scopul acesteia a fost de a identifica ”principalele etape și responsabilități economice și instituționale ale procesului de trecere la euro, conform angajamentelor asumate de Guvern în cadrul Programul de Convergență 2015-2018”. După aceea, au fost lansate de idei că acesta ar fi proiectul de țară al președintelui Iohannis. Propagandă ieftină! Aderarea la zona euro e o obligație pe care România și-a asumat-o prin tratatul de aderare la Uniunea Europeană. Or, aceste informații sunt de interes public, iar comportamentul Președinției este specific administrațiilor cu mari deficiențe de transparență decizionale, nu celor europene, către care tindem noi.
Dacă aș ști că ăși poate coborâ din înaltul funcției atenția către minuscula de mine, i-aș spune așa: ”Domnule Președinte, tăcerea nu e de aur! Să faceți trei greșeli majore în comunicarea publică în numai 24 de ore e cam mult pentru cei care v-am votat, nu din convingere că sunteți cel mai bun, ci din convingerea că puteți salva România de la un drum pe care noi, cei care v-am votat, nu ni-l doream. Să nu spuneți că aceia care gândim astfel suntem doar niște băsiști de trei parale, dornici de scandal și atât! Cred că ar fi o a patra greșeală.”
Recomandările noastre
