Presa „mainstream” a fost la unison acuzând Israelul de victimele înregistrate în ciocnirile de la frontiera cu Gaza de la începutul acestei săptămâni.

Un editorial de Alan M. Dershowitz pentru Gatestone Institute.

Dacă ar fi fost prima dată când Hamas provoacă Israelul la acţiuni de autoapărare care au ca rezultat morţi neintenţionate de civili în Gaza, presa ar fi avut o scuză să se lase păcălită de Hamas.

Cele mai recente provocări ale Hamas – cu 40.000 de locuitori din Gaza încercând să doboare gardul de la frontieră şi să pătrundă în Israel cu cocteiluri Molotov şi alte arme improvizate – fac parte din repetata tactică a grupării islamiste pe care am numit-o „strategia copilului mort”.

Scopul Hamas este de a ucide cât mai mulţi locuitori din Gaza astfel încât ştirile de prima pagină să înceapă, şi adesea să se încheie, cu bilanţul victimelor.

Hamas trimite în mod intenţionat femei şi copii în prima linie, în timp ce luptătorii săi se ascund în spatele acestor scuturi umane.

Liderii Hamas au recunoscut această tactică de mult timp. Fathi Hammad, un membru Hamas al Consiliului Legislativ Palenstinian, declara încă din 2008:

„Pentru poporul palestinian, moartea a devenit o industrie, în care femeile excelează, la fel ca toţi cei care locuiesc pe acest pământ. Şi bătrânii excelează în asta, ca şi mujahedinii (combatanţi paramilitari – n.r.) şi copiii. De aceea ei au format scuturi umane din femei, copii, bătrâni şi mujahedini, pentru a ataca maşina de război sionistă. Este ca şi cum le-am spune duşmanilor noştri sionişti: ‘noi dorim moartea aşa cum doriţi voi viaţa’.”

Hamas a folosit această tactică pentru a provoca două războaie cu Israelul, în care luptătorii săi au tras rachete din zonele locuite de civili, inclusiv spitale, şcoli şi moschei.

Când Israelul a răspuns, a făcut tot ce a putut pentru a evita victimele civile, aruncând fluturaşi de avertisment care chemau rezidenţii să plece din zona potenţialelor ţinte şi aruncând bombe cu zgomot neletale pe acoperişurile caselor care fuseseră folosite la lansarea rachetelor şi la depozitarea explozibililor.

Inevitabil, unii civili au fost ucişi, iar presa i-a acuzat pe israelieni pentru aceste morţi, în ciuda precauţiilor luate.

Acelaşi lucru a fost valabil în cazul tunelurilor săpate de Hamas pentru a le folosi la răpirea de israelieni civili. Intrările acestor tunele se aflau în zone locuite de civili palestinieni, inclusiv şcoli şi moschei.

A folosi civilii proprii ca scuturi pentru a ataca civilii israelieni, este o dublă crimă de război. Dar presa în general se concentrează pe reacţia Israelului la aceste crime de război, mai degrabă decât asupra crimelor de război ale Hamas.

Cruda realitate este că de fiecare dată când Israelul ucide accidental un civil din Gaza, Israelul pierde. Şi de fiecare dată când Israelul ucide un civil din gaza, Hamas câştigă. Hamas iese în avantaj după fiecare moarte pe care Israelul o provoacă accidental. De aceea îşi încurajează femeile şi copiii să devină martiri.

A numi aceasta „strategia copilului mort” poate părea un lucru crud, deoarece chiar este crud. Dar nu daţi vine pe mesager pentru că descrie cu acurateţe această tactică. Daţi vine pe cei care folosesc această tactică în mod cinic. Şi daţi vina pe presa care se lasă jucată de cei care o folosesc, denunţând doar bilanţul victimelor, nu şi tactica deliberată a Hamas care duce la numărarea victimelor doar de o singură parte.

Este adevărat că Gaza este într-o situaţie disperată şi este rănită. Dar rana şi-o face singură. Când Israelul a pus capăt ocupaţiei în Fâşia Gaza – retrăgându-şi toţi soldaţii de pe acest teritoriu – Gaza ar fi putut deveni un Singapore al Mediteranei. Este o zonă minunată cu un litoral mare. A primit infuzii de bani şi alte ajutoare din partea Europei. Israelul a lăsat acolo utilaje agricole şi sere. Dar, în loc să le folosească ca resurse pentru a-şi hrăni, caza şi educa cetăţenii, Hamas a construit rachete şi tuneluri ale terorii. I-a aruncat pe disidenţi de pe acoperişuri şi i-a ucis pe membrii Autorităţii Palestiniene care doreau să recunoască Israelul şi să negocieze cu acesta.

Hamas respinge soluţia cu două state sau orice altă soluţie care menţine Israelul intact. Singura sa soluţie este violenţa, iar evenimentele de la gardul de frontieră din zilele trecute sunt o manifestare a acestei violenţe. Care ţară din lume ar fi permis ca 40.000 de oameni care i-au jurat distrugerea, să dărâme gardul de la frontieră şi să atace oamenii paşnici care locuiesc lângă graniţă? Nici una.

Ar fi putut Israelul face mai mult pentru a reduce numărul de victime printre cei care încercau să forţeze frontiera? Nu ştiu, şi nu ştiu nici legiunile de generali din fotolii care critică în mod curent Israelul pentru măsurile luate pentru a preveni o catastrofă printre rezidenţii satelor şi oraşelor din proximitatea frontierei.

Un lucru este limpede: Hamas va continua să folosească „strategia copilului mort” în timp ce media continuă să anunţe morţile în maniera în care a făcut-o în ultimele săptămâni.

Mulţi în presă sunt complici la aceste morţi din cauză că materialele sale părtinitoare încurajează Hamas să trimită şi în continuare femeile şi copiii în prima linie.

Poate că Israelul ar putea face mai multe pentru a-şi apăra civilii, dar este sigur că presa poate face o treabă mai bună în a relata cu mai multă obiectivitate strategia Hamas care are drept rezultat moartea atâtor oameni nevinovaţi.

Există un desen care ilustrează excepţional diferenţa dintre Hamas şi Israel. El prezintă un soldat stând în faţa unui cărucior cu un bebeluş înăuntru, acoperind copilul. În faţa sa, un terorist Hamas stând în spatele unui cărucior cu un bebeluş înăuntru, folosind copilul ca pe un scut.

Acest desen ilustrează realitatea care există la frontiera Gazei cu mult mai „obiectiv” decât relatările presei.