Atragerea banilor comunitari a fost mereu o mare problemă a României, agravată ce cele mai multe ori de birocraţii de la Bucureşti și de incoerența legislativă.

De exemplu, doar la proiectele pentru creşterea şi îngrăşarea porcului, pe Măsura 121 din Programul Naţional de Dezvoltare Rurală 2007- 2013, din 147 depuse, 69 au fost „rebuturi”, adică reziliate, cu o valoare totală de 48,3 milioane de euro. Din aceşti bani, 55 la sută ar fi fost fonduri europene nerambursabile, în valoare de aproximativ 25 milioane de euro. Pe aceeaşi Măsură s-au mai pierdut investiţii, pe proiecte reziliate, de nu mai puţin de 237 milioane de euro. Totalul „rebuturilor” a fost de 542.

Unul dintre sutele de rateuri la folosirea banilor europeni este şi cel al proiectului depus de Al-Mara SRL din Craiova care avea ca obiectiv construirea unui adăpost pentru îngrăşarea suinelor pe raza comunei Leu din judeţul Dolj, cu o capacitate de 10.000 capete vândute anual.

Atenție când banca îți mulțumește!

În iunie 2009, societatea a semnat contracul de finanţare cu Agenţia pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit (APDRP), actualmente Agenţia pentru Investiţii Rurale (AFIR), iar Guvernul României i-a îndrumat pe aplicanți să meargă la Exim Bank pentru a obţine creditul cu garanţie în numele statului şi, implicit, fondurile europene nerambursabile pentru derularea investiţiei. În urma verificării documentaţiei, Banca i-a mulţumit inginerului Ion Tănase, administratorul Al-Mara SRL, exprimându-şi plăcerea şi disponibilitatea pentru dezvoltarea unei relaţii privilegiate. Încurajat, a început să facă cheltuielile necesare continuării activităţii. În februarie 2012, Exim Bank i-a comunicat că, în Consiliul de Administraţie, au fost aprobate garanţiile în numele şi contul statului, în valoare de milioane de lei. Trebuie menţionat că garanţiile erau pentru APDPR, adică tot statul român.

Comitetul nu a fost de comitet

După 20 de zile de la data aprobării Scrisorii de Garanţie, Comitetul Interminesterial de Finanţări, Garanţii şi Asigurări (CIFGA) i-a comunicat, fără niciun argument, că a respins cererea de Garanţei Bancară. Rezultatul: proiectul pe fonduri europene nerambursabile nu a demarat nici până astăzi.

Cum potrivit HG 534/2007, CIFGA nu are dreptul să respingă sau să nu aprobe, ci doar de a examina şi aviza emiterea de garanţii de stat pentru împrumuturile contractate de operatorii economici şi subîmprumuturile acordate de Ministerul Finanţelor, pe 28 februarie anul acesta, Ion Tănase a depus, la Parchetul de pe lângă TMB plângere penală împotriva Ministerului şi a membrilor Comitetului. Acuzaţia, în dosarul nr.1886/P/2019, este de abuz în serviciu contra intereselor publice şi persoanelor.

De asemenea, Tănase se constituie parte civilă cu 250.000 lei, deoarece în 2011 a depus o garanţie de 295.000 de lei, aproape dublu de cât solicitase banca. Al-MARA SRL, potrivit cele scrise în plângere, a înregistrat o pierdere de 700.000 euro, bani neramburasbili de la UE, care au constituit şi pot constitui sursa proprie pentru realizarea investiţiei de la Leu.

 

Cinci proiecte norocoase

Când CIFGA i-a blocat finanţarea fără nicio explicaţie, Ion Tănase susţine că în portofoliul băncii existau în derulare cinci proiecte de ferme de îngrăşare a porcilor, cu acelaşi volum valoric şi de lucrări: Ghimar Dens SRL, Benchi Prod Com SRL, Triotro SRL, Agrodun International SRL şi To Mak Grup SRL, ultima aparţinând familiei fostului vicepremier şi ministrul al Dezvoltării Paul Stănescu, senator PSD. Asta îi întăreşte convingerea că este victima unui abuz al membrilor Comitetului. Dintre aceştia, în plângere sunt vizaţi direct: preşedintele CIFGA Enache Jiru, vicepreşedintele Ionuţ Costea şi membrii Paul Ichim şi Adrian Rădulescu, care reprezenta Ministerul Agriculturii.

 

Țeapa din Delta Dunării, o poveste vânătorească dar adevărată

Un alt caz școală, dar care se extrapolează la mii de firme, este al SC Liance SRL care a dobândit accesul la o finanţare nerambursabilă din fondurile de coeziune din partea finanțatorului principal Uniunea Europeană și din fondurile naționale din partea Guvernului României, în vederea edificării şi exploatării Proiectului „Construirea pensiunii turistice‚ Liance, având 10 camere la un grad de confort de 4 stele, în localitatea Mahmudia, Jud. Tulcea” pentru un turism specific bazat pe activitățile de vânătoare, pescuit și agrement, activități agreate la data semnării contractului în aria protejată la periferia UE sit Natura 2000 Rezervația Biosferei Delta Dunării (RBDD) și ale cărei caracteristici sunt definite de UNESCO.

Schimbarea regulilor în timpul meciului

 Însă, surpriză, Ministerul Agriculturii a interzis în 2009 pescuitul pe timpul nopții în Delta Dunării, care, până atunci, era o activitate de turism recunoscută. Mai mult, în 2011, prin lege se constituie Rezervația Biosferei Delta Dunării, care prevedea „desfășurarea activităților de vânătoare pe teritoriul rezervației este interzisă”. Astfel, investitorilor din Deltă li s-a blocat accesul la cea mai importantă sursă de venit, pentru că majoritatea turiștilor mergeau pentru pescuit și vânătoare. Drept urmare s-au diminuat fondurile pentru executarea obiectivelor din contractul de finanțare semnat cu statul român, prin APDRP, și valoarea economică a investiției. Mai concret, s-au diminuat durata de vizitare și implicit numărul de potențiali clienți, perioada de funcționare a investiției astfel încât dintr-o investiție pe care, în cazul nostru, Liance a prezentat-o și a fost aprobată ca fiind cu caracter permanent nu mai a putut fi exploatată decât parțial-sezonier. În plus, s-a adus atingere protecției sociale a angajatului și angajatorului, întrucât contractele de muncă pe perioadă nedetermină s-au transformă în contracte de muncă pentru perioadă sezonieră. Bașca, statul român nu a venit cu măsuri compensatorii, după ce nici nu îi înstiințase pe investitori, care foloseau fonduri europene, într-un termen rezonabil asupra schimbărilor pe care urma să le facă, în așa fel încât aceștia săși poată, cât de cât să-și adapteze afacerile.

 În Delta Dunării, statul și funcționarii lui „au nesocotit scopul economic şi social pentru care au fost recunoscute, autorizate și aprobate construcțiiile investițiilor din această zonă, au nesocotit legea şi morala, cu rea-credinţă şi cu depăşirea limitelor sale, funcționarii publici relevanți au urmărit să-și securizeze printr-un abuz de drept, abuz de putere, dictatorial, obținerea unui beneficiu/avantaj de pe urma propriei incoerențe și a unei grave neglijențe în detrimentul persoanei juridice și a persoanei fizice, care s-au bazat pe reprezentarea conturată de dispozițiile Legii”, arată administratorul Liance, care a ajuns între timp în faliment, într-o plângere depusă la Înalta Curte.

A uitat să-i informeze pe cei afectați

Statul, pe baza unor informații îndoielnice sau contradictorii de natură a induce în eroare, nu a notificat individual pentru corecta informare a persoanelor juridice și fizice din aria protejată sit Natura 2000 Rezervația Biosferei Delta Dunării asupra situației, în condițiile în care trebuia să asigure, anterior intervenției, dreptul la o cale de atac efectivă la o instanță judecătorească imparțială care figurează la articolul 47 din Carta DFUA și care cuprinde, printre altele, dreptul la o cale de atac efectivă în fața unei instanțe judecătorești specifice imparțială, care să judece cu celeritate, cu o anumită perioadă înaintea momentului schimbării regulilor. Așa că Liance nu reclamă oportunitate deciziilor de a delocaliza activități economice de turism specifice recunoscute în zonă, ci reclamă faptul că s-au fraudat dispozițiile legale care au fost cu mult timp în urmă legiferate cu privire la procedurile aplicabile prealabil intervenției măsuri de interzicere a pescuitului și vânătorii.

Pe cale de consecință, în plângerea de la Înalta Curte, Liance „consideră că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune și gestionare frauduloasă, întrucât partenerul contractual, SC Liance Tour SRL a fost ademenit să investească ireversibil la periferia Uniunii în aria protejată sit Natura 2000 Rezervația Biosferei Deltat Dunării, iar ulterior a fost indus în eroare de către autoritățile de gestionare a programului PNDR 2007 - 2013 prin FEADR, care acționează în numele finanțatorilor, respectiv Ministerul Agriculturii, APDRP (actualmente AFIR) și Comisia Europeană, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obține pentru sine sau pentru altul un folos patrimonial injust și prin aceasta s-a pricinuit o pagubă uriașă”.

Și finanțatori și legiuitori

Așa s-a ajuns în situația în care o investiție finalizată nu a putut și nici nu poate să-și desfășoare activitatea economică de turism specifică zonei pentru care a fost evaluată și aprobată. În tot acest timp, obligațiile de plată ale Liance au devenit scadente în cascadă, fară ca societatea să aibă posibilitatea de plată a lor, pentru că în derularea planului de afaceri s-au interpus cauze de împiedicare ale asigurării resurselor financiare din culpa exclusivă a finanțatorilor care sunt și legiuitori, împrejurări imprevizibile și ale căror efecte nu au putut fi înlăturate de beneficiarul fondurilor, ceea ce a condus inevitabil la incapacitatea de plată, iar ulterior în insolvență – faliment.

Prin sentința civilă nr. 5353/24.09.2012 în dosarul 3036/88/2012 de la Tribunalul Tulcea, societatea a intrat în insolvență, iar prin sentința civilă nr. 1877/2014 din data de 17.10.2014 la aceeași instanță, societatea a intrat în faliment.

„Dacă la momentul semnării Contractului de finanțare, AFIR îmi comunica oficial că în aria protejată sit Natura 2000 Rezervația Biosferei Delta Dunării urmează să se modifice regimul juridic, nu mai contractam creditele de la banca BRD - Groupe Société Générale Sucursala Tulcea din data de 13.05.2010, ca persoană fizică nu mai semnam ca fidejusor, astfel nu aveam nevoie de garanția Fondului de Garantare, opream proiectul în acel stadiu și stingeam raportul juridic cu contractanții finanțatori, Guvernul României și Uniunea Europeană, fără să mai pun în pericol patrimoniul familiei mele”, spune administratorul Liance, Alfred Gabriel Paraschiv.

Joaca de-a cursul valutar

„Evenimentul zilei” a publicat pe 26 februarie articolul „Ţeapă istorică dată de statul român beneficiarilor de fonduri europene ”, în care arătam că statul român a împins spre faliment mii de firme, evaluate de către experţi, dovedite viabile, acceptate la finanţare din fondurile de coeziune europeană şi fonduri naţionale, creditate şi garantate, care au contractat fonduri europene. Comisia Europeană (CE) tace complice de ani de zile, deşi încă din 2012 i-a fost sesizat în mod constant de către beneficiarul SC Liance Tour SRL grave neregului, care conduc firmele în faliment, mai ales ţinând cont de faptul că doar CE are competenţă exclusivă în domeniul reglementării ajutoarelor de minimis şi al concurenţei.

De la 40.000 de euro la 1.671

Există bănuiala mai mult decât rezonabilă că Guvernul, prin Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltarea Rurală şi Pescuit (APDPR), în prezent Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale (AFIR), a cofinanţat afacerile, nu din bani de la bugetul naţional, ci jucându-se cu aplicarea unui curs valutar neconform, în afara legii, în detrimentul a mii de firme beneficiare ale banilor europeni nerambursabili. Mai bine spus, Uniunea Europeană şi Guvernul României au avut interes în dezvoltarea unor zone şi crearea unor noi locuri de muncă drept pentru care au atras investitori să investească în proiecte finanţate de la bugetul UE şi bugetul naţional, însă se face dovada că de fapt, prin manevre frauduloase, beneficiarii au fost atraşi într-o capcană.

Totul a ieşit la iveală când Alfred Gabriel Paraschiv, cu dublă cetăţenie, română şi germană, în calitatea de administrator al Liance Tour SRL, a reclamat executarea de către APDPR a contractului pe care îl semnase cu aceasta, de 200.000 de euro nerambursabili, pentru construcţia unei pensiuni la Mahmudia, în Delta Dunării. Guvernul se obliga să pună 20 la sută din suma totală, prin APDPR, iar Comisia Europeană restul. Însă, atât investitorul cât şi CE ar fi fost victimele statului român, care prin practicarea a două cursuri de schimb, în loc să dea 40.000 de euro, a contribuit doar cu 1.671 euro. Acum se pune întrebarea: Cine a fost mintea „luminată” care a vulnerabilizat un întreg program de finanţare?

Ultimele plângeri depuse, în august 2018, de Paraschiv la DIICOT au fost trimise în decembrie, „spre competentă soluţionare”, la DNA.

 

AFIR ocolește cu talent subiectul: Nu e în culpă sub niciun aspect

La solicitarea „Evenimentului zilei” de a clarifica acuzele aduse de administratorul Liance, AFIR ne-a răspuns: „Procedura de insolvență a SC Liance Tour SRL a fost pronunțată de Tribunalul Tulcea în data de 24.09.2012, iar în data de 09.11.2012 Agenția a depus cerere de înscriere la masa credală pentru o creanță în cuantum de 524.604,67 lei. Din raportul privind cauzele care au condus la intrarea în insolvență/faliment, nu poate fi identificata culpa AFIR sub niciun aspect. La acest moment SC Liance Tour SRL se află în faliment (…) Neregula a constat în nerespectarea criteriilor de eligibilitate privind menținerea viabilității economico-financiare pe tot parcursul derulării și monitorizării proiectului finanțat, ca urmare a stării de insolvență a beneficiarului. Astfel, APDRP (actuala AFIR), a procedat la demararea activității de control și de stabilirea creanțelor bugetare (…) Conform contractului de finantare art. 14(2) „proiectul rămane eligibil pentru cofinanțare numai dacă nu sufera o modificare substanțială, pe perioada de valabilitate a contractului (…) Menționam că fluctuațiile cursului valutar nu sunt generate prin activitatea instituțiilor care gestionează FEADR, deci acestea nu pot fi considerate răspunzaătoare de apariția unor consecințe economico-financiare nefavorabile. Mai mult, Agenția a prevăzut în contractul de finanțare – în formularul de buget al proiectului Anexa III la contract – că diferența de curs valutar se poate suporta de beneficiar din linia bugetară de actualizare, dacă la acest capitol au fost expres prevăzute sume de către beneficiar, tocmai pentru a veni în sprijinul beneficiarilor față de deprecierea leului. Cunoscând din timp clauzele contractului de finanțare, beneficiarii au în egală măsură obligația de a identifica măsuri sau pârghii cu privire la diminuarea riscului valutar, împreună cu firma de consultanță angajată sau cu instituția bancară de la care se obține creditarea pentru susținerea contribuției private. De asemenea, subliniem faptul că dispozițiile contractului de finanțare sunt în acord cu toate prevederile regulamentelor comunitare și cu cele naționale”.