
Plecată în 1983 din România, vocea deosebită a „Cenaclului Flacăra” a revenit și a înregistrat recent primul său videoclip cu melodia „Inimă pe jar”. Maria Nagy, născută în comuna Remetea, județul Harhgita, dezvăluie că până în clasa a 7-a, nu vorbea limba română!
D.N: De ce „Inimă pe jar?”
M.N: Pentru că inima poate sta ca pe jar din multe motive: fericire, tristețe, nostalgie, reușite, nereușite... Poate nu vă vine să credeți, eu fredonam melodii de pe la 5-6 ani în casa de la Remetea, acolo unde m-am născut, și înlăuntrul meu visam să am o melodie a mea. După mai bine de 6 decenii am un vis împlinit.
De ce abia acum?
Eu am plecat din România în 1983. Am cântat mai bine de un deceniu în Egipt și Maroc coveruri după Edith Piaf, Tina Turner, Bonnie Tyler. Cine să-mi compună mie acolo melodii? Și mai ales în limba română! La Cenaclul Flacăra am cântat două piese, „Fericire de împrumut” și „De ziua ta”, compuse de Adrian Păunescu, dar nu erau compuse special pentru mine. De data asta, prin intermediul managerului meu Radu Groza, KEO a compus „Inimă pe jar” special pentru Maria Nagy. Și prin această piesă, vreau să devin Maria Nagy nu „Bonnie Tyler de România” așa cum mi s-a tot spus.
„Dacă nu murea Tudor Vornicu, în anii 90 m-aș fi întors în România. Era un mare profesionist”
Dar v-a deranjat această etichetă?
Doamne, ferește! Am divinizat-o pe Bonnie Tyler. Pe ea, Pe Tina Turner... Dar, cum să spun, am considerat în cariera mea că nu am pus punctul pe I. O carieră împlinită e aceea în care publicul fredonează melodiile tale. Asta aștept de la „Inimă pe jar”. Și sper că vom realiza un album, tot cu Radu Groza și KEO, cu mai multe melodii. Ovidiu Lipan „Țăndărică” mi-a promis și el o piesă.
„Pentru o fată săracă din Remetea, cu ceea ce am realizat nu pot să mă plâng”
Până la urmă de ce ați plecat din România?
Ca artist era greu... Ca și pentru toți românii. În hoteluri nu mai era căldură, nu mai era apă caldă. În săli, oamenii stăteau cu paltoane și căciuli. Mă bucur că, deși eu am cântat în România doar între 1981 și 1983, oameni nu m-au uitat.
Uitați, cu melodia „Trec anii, trec!”, înregistrată atunci, am făcut pe pagina de facebook a unei doamne, Liliana Tătaru, pe care nu o cunoșteam, peste 2 milioane de vizualizări, 75. 000 de likeuri și peste 5.000 de comentarii.


Trebuie să fii autentificat pentru a lăsa un comentariu.