Sursele din administrația americană au vorbit multă vreme despre celebra întrebare aruncată de Trump de jur împrejur de ce să vină la summit, având în vedere că discută mai mult despre „teme colaterale” precum încălzirea globală, comerțul liber și protecționism, implicarea femeilor și reziduurile de plastic din ocean decât despre situația economiei globale.

Într-adevăr, și în acest an, reuniunea G7 a avut multiple teme care se discută pe îndelete, în formatul multilateral restrâns al liderilor celor mai industrializate state – SUA, Germania, Marea Britanie, Franța, Italia, Japonia și Canada – majoritatea problemelor stringente ale lumii, un format mai puțin atrăgător pentru Donald Trump și aspirațiile sale. Mai mult, și aici Președintele american a avut dreptate, nu exista nici un panel care să abordeze tema principală pentru care a fost creată organizația în urmă cu 50 de ani, în timpul crizei petrolului, respectiv economia. Și asta în anul în care creșterea economiei SUA s-a oprit, iar Germania și Italia sunt pe buza recesiunii, iar războiul comercial dintre SUA și China – cu ultimul episod chiar sâmbătă – amenință declanșarea crizei economice globale chiar înainte de viitoarea reuniune a G7 din SUA.

Autoritățile americane au acuzat organizarea summitului pe teme care erau menite să-l izoleze pe Președintele Trump și să-l profileze ca imagine pe președintele țării gazdă, Emmanuel Macron, și asta după ce reuniunea anterioară din Canada se terminase cu mesaje dure la adresa gazdelor canadiene pe motiv de ponegrire a lui Trump când acesta era deja în avion. Izolarea lui Trump și temele progresiste promovate cu generozitate în paneluri au constituit principala critică americană la adresa reuniunii, chiar dacă președintele american a insistat a plecare că nu au fost divergențe, că summitul G7 a arătat bine iar relațiile sale cu ceilalți lideri sunt excelente.

În trecut, summitul G7 era folosit pentru reuniunea de top și locul unde trebuie să fii pentru a lansa mesajele generale lumii. Însă reținerea președintelui Trump și a principalilor săi consilieri pentru reuniunile multilaterale și organizațiile internaționale nu a putut fi ascunsă niciodată. Mai mult, principalele apariții și luări de cuvânt ale lui Trump cu asemenea ocazii vizau mai degrabă întâlnirile bilaterale din marginea summitului. Introducerea temei evoluției economiei globale, duminică dimineața i-a permis președintelui Trump să-și contureze momentul de glorie, după ce în ajun, la cină, a avut o situație mult mai complicată și s-a simțit izolat și încolțit de către ceilalți lideri care au abordat temele precum abordarea Iranului și războiul comercial al său cu China.

Astfel, potrivit discuției de început al întâlnirii premierului britanic Boris Johnson cu Președintele Macron, a doua zi dimineața, ultimul a primit felicitări pentru abordarea tranșantă a temelor din ajun. În chestiunea Iranului, Președintele Trump care s-a retras din acordul nuclear, e izolat, iar Emmanuel Macron și-a asumat transmiterea către Iran a unui mesaj din partea G7 în care să recomande căutarea unor soluții pentru ca acordul să fie respectat în continuare și ca Teheranul să evite acumularea de material nuclear îmbogățit dincolo de cotele stabilite, pentru a evita consecințele.

Anunțul cu asumarea posturii de a transmite mesajul de către gazda summitului, Emmanuel Macron, a fost sancționat de Donald Trump care a spus că nu a discutat așa ceva. Apoi nici tema războiului comercial cu China nu a fost tocmai plăcută pentru Donald Trump, celelalte mari economii reproșând că un asemenea conflict împinge lumea în criză și recesiune. Mai mult, nici SUA și nici China nu sunt în măsură să se bucure de aceste introduceri bruște de tarife și taxe noi pe produse și mărfuri de sute de miliarde de dolari. Lumea a intrat într-o epocă impredictibilă, oamenii de afaceri nu știu de unde vin noile taxe și cine va fi vizat a doua zi iar piețele au intrat în turbulență, ca și bursele, în cădere constantă.

Tema panelului de duminică dimineață, Economia globală, i-a permis președintelui Donald Trump un discurs de prezentare a realizărilor Americii pe care și le-a asumat, prezentând creșterile economice și recomandând statelor europene – în stagnare sau creștere nesemnificativă – să aplice noi metode și instrumente de relansare economică. Nu a fost deloc o poziție constructivă sau diplomată, iar europenii au primit lovitura. Cât despre întâlnirea cu Boris Johson, Președintele Trump l-a lăudat drept unic reprezentant real al dreptei în fața agendelor care alunecă spre stânga progresistă a statelor europene. Însă și aici întâlnirea a avut fricțiuni și divergențe substanțiale, chiar dacă cele două personalități se aseamănă ca manière, nu însă și în substanță: Johnson nu e de acord nici cu poziția asupra Iranului, nici cu războiul comercial cu China, și are probleme și cu formulele de acord comercial propuse de către SUA după Brexit. Ieșirea din UE pare singurul punct cu adevărat comun al celor doi.

În rest reuniunea a avut alte dezbateri bilaterale mai substanțiale sau de relevanță strict bilaterală, între care, de exemplu, tema asumării repatrierii luptătorilor străini din Daesh-Stat Islamic, reținuți în închisorile din Siria și Irak, și unde, de exemplu, Marea Britanie a ales retragerea cetățeniei în unele cazuri de prim plan și abandonarea responsabilității către alte state.

Și disputa comercială franco-americană de ultimă oră vizând tarifele și supra taxarea giganților americani ai internetului în Haxagon, la care s-a anunțat măsura de retorsiune americană asupra vinurilor franceze, a generat întâlnirea intempestivă a celor doi principali protagoniști ai reuniunii, rivali în captarea imaginii și a camerelor și în afirmare ca lideri ai G7, Emmanuel Macron și Donald Trump. Cei doi președinți au luat un prânz de două ore neprogramat și au conferit pe tema diverselor crize regionale și globale, între care Libia, Siria, Iran – dar și pe temele principale de divergență inclusiv de natură comercială.

Și, ca un ultim mesaj, din nou decența, bunul simț și reținerea, dar și pozițiile potrivite în momente vitale, au făcut ca bătălia de imagine să fie câștigată de cel care nu urmărea acest lucru: Președintele Consiliului European, Donald Tusk. Fostul premier polonez care se pregătește să-și încheie mandatul la conducerea forului șefilor de stat și guverne europeni, a avut o intervenție directă în care a criticat propunerea americană de revenire în cadrul G7 a Rusiei, insistând pe două componente: motivația invitării Moscovei în anii 90 – dorința și aspirațiile Moscovei de a se transforma într-o democrație liberală integrată în lumea liberă și pe piața globală – și motivația excluderii Rusiei în 2014 din G7 +1 – G8 – anexarea Crimeii, agresiunea militară din Estul Ucrainei și presiunea asupra vecinilor. Nici unul din aceste motive nu a fost inversat, din contra, s-au adăugat noi motive de excludere și menținere a Rusiei în afara clubului.

Te-ar putea interesa și: