Strategia de liniște (!?) Agresiunea rusă în Ucraina și competiția dintre China și Statele Unite au făcut lumea mai nesigură și mai periculoasă.

Strategia de liniște (!?) Războiul din Ucraina este probabil să se prelungească, iar rivalitatea dintre SUA și China pare să devină trăsătura definitorie a relațiilor internaționale în secolul XXI.

Pericolele acestor vremuri sunt reale, dar nu sunt inedite. Se poate spune că lumea revine la starea ei naturală care a caracterizat-o în secolul trecut cu războaie și cu confruntări. Agresiunea Rusiei împotriva Ucrainei este fără îndoială o încălcare flagrantă a normelor fundamentale ale relațiilor internaționale.

Suferința Ucrainei este izbitoare nu doar pentru că este primul război din Europa de la războaiele balcanice din anii 1990. Tragedii similare au fost o realitate zilnică de zeci de ani pentru mulți oameni din Sudul Global.

În cea mai mare parte, aceste conflagrații – de exemplu, războiul Iran-Irak din anii 1980 și războiul dintre Etiopia și Eritreea de la sfârșitul anilor 1990 – au fost necontestate sau au fost doar slab contestate de marile puteri.

În Strategia de apărare naţională a SUA, Rusia este „amenințare acută”

Conform Secretarul american al Apărării, Lloyd Austin, și a Strategiei de apărare naţională a SUA, Rusia este văzută ca o „amenințare acută” la adresa securității Americii, în timp ce China reprezintă un risc „fundamental” pentru deceniile care vor urma. Washingtonul face din sprijinul pentru Ucraina o lecție pentru China.

La urma urmei, invazia rusă a venit la doar câteva săptămâni după ce președintele rus Vladimir Putin și liderul chinez Xi Jinping s-au întâlnit la Beijing și au declarat că parteneriatul lor este unul fără limite sau „zone interzise”.

Deși lumea politică europeană a fost avertiză de evoluția către un posibil război încă din 2007, de la discursul lui Putin la Conferința de Securitate de la Munchen, nimeni din liderii occidentali nu s-au gândit la o asemenea evoluție la granița de est a Alianței NATO ba dimpotrivă lucrurile au mers ca și cum nimic nu s-ar fi spus. Putin a anunțat încă de acum 15 ani ce planuri are și cum vede el relațiile cu NATO, cu America sau cu China.

Apropierea Clinton-Elțîn

Conferința de la Munchen are loc încă din anii 60, dar în acele timpuri n-ar fi fost de imaginat prezenţa unui președinte rus la o astfel de reuniune. Drumul a fost deschis de relația Clinton-Elțîn.

Președintele Bill Clinton l-a văzut pe liderul rus Boris Elțin ca fiind indispensabil pentru promovarea intereselor americane în urma prăbușirii Uniunii Sovietice, determinându-l adesea să ia măsuri controversate pentru a asigura supraviețuirea politică a lui Elțin, potrivit memorandumurilor de conversație la nivel înalt existente la biblioteca prezidențială Clinton.

Ce au făcut politicienii după Conferință?  Nu puțini au avut senzația  atunci în 2007 că se află încă în perioada Războiului Rece. Participanții americani au lansat la rândul lor la Conferință un contraatac verbal la adresa președintelui Putin,  acuzând guvernul de la Moscova că nu împărtășește aceleași valori fundamentale ca SUA și UE și mai ales faptul că Rusia poartă un conflict continuu în Caucaz ( Cecenia- primul război cecen 1994-1996; al doilea război cecen 1999-2000).

„Rusia nu are de ce se teme de statele democratice de la frontierele sale”

Și totuși momentul acela a stârnit și reacții care se dovedesc astăzi adevărate. Secretarul Apărării al SUA, de la vremea aceea, Robert Gates, spunea: „Rusia este partenerul nostru, dar ne pun pe gânduri totuși unele decizii care amenință stabilitatea mondială. De pildă livrările de arme și tentativa de a folosi resursele de energie drept armă politică. Rusia nu are de ce se teme de statele democratice de la frontierele sale.”

Ziua de 10 februarie 2007 va rămâne în istorie ca momentul la care Vladimir Putin a denunțat explicit lumea unipolară și a anunțat revenirea Rusiei ca actor principal pe scena politică internațională. A urmat intrarea militarilor ruși în Georgia, Siria, Libia și apoi în Ucraina.

Revenind în ziua de astăzi spunem că războiul a făcut din Ucraina un mandatar involuntar în rivalitatea SUA-China, poate primul mandatar al fazei actuale de competiție și conflict dintre marile puteri.

Acum dacă America reduce ajutorul financiar și militar pentru Ucraina Europa nu-l va putea suplini. Strategia Rusiei de a impune un război lung cu Ucraina privește undeva la finele perioadei 2024-2025.

Strategia Rusiei de a impune un război lung. Ce poate face UE

Ea se bazează pe patru premise: faptul că performanța economică (industria de apărare a Rusiei) va menține mașina de război în funcțiune; vânzarea de resurse-petrol și gaze naturale- se va menține la aceleași cote prin alte debușee dar și printr-o cotă de piață a barilului de petrol stabilită prin aranjamente de culise cu statele mari producătoare;  sprijinul occidental pentru Ucraina se va eroda și se va contracta; iar capacitatea armatei ucrainene de a conduce operațiuni ofensive va fi epuizată. Toate acestea urmează să fie testate în timpul iernii din 2024.

Mai mult se pare că armata rusă a început să picteze siluete de bombardiere strategice pe pistele de la Baza Aeriană Engels, într-o aparentă încercare de a păcăli imaginile prin satelit, așa cu a informat ziarul The Drive. Putin îl copiază pe Stalin.

Rusia desfășoară „batalioane de pedeapsă”, ca ecou al măsurilor lui Stalin din al Doilea Război Mondial. Reuters raportează că există puțini supraviețuitori printre „sutele de infractori militari și civili care au fost înrolați în unitățile penale rusești cunoscute sub numele de echipe „Storm-Z” și trimiși în prima linie în Ucraina în acest an, potrivit a 13 persoane care cunosc chestiunea, inclusiv cinci luptători în unități”.

Jocurile politice dure la Washington!

Prezentul Ucrainei este mai puțin roz. Cu teritorii deja ocupate și aflate sub controlul rusesc,  cu o contraofensivă echipată de guvernele occidentale care se desfășoară lent datorită necesității străpungerii unor fortificațiilor rusești pe o vastă linie de front, fortificații care se întinde din sudul și estul țării până în nord, cu pierderi în creștere, Ucraina se află într-un moment delicat în care cresc temerile cu privire la reducerea fluxul de ajutor străin vital, în special muniție, de care are nevoie pentru a-și susține rezistența la invazia Rusiei.

În timp ce se aflau la Kiev, diplomații de top ai Europei erau conștienți de discuțiile politice de la Washington. ”Închiderea guvernului” SUA a fost evitată temporar după ce un acord încheiat între parlamentarii republicani și cei democrați a scos din planul de financiar o nouă tranșă de finanțare pentru efortul de război al Ucrainei.

Dar drama ar putea fi repetă în doar șase săptămâni, deoarece măsura ”stop-gap” a finanțării guvernamentale, adoptată de Congres pe 1 octombrie 2023, este temporară.

Majoritatea membrilor Congresului susțin finanțarea Ucrainei

Mișcarea a reflectat o opoziție din ce în ce mai evidentă datorată aripii dure a partidului Republican (pro Trump) față de ceea ce criticii descriu o politică de „cec în alb” în sprijinul Kievului. Majoritatea membrilor Congresului susțin finanțarea Ucrainei, dar sondajele de opinie arată mai mult scepticism în rândul publicului american. O minoritate vocală a parlamentarilor GOP/Republicani cer ca robinetul de ajutor să fie oprit.

Ba mai mult acea minoritate din Camera Reprezentanților l-au înlăturat pe speakerul/președintele Camerei, republicanul McCarthy. Parlamentarii din Camera Reprezentanților SUA au votat pe 3 octombrie 2023 cu 216 voturi pentru și 210 voturi împotrivă pentru a-l înlătura pe președintele Kevin McCarthy din funcția de conducere.

Votul a fost instigat de un grup de membri duri ai Partidului Republican și a fost pentru prima dată în istoria modernă a Camerei Reprezentanților că un astfel de vot a trecut.

Președintele Camerei este următorul în linia de succesiune pentru președinție, după vicepreședintele în funcție. Efortul de a-l înlătura pe președintele camerei, condus de reprezentantul republicanilor duri, Matt Gaetz, a fost datorat încrederii arătată de McCarthy, weekendul trecut, pentru a adopta o lege temporară de cheltuieli care menține funcționarea guvernului democrat american până la jumătatea lunii noiembrie.

Camera Reprezentanților, paralizată

Rebeliunea a provocat o dezbatere extraordinară, fratricidă, republicană în Cameră cu privire la viitorul lui McCarthy înainte de votul final. Acum când scriu aceste rânduri nu există un înlocuitor clar pentru McCarthy dar se vehiculează două nume, un aliat a lui Trump, Jim Jordan și liderul majorității din Cameră Steve Scalise.

Însă ne așteptăm și la alte surprize. Postul vacant paralizează în esență Camera până când altcineva este ales. Camera și Senatul trebuie să adopte proiecte de lege de credite pentru finanțarea guvernului federal înainte de jumătatea lunii noiembrie, altfel va avea loc închiderea activității guvernului.

Să nu uităm că în ianuarie 2023, McCarthy a făcut concesii conservatorilor republicani duri pentru a fi ales ca președinte. Se pare că și lui Gaetz îi vine rândul pentru că are o investigație de etică a Camerei, de lungă durată, împotriva lui care implică acuzații referitoare la un comportament sexual necorespunzător și consum ilicit de droguri, printre alte multe acuzații.

Departamentul Apărării mai are la dispoziție arme în valoare de 5,4 miliarde de dolari

Administrația Biden a mai solicitat un nou ajutor militar de 13 miliarde de dolari și 8,5 miliarde de dolari în asistență economică, de securitate și umanitară pentru Ucraina. ”Departamentul Apărării mai are la dispoziție arme în valoare de 5,4 miliarde de dolari pentru a fi trimise în Ucraina, dar rămâne rapid fără bani pentru a-și reface propriile stocuri”, a informat Politico.

Acești 5,4 miliarde de dolari sunt ceea ce rămâne din contul prezidențial de tragere după ce a fost dezvăluită o „eroare contabilă” în mai 2023. Să nu uităm că Statele Unite au direcționat deja peste 60 de miliarde de dolari către Ucraina, inclusiv peste 40 de miliarde de dolari în asistență militară directă, de când a început invazia rusă anul trecut.

Odată cu alegerile din SUA de anul viitor, politica referitoare la Ucraina se va intensifica de ambele pe ambele maluri ale oceanului Atlantic. Oligarhul tehnologic Elon Musk și alte voci influente din extrema dreaptă a Occidentului cer în mod public reducerea asistenței pentru Ucraina. Veți găsi și în Europa îndoieli cu privire la angajamentele de sprijin pe termen nedeterminat față de Ucraina.

Strategia Rusiei dă roade în Europa

La alegerile din acest weekend din Slovacia a avut loc victoria fracțiunii conduse de populistul Robert Fico, care, la fel ca prim-ministrul ungar Viktor Orban, dorește să vadă o încetare imediată a ostilităților care ar putea forța Kievul să facă concesii teritoriale către Rusia.

Oficialii europeni care s-au dus la Kiev și omologii lor ucraineni au vrut să arate lumii – și Rusiei, în special – că unitatea lor este intactă. Zelenski și aliații săi duc o bătălie diplomatică dificilă. O ”ceartă” asupra exporturilor de cereale ucrainene a tulburat relațiile cu Polonia, unul dintre cei mai importanți susținători ai Kievului.

Factorii politici occidentali sunt îngrijorați de luptele continue ale Ucrainei pentru reducerea corupției, o problemă care planează asupra noilor tranșe de miliarde de dolari în ajutor pentru Kiev, precum și a viitoarelor discuții privind aderarea la NATO și Uniunea Europeană. Ba mai mult unii diplomați europeni vor desfășurarea de alegeri, la termen, în Ucraina.

Orban din Ungaria, alt mare prieten al lui Putin

Angajamentul Ungariei față de alianța sa energetică cu Moscova împiedică efectiv Uniunea Europeană să sancționeze Rosatom și alte companii energetice rusești în urma invaziei pe scară largă a Ucrainei de către Rusia. Guvernul ungar a reiterat la începutul acestui an că se opune cu strictețe oricăror restricții asupra energiei nucleare rusești.

Orban a refuzat suplimentarea bugetului UE pentru 2024-2027 – care include un pachet crucial de ajutor de 50 de miliarde de euro pentru Ucraina. Semnalul pe care îl trimit Bruxelles-ul și țările UE, culmea, nu poate fi mai clar decât atâta: ”dacă ne șantajezi, câștigi” (!?). Măi să fie! Europa a cedat, Kievul a cedat.

După cum a raportat Playbook la începutul lunii iulie, președinția Consiliului spaniol a urmărit „stimulente” (adică deblocarea banilor) pentru ca Ungaria să fie de acord cu ajutorul Ucrainei. Kievul a făcut și el un pas înapoi în relația cu Budapesta, anunțând că a scos banca ungară OTP de pe lista sa de „sponsori internaționali de război”.

„Strategia de liniște”

Dar ”strategia de liniște” nu a fost doar apanajul Spaniei. Cancelarul Olaf Scholz și președintele Emmanuel Macron au ajuns, de asemenea, la concluzia că UE ar trebui să plătească Budapestei o parte din numerarul blocat pentru a-l determina pe Orban să-și ridice veto-ul, au declarat oficialii și diplomații din ambele state.

Și totuși Orban vrea să-și mențină dreptul de veto asupra ajutorului pentru Ucraina, împărțind pachetul actual în jumătate și forțând un al doilea vot în 2025. ”Doctrina Erdogan” de a obține ce-și dorește se aplică la Budapesta. Este însă clar că Ucraina se confruntă cu probleme de numerar și de arme și are nevoie de ajutorul Uniunii Europene.

De ce are nevoie Ucraina în lunile care urmează?

Armata ucraineană s-a descurcat extraordinar de bine, având în vedere limitările cu care se confruntă în echipamente și antrenament, precum și capacitatea ocupanților ruși de a-și consolida pozițiile de apărare pe terenul ocupat încă din 2022. Aliații americani și occidentali au antrenat peste 60.000 de soldați în tacticile NATO care pun accentul pe atacurile sincronizate între unitățile de luptă terestre, artilerie și forțele aeriene.

Atacul ucrainean face însă progrese lente. Pentru a ieși din impas și pentru a continua progresul ucrainean, oficialii occidentali spun că Ucraina va avea nevoie de mai mult ajutor în contraofensivă, inclusiv avioane de luptă avansate pentru a elimina apărarea rusă din teritoriile ocupate.

În iulie, secretarul de stat al SUA Antony Blinken a remarcat că ucrainenii au preluat aproximativ 50% din teritoriul confiscat de Rusia de la invazia sa din 2022. De atunci, contraofensiva ucraineană din provincia Zaporojie a câștigat mai mult teren pe măsură ce trupele ucrainene au pătruns cel puțin dincolo de  prima linie defensivă rusă.

De ce mai are nevoie Ucraina

Dar ucrainenii nu sunt încă aproape de a ajunge la Marea Azov, ceea ce le-ar permite să rupă „podul de uscat” dintre Crimeea și Donbas, ambele sub ocupația rusă. Ucrainieni par să-și modifice opțiunile militare și își doresc acum să ocupe Tokmak, un centru major al operațiunilor rusești, situat la aproximativ 100 km de coasta Mării Azov.

100 km înseamnă ca multe din obiectivele ruse sunt în raza artilerie HIMARS și atunci ucrainenii pot pregăti o potențială contraofensivă anul viitor. Acum Kievul are nevoie de muniție de apărare aeriană, obuze de artilerie, tancuri și rachete cu rază lungă de acțiune (cum ar fi sistemul de rachete tactice ale armatei SUA sau ATACMS) pentru a continua să lovească bazele rusești din Crimeea.

Până acum, Occidentul a oferit cea mai mare parte din ceea ce a cerut Ucraina, dar mult mai lent și în cantități mult mai mici decât era necesar. Statele Unite, de exemplu, tocmai au livrat Ucrainei primele tancuri M1 Abrams al căror număr va ajunge în final la 31 atât cât să dotezi un batalion ucrainian.

Mai multe arme, mai multă instruire

Este important ca livrările de arme să fie accelerate iar batalioanele și brigăzile ucrainene să urmeze un program de instruire cu militarii occidentali. Occidentul crește producția de muniție (armata SUA a crescut producția de proiectile de artilerie de la 14.000 de obuze pe lună la 28.000 de obuze pe lună și își propune să producă 100.000 de obuze pe lună până în 2025).

Ceea ce se întâmplă acum este o aprobare și livrare a sistemelor de arme mai puternice într-un ritm treptat pentru a se evita o escaladare periculoasă cu o Rusia care ar putea utiliza armele nucleare tactice. Este aceasta strategia corectă? Da și nu! De ce?

Precauția aliaților cu privire la furnizarea de sisteme de arme mai sofisticate Ucrainei ar fi putut fi inițial justificată pe fondul temerilor că Ucraina va cădea rapid în mâinile rușilor, că armata sa ar putea fi incompetentă sau coruptă sau că un președinte rus Vladimir Putin dezlănțuit ar putea lansa al Treilea Război Mondial.

Strategia Ucrainei și eficiența în luptă

Dar după mai bine de un an și jumătate de luptă ar fi trebuit să se înlăture aceste preocupări. Ucrainenii s-au dovedit luptători eficienți, cu capacitatea de a integra rapid tot felul de sisteme de arme occidentale în propriile forțe armate.

Nici Putin nu a emis amenințări nucleare în ultima vreme, poate și pentru faptul că președintele chinez Xi Jinping și-a exprimat nemulțumirea față de acest lucru. Singurul care bate tobele unei folosiri a armelor nucleare tactice sau strategice este fostul președinte Medvedev care nu-și găsește locul printre siloviki lui Putin.

În vara lui 2023, SUA au aprobat o cerere a națiunilor europene de a furniza Ucrainei F-16, deși primele aeronave nu au sosit încă a început pregătirea piloților ucraineni în diferite țări. Cel mai recent, administrația Biden a fost de acord să furnizeze muniții cu dispersie și ATACMS. Ucraina are nevoie de toate armele pe care le poate obține dacă vrea să aibă vreo speranță de a pune capăt războiului, cât de curând, în condiții favorabile.

Cel mai bun pariu pentru a evita o escaladare periculoasă este să pună capăt luptei printr-o serie de victorii și recuperări de teritorii. Eșecul de a trimite armament suficient în Ucraina crește pur și simplu șansele ca conflictul să se prelungească la infinit, la un cost  îngrozitor atât pentru Ucraina, cât și pentru Rusia și cu un risc tot mai mare pentru întreaga lume.

Care sunt perspectivele războiului în următoarele luni?

O întrebare care stă pe buzele tuturor. În primele luni după invazia lor din februarie 2022, rușii au fost în ofensivă. După contraofensiva ucraineană din vara lui 2023 de la Harkov și Herson, rușii au intrat în defensivă, deoarece ucrainenii au recuperat o parte însemnată din teritoriul pierdut.

Dacă contraofensiva Ucrainei câștigă avânt în săptămânile următoare, există întotdeauna posibilitatea unui colaps al pozițiilor rusești. Dar, aproape sigur, Rusia va păstra controlul asupra unei mari părți a teritoriului ucrainean la sfârșitul anului.

Anul viitor, cu ajutorul unor noi arme precum ATACMS și F-16, ucrainenii au șansa de a elibera mai mult teritoriu, rupând în cele din urmă ”podul de uscat” din sudul Ucrainei.

Speranțele lui Putin

Moscova așteaptă. Putin nu și-a arătat interesul să pună capăt invaziei sale și speră că Donald Trump va câștiga alegerile prezidențiale din SUA din 2024 și va opri ajutorul pentru Ucraina. Atâta timp cât SUA și Occidentul susțin ferm Ucraina, forțele armate ucrainene pot continua să facă progrese pe teren, punând mai multă presiune asupra rușilor ca să se retragă.

Când va exista o schimbare substanțială a teritoriilor recuperate de ucraineni pe câmpul de luptă, atunci acest fapt îl va forța pe Putin să renunțe la visele sale nebunești de cucerire și o soluție negociată ar putea fi în sfârșit posibilă, dar asta nu s-a întâmplat încă nici acum și nici nu urmează să se întâmple în anul care vine.

Rusia intenționează să-și mărească cheltuielile pentru apărare cu 30% conform documentele scurse de oficiul de informații al Marii Britanii. Acest lucru sugerează că Moscova se pregătește ca războiul din Ucraina să continue de ani de zile. Observatorii militari dar și politicienii cred că Rusia speră că sprijinul occidental pentru Ucraina va scădea și astfel își vor putea relua, la un moment dat, ofensiva.

Revoluția tehnologică în echipamentele de război electronic (EW)

Revoluția tehnologică declanșată de războiul din Ucraina, cel mai mare conflict din Europa din aproape opt decenii, pune sub semnul întrebării fezabilitatea unora dintre conceptele de bază ale doctrinei militare. Zilele atacurilor blindate în masă, care se desfășoară într-un marș pe mulți kilometri, așa cum a fost în 2003 în Irak - au dispărut pentru că dronele au devenit atât de eficiente.

Acum o colană de blindate este descoperită în 3 minute și distrusă în alte 10 minute. De exemplu, fiecare dronă de tip FPV (first-person view), un tip de armă care a intrat în uz pe scară largă în această vară, costă o fracțiune dintr-un obuz de artilerie obișnuit de 155 mm (200-250 USD), care valorează aproximativ 3.000 de dolari, ca să nu mai vorbim de tancurile de luptă cu un preț de milioane de dolari.

O dronă FPV este un vehicul aerian fără pilot (UAV) cu o cameră care transmite fluxul video către un operator care poate supraveghea mediul în care zboară drona și poate captura videoclipuri sau imagini statice.

Dronele schimbă strategia

Dronele au acum precizia și viteza de a ajunge din urmă orice vehicul blindat în mișcare și, dacă sunt pilotate cu experiență, pot dezactiva/distruge chiar și cele mai moderne tancuri și obuziere. Ucrainieni au un așa numit Centrul „A” care operează drone FPV.

”De la 1 iunie, echipajele FPV ale centrului dislocate în estul și sudul Ucrainei au lovit 113 tancuri rusești, 111 vehicule de luptă și 68 de sisteme de artilerie, provocând aproape 700 de victime rusești”, potrivit informațiilor publicate de Wall Street Journal. Operatorii Centrului „A” au folosit drone FPV înarmate cu proiectile antitanc din al Doilea Război Mondial pentru a distruge, vehicule militare rusești.

Noi tipuri de drone, dezvoltate intern sau importate, ajung pe câmpul de luptă tot timpul, inclusiv drone navale pe care Ucraina le-a folosit cu succes pentru a scufunda nave din flota Rusiei de la Marea Neagră. Multe drone care au fost operative cu doar câteva luni în urmă au devenit rapid depășite și trebuie să fie reproiectate pentru a învinge bruiajul inamicului rus, bruiaj care este desfășurat pe întreg aliniamentul de război cu stații plasate din 10 în 10 km.

Ce este Krasukha-4

Lansat pentru prima dată în 2014, Krasukha-4 este o piesă centrală a completului strategic de război electronic-EW al Rusiei. Conceput în principal pentru a bloca radarele aeropurtate de control al focului sau prin satelit în benzile X și Ku, Krasukha-4 este adesea folosit alături de Krasukha-2, care vizează radarele de  căutare în bandă S de frecvență joasă.

Astfel de radare sunt folosite pe platforme de recunoaștere puternice și de militarii americani (Sistemul radar aeropurtat JSTARS și Sistemul de avertizare și control aeropurtat sau AWACS). Doctrina militară a SUA definește războiul electronic EW ca fiind alcătuit din  sisteme de atac electronic (EA), sisteme de protecție electronică și sisteme de suport electronic.

Cel mai familiar dintre acestea este atacul electronic (EA), care include bruiaj, în care un transmițător întrerupe/bruiază funcționarea unui radar sau radio ostil. De exemplu, bruiajul rusesc datorat sistemului R-330Zh Zhitel poate opri – pe o rază de zeci de kilometri – rețelele GPS, de comunicații prin satelit și telefoanele mobile în benzile VHF și UHF. Opusul atacului electronic este suportul electronic (ES), care este folosit pentru a detecta și analiza pasiv transmisiile unui adversar.

Cum arată strategia de război electronic a Rusiei

ES este esențial pentru înțelegerea potențialelor vulnerabilități ale radarelor adversarului. Folosind capacitățile lor ES, majoritatea sistemelor EA pot, de asemenea, să geolocalizeze transmisiile radio și telefoanele mobile inamice și apoi să transmită aceste informații, astfel încât să poată fi utilizate pentru a dirija focul de artilerie sau de rachete – adesea cu efecte devastatoare (un astfel de sistem este cel rusesc Moskva-1 care este un receptor HF/VHF de precizie și care poate folosi reflexiile semnalelor TV și radio pentru a efectua locații coerente pasive sau operațiuni cu radar pasiv).

Prin triangularea între mai multe seturi de semnale primite, ținta poate fi localizată cu suficientă precizie pentru a o urmări și, dacă este necesar, pentru a o lovi. Cum spuneam tehnologia schimbă tacticile din teatrul de operații.

După pierderile inițiale grele ale tancurilor și vehiculelor de luptă furnizate de Occident, trupele ucrainene au trecut acum să opereze în grupuri mici de nivel pluton/grupă care sunt transportate către linia frontului folosind blindate de tip M113. Războiul sângeros purtat de Ucraina este genul de conflict pe care armata americană nu l-a mai experimentat din Coreea din anii 1950.

Sistemele ieftine și simple, preferabile

Antrenamentul militar modern occidental și achizițiile de apărare au fost modelate de decenii de operațiuni de contrainsurgență împotriva oponenților mult mai slabi din locuri precum Irak și Afganistan. Acest lucru a condus la concentrarea asupra sistemelor de arme costisitoare și sofisticate care nu supraviețuiesc mult timp într-un conflict la scară largă cu un adversar comparabil.

Multe din echipamentele din teren sunt create nu pentru un război total ci pentru conflicte de intensitate scăzută sau medie. Până la urmă, chiar și cele mai scumpe tancuri s-au dovedit vulnerabile la ”minele terestre antice”. Corolarul este că accentul ar trebui să se pună pe furnizarea către trupele din prima linie a unei cantități mai mare de sisteme mai ieftine și mai simple.

Aceasta este o lecție istorică care ne duce înapoi la cel de-al Doilea Război Mondial, când tancurile sovietice T-34 și tancurile americane Sherman erau semnificativ inferioare tancurilor Tiger și Panzer germane, dar puteau fi produse în serie, puse în câmp în număr mult mai mare și reparate mai ușor acolo.

Post Scriptum:

Companiile chineze de apărare profită de potențialul pieței Serbiei, străduindu-se să-și extindă în continuare activitățile în țară și în regiunea Balcanică mai largă, spun producătorii. Carnegie Endowment for International Peace, într-un raport din 2019, s-a referit la Serbia drept „ușa deschisă” a Chinei către regiunea Balcanică.

Patru ani mai târziu, relația lor se întărește, așa cum s-a demonstrat la recenta expoziție de apărare Partner 23, sponsorizată de guvernul sârb, organizată la Belgrad în această săptămână. Acolo au fost prezenți cu un pavilion comun iranienii și rușii. Chinezii au fost și ei prezenți.

Până acum, exporturile militare chineze nu s-au bucurat de același nivel de succes în alte părți ale regiunii, deși multe țări din Balcani s-au deschis către firmele chineze din sectoarele de infrastructură. Înaintea târgului Partner 23, Serbia a fost țara de onoare invitată la cel de-al 23-lea Târg Internațional Chinezesc de Investiții și Comerț din 9 septembrie de la Beijing.

Ce arme produce China

În contextul expoziției militare de la Belgrad, trei din cele patru companii chineze din domeniul militar prezente au raportat că aceasta este prima dată când participă. China National Precision Machinery Import & Export Corp. s-a promovat drept cel mai mare furnizor de sisteme lansatoare de rachete din China.

A afișat sisteme de arme cu laser, inclusiv LW-30, care folosește fascicule de mare energie pentru a lovi drone care sosesc la joasă altitudine și au viteză redusă. Este potrivit pentru forțele care doresc să obțină controlul spațiului aerian și să-și asigure apărarea aeriană, deoarece este capabil să pună în aplicare amenințările într-o zonă  de trei kilometri.

China și strategia sa de război electronic

Un alt nou venit a fost ELINC China, care produce sisteme de război electronic. Printre cele mai vândute echipamente ale sale, expuse și la târg, dar neetichetate, se numără și stația multifuncțională de bruiaj radar și război electronic CHL-906, care poate fi vândută în diferite configurații.

Compania NORICO a plasat în fruntea standului său machete de rachete antitanc și vehicule blindate, inclusiv vehiculul de luptă pentru infanterie VN22 6x6. În mod surprinzător, aproape nicio dronă nu a fost dispusă în standuri de firmele chineze.

Una dintre singurele vizibile a fost Wing Loong II, expus pe standul CATIC, firmă care a fost prezentă și ea pentru prima dată. În prezent Belgradul nu are o dronă comparabilă cu MQ-9 Reaper.

Editorialul video, AICI