„În decembrie 2017, Guvernul SUA a publicat o nouă strategie de securitate națională. Acest document remarcabil se referă la Republica Populară Chineză ca la o „putere revizionistă” care a căutat „să contureze o lume în antireză cu valorile și interesele americane”. O lună mai târziu, în ianuarie 2018, Pentagonul a lansat versiunea npublică a Strategiei sale naționale de apărare, care afirma deschis: „China este un concurent strategic”.

Dacă americanii nu fac niciun efort de a-și masca aversiunea față de China, mesajele internaționale transmise de liderii de la Beijing  tind să acrediteze ideea „că forțele armate ale Chinei au intenții benigne și pașnice față de America, dar uneori trebuie să reacționeze agresiv la evenimentele destabilizatoare create de alții”, scrie  Ian Easton, autorul cărții The Chinese Invasion Threat: Taiwan’s Defense and American Strategy in Asia.

Pacifismul pe care China Comunistă îl profesează pe plan internațional suferă, însă, o mutație important[ când e vorba de materialele publicate de Armata de Eliberare a Poporului (numele oficial al armatei chineze) pentru publicul din străinătare. Acestea fac observații critice despre Statele Unite, dar și ele evită să descrie America drept un adversar. Nu se folosesc termeni de genul concurent strategic, forță ostilă sau inamic.

Tonul pacifist dispare cu totul, însă,  când e vorba de declarațiile pe care generalii și amiralii chinezi în retragere le fac pentru presa internă, chiar și atunci când e vorba de publicații ale armatei. Ideea e foarte simplă. Dacă ar fi acuzate de un ton ostil sau chiar războinic, autoritățile chineze ar putea pretinde  că e vorba de persoane neautorizate, care exprimă opinii personale.


Ce pandemie? Ce izolare? Ca să vezi coincidență: armata chineză își arată mușchii


O astfel de explicație nu stă, însă în picioare. Asta pentru că, pe plan intern, Armata de Eliberare a Poporului are un discurs realmente războinic. Cercetarea realizată asupre publicațiilor de uz intern arată că militarii chinezi  se referă adesea la SUA ca „Puternicul Inamic” (强敌). De exemplu, un manual de presă al Armatei de Eliberare a Poporului, scris de o echipă de ofițeri de la Academia de Comandament a Armatei Nanjing în 2006, descrie strategia „Enemy Strong” drept „provocatoare, jignitoare și expansionistă prin natură”.

Autorii afirmă deschis că America „ignoră regulile relațiilor internaționale … folosind diplomația amenințării cu forța și bazându-se pe puterea militară pe care o are pentru a se erija în polițist mondial, alcătuind tot felul de argumente și scuze pentru a-și impune politica de hegemon în întreaga lume“.Mai mult, cartea respectivă susține că lista țintelor de război ale armatei americane  cuprinde marile orașe din China, centralele nucleare, uzinele chimice, barajele, cu alte cuvinte, ținte care ar provoca un umăr imens de victime și ar face ravagii în societatea chineză.

CONTINUAREA ARTICOLULUI IN PAGINA URMATOARE