De azi, românii sunt chemaţi să doneze bani pentru un centru în care cei care au orbit accidental sunt învăţaţi să „vadă” altfel.
Glaucomul, afecţiunea ridiculizată de media pentru că e prea des invocată de infractori ca să se ceară afară din puşcărie, a orbit un tânăr în numai două luni. Era proaspăt absolvent de ASE şi în plin avânt profesional, când lumea s-a întunecat pentru el şi l-a izolat brutal. A avut nevoie de doi ani ca să „se reconstruiască” şi să-şi ia viaţa de la început. În ţările occidentale, adulţii care rămân fără vedere în urma unui accident beneficiază de asistenţă într-un centru special de reabilitare.
Acolo învaţă să „vadă” cu celelalte simţuri rămase, să interacţioneze cu lumea şi să simtă că viaţa mai are sens, chiar şi fără vedere. În România acest centru nu există. Asociaţia Nevăzătorilor (ANR) s-a ambiţionat să-l construiască, în ciuda indiferenţei ultimelor trei guverne. Banii i-au ajuns numai pentru fundaţie. Pentru restul are nevoie de ajutorul tuturor acelora care conştientizează că, la un moment dat în viaţă, oricine poate avea neşansa de a se număra printre cei 5% dintre românii care orbesc accidental. Izolaţi de societate şi autorităţi
Marius Mitrache are 29 de ani, dar se simte de 22. Diferenţa e dată de anii care i-au trebuit ca să-şi ia viaţa de la început chiar la vârsta majoratului, când un accident i-a răpit vederea. A supravieţuit miraculos unei explozii şi tot miraculos a fost salvat de sistemul medical din Israel. „În România n-aş fi avut nicio şansă!”, spune tranşant, judecând şi după limitarea de care a dat dovadă medicul lui de familie, când i-a cerut, câţiva ani mai târziu, adeverinţă medicală ca să se înscrie la facultate.
„Îi spunea mamei că sunt orb şi că nu pot face facultatea. Iar mama i-a replicat că nu sunt şi handicapat mintal”, povesteşte Marius, acum aproape absolvent de Istorie. I-a fost greu să creadă că viaţa fără vedere mai merită trăită şi i-a luat câţiva ani ca să înveţe de unul singur să „vadă” din nou, cu degetele şi cu celelalte simţuri. „Nu am reuşit să depăşesc handicapul nici acum, dar am învăţat să-i tratez pe oameni aşa cum mă tratează. Încă mai sper că voi vedea vreodată - medicina avansează - aşa cum mai sper să plec din România, unde dacă ai un handicap eşti izolat şi de autorităţi, şi de societate”, explică Marius. Accidentele şi munca la negru le „iau lumina” românilor Cazuri precum cel al lui Marius sau al tânărului orbit de glaucom ar putea fi mai puţin dramatice dacă statul român ar înţelege că, ajutându-i pe oameni să-şi depăşească handicapul, ei devin capabili să muncească, să se întreţină, să plătească impozite şi să consume. Conform Legii 448/2006, statul e obligat să investească în centre de reabilitare pentru diverse handicapuri dobândite în timpul vieţii, însă ca multe alte legi nici asta nu prevede o sursă clară de finanţare.
Monica Pop, medic oftalmolog, spune că procentul european de 5% oameni care rămân fără vedere accidental este mult depăşit în România, unde accidentele de muncă sunt frecvente, protecţia muncii nu se respectă şi se munceşte mult la negru. „Nici medicina preventivă nu există, deci procentul acela e cu siguranţă mai mare, dar nimeni nu l-a cercetat”, crede Pop. Sergiu Ruba, preşedintele ANR, spune că la populaţia României ar fi nevoie de două astfel de centre şi că toate ţările foste comuniste din jurul nostru au bifat această nevoie de ani buni.
La noi, ANR se luptă de aproape patru ani cu morile de vânt pentru amenajarea centrului, şi tot ce a obţinut până acum de la statul român a fost o mică parte din terenul pe care Regina Elisabeta l-a donat Societăţii orbilor în 1906. Pe cei 3.000 de mp redobândiţi în 2005, asociaţia a început să construiască centrul de reabilitare pe care-l aştepta în zadar de la stat. Cu 200.000 de euro strânşi de la nevăzători a reuşit să treacă de fundaţie.
"Medicul îi spunea mamei că sunt orb şi că nu pot face facultatea. Iar mama i-a replicat că nu sunt şi handicapat mintal." Marius Mitrache 29 de ani, student nevăzător
DONAŢII Concerte Stradivarius, teledon şi SMS-uri ANR a organizat o campanie naţională de strângere de fonduri pentru finalizarea centrului de reabilitare. Pentru asta, violonistul Alexandru Tomescu, deţinătorul viorii Stradivarius, va concerta în 15 oraşe din ţară în perioada 14 aprilie-15 mai. Încasările concertelor vor fi donate pentru construcţia centrului, iar campania se va finaliza cu un teledon găzduit de TVR pe 9 mai.
Conturile în care se pot face donaţii sunt: în lei RO98RNCB0073049977790015; în euro RO87RNCB0073049977790019; şi în dolari RO60RNCB0073049977790020 De asemenea, în perioada 2 aprilie-17 mai, puteţi dona 2 euro trimiţând un SMS fără text la numărul 879, valabil în reţelele Vodafone, Orange şi Cosmote sau apelând următoarele numere RomTelecom: - 0900.900292, pentru 2 euro; - 0900.900295, pentru 5 euro; - 0900.900290, pentru 10 euro
Dacă strângerea de fonduri va reuşi, viitorul centru va fi construit şi dotat cu o tipografie Braille şi echipamente asistive - calculatoare cu sintetizator vocal, maşini de scris în braille, detectoare de culori - şi va acorda asistenţă de specialitate psiho-medicală acelui segment de populaţie afectat de pierderea vederii.
Recomandările noastre
