Verloc. Un londonez care ține o prăvălie umilă, cu măr furi dubioase. Câștigurile îi sunt modeste; de-abia îi ajung să-și întrețină familia. Dar micul afacerist își rotunjește veniturile fiind în slujba unei puteri străine.
În calitatea sa de spion frecventează cercurile de revoluționari, le alimentează dorința de a schimba rânduielile lumii, află ce doresc să întreprindă, le sugerează proiecte. Însă personajul lui Joseph Conrad din excelentul său roman „Agentul secret” e, de fapt, în slujba poliției britanice.
Infiltrat printre cei care combat cu îndârjire capitalismul, el le dejoacă planurile raportându-le inspectorului-șef Heat, de la Departamentul Special de Criminalistică. Este, de fapt, un agent provocator: „Nu există plan de crimă în ultimii unsprezece ani în care eu să nu fi fost amestecat cu riscul vieții mele. Există zeci de asemenea revoluționari pe care i-am condus, cu bombele în buzunarele lor blestemate, ca să fie prinși la frontieră.”
Pentru a descrie societatea britanică din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, acest autor excepțional ne poartă prin saloane opulente unde se adună o faună pestriță, prin ambasade care comandă comploturi, prin birturi sordide unde anarhiștii își proclamă dorința de a schimba ordinea socială, prin mahalale mizere și prin birouri unde trândăvesc funcționari care nu-și justifică lefurile primite.
Citind paginile acestui roman – repet, excelent! – ai impresia că te uiți într-o vitrină cu manechine grotești. Ironia acidă a autorului nu iartă pe niciunul dintre eroii prezentați, indiferent pe ce treaptă socială se află.
Joseph Conrad nu-i admiră nici pe cei care huzuresc în palate, nici pe cei care râvnesc ca prin lovituri de stat, prin violență, să le ia locul în somptuoasele ambianțe. Nici unii, nici alții nu știu să se împotrivească Răului care amenință întreaga lume. Iar din confruntarea lor pierd, în primul rând, cei nevinovați.
Repet pentru a treia oară: „Agentul secret” este un roman excelent. Stilul rafinat al scriitorului îl amintește pe cel al clasicilor literaturii engleze. Iar pe John le Carré, maestrul de azi al prozei de spionaj, l-a influențat cu siguranță.