O figură eroică a istoriei românilor, primul domnitor care a reușit să aducă sub aceeași autoritate Țara Românească, Transilvania și Moldova, Mihai Viteazul a căzut și el pradă unui complot pus la cale de către alți lideri ai momentului.

Mihai Viteazul se spune că a scăpat dintr-un atentat, pus la cale de către Alexandru Mihnea, însă călăul s-a speriat de privirea sa, iar domnitorul l-a iertat.Mihnea Vodă cel Rău avea să fie și el asasinat, în timpul refugiului la Sibiu, de către o conspirație boierească.

Mihai Viteazul a preluat tronul Țării Românești, cumpărând bunăvoința Sultanului, în 1593, însă în 1594 i-a executat pe creditori. A efectuat numeroase raiduri asupra Vidinuui, Brăilei, Galaților, ajungând până aproape de Sofia (bătăliile de la Putineiu, Stănești, Șerpătești). A încheiat o alianță cu Sigismund Bathory, mediată de către Ștefan Ioszika, un român înnobilat din Transilvania, care era Cancelarul Principatului. În august 1595, Mihai a respins, la Călugăreni, avangarda otomană, dar s-a retras în Transilvania, pentru a-și reface forțele, lăsând țara pradă jafului. A revenit în toamnă cu ajutor transilvan și i-a respins pe turci în sudul Dunării, la Giurgiu. În 1598, la Mănăstirea Dealu, Mihai a încheiat un tratat cu Rudolf al II-lea, Împăratul Habsburgic.

Faptul că Sigismund era un tip nehotărât, l-a făcut să se retragă în favoarea Cardinalului polon Andrei Bathory, vărul său, adept al păcii cu turcii. Mihai a reușit, în octombrie 1599, la Șelimbăr să îl înfrângă pe cardinal, ocupând Transilvania. În virtutea tratatului, Mihai avea controlul Transilvaniei și Țării Românești, schimbând ordinea existentă în Transilvania, în folosul românilor care nu aveau drepturi. Împăratul Rudolf al II-lea a înțeles că voievodul român poate deveni periculos și a început să joace dublu. L-a folosit în acest sens și pe generalul Gyorgy Basta, un condotier italian, ajuns în serviciul nobilimii maghiare și al Imperiului Habsburgic, care dorea să îi scoată pe otomani din Ungaria, transformată în vilaet otoman în anul 1541, după înfrângerea din 1526, de la Mohacs. Mihai a intrat în primăvara anului 1600 în Moldova, izgonind dinastia Movileștilor, care au rezistat însă la Hotin. Mihai, la 27 mai 1600 emitea un act intern prin care era domn al celor trei Țări Române și a obținut recunoașterea fiului său ca succesor de către turci.

Situația creată de Mihai Viteazul nu convenea

Noua situație nu convenea însă Habsburgilor și, în special Împăratului Rudolf al II-lea, un pasionat de astrologie (îl plătea pe Johannes Keppler special pentru a-i face două astrograme zilnice, fără de care nu lua nicio decizie n.a.) care nu doreau un stat românesc puternic. Să nu uităm că Mihai Viteazul era contemporan cu Filip al II-lea în Spania și cu Elisabeta I, a Marii Britanii,  venea la o generație după Ivan al IV-lea cel Groaznic din Rusia, nume grele care au reușit centralizarea statelor pe care le conduceau. Rudolf al II-lea l-a scos în față pe Gyorgy Basta, promițându-i comanda trupelor din Transilvania, deși condotierul își dorea altceva, titlul de Principe al Transilvaniei.

Mihai Viteazul a acceptat șantajul boierilor români care îi ceruseră drept condiție a sprijinului lor, legarea de glie a țăranilor. Nobilimea maghiară s-a răsculat, nemulțumită de punerea sa pe picior de egalitate cu românii, Aga Leca închizând ochii la incendierea Oradiei Mari, iar Baba Novac fiind ars pe rug la Cluj. Mihai Viteazul avea armata împărțită în toate cele trei state românești, acum unite, de aceea, în Moldova a fost învins de Movilești cu sprijin tătăresc. Revenit în Transilvania, unde Sigismund Bathory adunase armata răsculaților, Mihai a acceptat sprijinul imperial al lui Basta, neștiind că aceasta era trădarea pregătită de Rudolf al II-lea.

Cum a fost înfrânt Mihai Viteazul

La Mirăslău, 18 septembrie 1600, Mihai a fost înfrânt și a încercat să revină în Țara Românească, dar și acolo, după eșecurile de la Năieni și Ceptura, a fost învins. Boierii Buzești acceptaseră domnia Movileștilor, cum de altfel doreau toți boierii, care se gândeau mai mult la bunăstarea lor, zdruncinată de războaie.

Plecat în pribegie la Viena și Praga, aceasta din urmă reședința preferată a lui Rudolf al II-lea, Mihai aștepta momentul revenirii sale. Rudolf al II-lea era sceptic în privința lui Sigismund Bathory, care uneltea în ascuns să închine Transilvania turcilor, îl avea la îndemână pe Basta, care avea însă un orgoliu nemăsurat, dar parcă tot ideea de a-l mai folosi o dată pe Mihai Viteazul i-a surâs.

Fascinat de abilitățile militare ale lui Mihai Viteazul, și-ar fi dorit să aibă un nobil ca el, pentru, ca la nevoie să îi pună la punct pe eventualii răsculați, de aceea îi oferise două ducate în Silezia și bani pentru o armată la standardele epocii. Numai că Mihai nu era condotierul dornic de faimă și glorie personală. Mihai renunțase la planul recuceririi Constantinopolului până când își va fi consolidat statul său, format din cele trei Principate. Corespondența sa cu Rudolf al II-lea arată că el dorea Transilvania pentru sine și urmași (”să le fie lor și urmașilor ocină”), ca răsplată pentru readucerea ei de la otomani, care o rupseseră ”de sub cununa țării ungurești”, pentru ca apoi să poată porni spre Constantinopol.

Rudolf al II-lea nu avea calitățile lui Mihai, iar Regele Filip al II-lea al Spaniei spunea că nu ”nu i se părea sigur valahul, pentru că era grec” (fie ortodox, fie chiar etnic grec, deoarece filiația din Pătrașcu cel Bun a fost reglementată de mulți ani ca fiind fictivă, iar mama sa Tudora era grecoaică din zona Gura Ialomiței-Târgul de Floci, unde aceasta avea un han, sora reprezentantului diplomatic al Țării Românești, Iane Epirotul, ban al Craiovei, cel care l-a sprijinit în carieră pe Mihai n.a.).

Împăcarea cu Basta

De aceea, Rudolf, în momentul în care Sigismund a preferat să abandoneze iar tronul, a mediat împăcarea lui Mihai cu Basta, dar, în secret a pregătit terenul eliminării lui Mihai Viteazul. Rudolf al II-lea știa că există nemulțumirile boierești și că Mihai, preluând din nou Transilvania, sigur se întorcea în Țara Românească unde Buzeștii puteau să ”întoarcă foaia” rapid.

Să nu uităm că Mihai Viteazul avea, înainte de a deveni domn, un domeniu impresionant în Țara Românească (54 de moșii și părți de moșii, în parte cumpărate și în parte aduse ca zestre de Doamna Stanca, soția sa n.a.), ceea ce atunci reprezenta un atuu al puterii, la fel ca descendența dintr-un domn. Pământul și ”osul domnesc” erau pilonii care îți asigurau și susțineau domnia. Al treilea, cel mai nesigur, era relația cu partida boierească. Rudolf era convins că va găsi boieri trădători, pentru că succesul din Transilvania ar fi fost începutul unei alte epoci de conflicte pentru Mihai, care avea de gând să recupereze și Moldova.

Într-adevăr, victoria de la Gorăslău din 3 august 1601, la nord-vest de Zalău a revenit lui Mihai, însă, la 9 august 1601, viteazul domn era ucis de mercenarii valoni conduși de Jacques de Beauri, din ordinul lui Basta, care, de fapt, îndeplinea misiunea dată de Rudolf al II-lea. A fost clar că românii au asigurat și ei terenul propice, deoarece niciunul dintre comandanții români nu se aflau în apropierea taberei lui Mihai Viteazul. Mihai se îndrepta spre Făgăraș, unde era așteptat de Doamna Stanca și fiul Nicolae, valonii urmau să plece spre alte angajamente.

Movilă și Frații Buzești

Buzeștii îi dăduseră vestea alungării domnitorului Movilă și a acceptării sale ca domnitor în Țara Românească. Ar fi fost o chestiune de timp până când el ar fi preluat și controlul asupra Moldovei.

Există ideea că valonii au fost asmuțiți de către Basta, care a strecurat intriga că banii plătiți mercenarilor ar fi fost falsificați. Cum Mihai apela la creditori occidentali, era ușor ca aceștia să facă o manevră de acest gen, deoarece știau ce pățiseră creditorii la București în 1594.

Toate acestea au dus la deznodământul din noaptea fatidică de 9 august 1601. Valonii dau năvală în cort, Mihai a dat să tragă sabia, răspunzând la replica ”dă-te prins!” cu ”Ba!”, însă un valon a ochit mâna stângă a domnitorului cu archebuza (se știa că Mihai era stângaci n.a.), iar un altul i-a străpuns trupul cu o lance. Capul său, după străvechiul obicei medieval a fost tăiat (în ocultimsul medieval se credea că tunderea bărbii, sluțirea feței și decapitarea îndepărtează atributele puterii pentru cel ucis și pentru urmași n.a.), iar trupul batjocorit. Capul va ajunge la Mânăstirea Dealul, iar trupul va fi înmormântat în Ardeal, la Câmpia Turzii.