România seamănă din ce în ce mai mult cu o „democrație” de tip sud-american. Am încercat să găsesc o țară europeană cu care să fac o comparație, dar n-am găsit. Pentru că apetența pentru distrugere nu am găsit-o decât la noi.

Suntem singura țară din Europa care și-a pus singură eticheta de „foarte coruptă”, în care procurorii șefi când pleacă din funcții varsă lacrimi de durere, de zici că au aflat că vor fi operați pe creier, iar europarlamentarii români șoptesc pe la Bruxelles că România merită pusă pe coji de nucă, aidoma turnătorilor de acum trei sute de ani la Înalta Poartă.

România este o țară în care nu mai există decât câțiva oameni de afaceri români, copleșiți de multinaționale, care nu greșesc niciodată, pentru că nu fac evaziune fiscală, ci optimizări, în cele mai mari paradisuri fiscale din lume, Olanda, Luxemburg sau City-ul londonez, care nu pot fi acuzate că dau mită, căci au grijă să facă un denunț după 7-8 ani. Totul cu complicitatea celor puși să apere interesele și avutul românilor, extrem de preocupați de invitațiile la recepțiile de la ambasade și de decorațiile acordate cu generozitatea cu care dai resturile cinei unui maidanez.

România a devenit o țară în care oamenii sunt triști sau nervoși, în care nu mai vezi oameni zâmbind pe stradă. O stricăciune profundă s-a produs în interiorul societății românești, din ambiția unor militari, care aidoma într-o „democrație” sud-americană s-au crezut mai presus decât instituțiile legal alese și guvernate de Constituție. Pe care le-au pervertit, recrutat, recompensat, transformându-le în rotițe ce făceau ca angrenajul descris în Operațiunea „Noi suntem Statul!” să funcționeze perfect.

Toate aceste lucruri s-au întâmplat pentru că România a fost o țară care până de curând a fost condusă de câțiva generali, în frunte cu celebrul Florian Coldea. O mână de oameni controlau puterea politică și economică în România, reușind ceea ce nici Securitatea lui Iulian Vlad nu putuse să facă: să țină sub control Guvernul și Justiția! Aș adăuga și Parlamentul, ca realizare post-decembristă, pentru că încrengătura de relații și interese între serviciile de informații și politicieni au dus la apariția a cel puțin două partide, UNPR și USR, au ținut sub bocanc PSD, cu ajutorul lui Victor Ponta și Liviu Dragnea și au terorizat cu dosare penale restul liderilor politici.

Exemple sunt nenumărate, dar o să vă dau câteva ca să înțelegem împreună despre ce era vorba: Valeriu Zgonea, președintele Camerei Deputaților, din partea PSD, a fost ținut în șah de cuplul Coldea-Kovesi cu două dosare penale, blocând dezbaterea OUG 18/2016 a celebrei Raluca Prună prin care se aduceau modificări importante Codului Penal; Gabriel Oprea, prieten cu George Maior și Florian Coldea, președintele UNPR, partid creat în urma discuțiilor cu cei doi, a fost „executat” cu două dosare penale atunci când a refuzat să-l părăsească pe Victor Ponta; Victor Ponta, fostul prim-ministru, deși era protejat de șeful SRI, George Maior, avea să-și vadă mama, socrul și cumnatul târâți prin fața camerelor de filmat de către cea pe care o propusese să preia șefia DNA, la insistențele lui Florian Coldea. Ca un amănunt picant: știți cine era unul din cei mai mari suporteri ai numirii lui Kovesi? Ilie Sârbu…

Dar pentru că unii și-au închipuit că Sistemul controlat de generalul Florian Coldea s-a resemnat că a pierdut puterea, vreau să le transmit că se înșeală. Fostul prim-adjunct al directorului SRI este foarte activ. Pe plan de afaceri și politic. De ceva timp se află într-un turneu de captarea bunăvoinței pe la toți cei pe care a dat ordin să fie arestați, cărora le spune că nu el este de vină, ci Laura Codruța Kovesi înnebunise și că el a încercat să-i protejeze. Ultimul de la care am auzit această poveste, un om de afaceri român, dar cu interese într-o multinațională, a trecut pe la „unitatea de elită” de la Ploiești, are un mega-dosar care încă nu a ajuns în instanță. Altora le spune că îi poate ajuta cu dosarele în instanță, că și-a făcut o firmă de consultanță, etc.

Pe plan politic, de pe la Cluj vin zvonuri legate de apropierea între gruparea generalului Florian Coldea și gruparea care-l susține pe Dacian Cioloș, al cărui unchi este celebrul Virgil Ardeleanu, zis „Vulpea”. Cozmin Gușă, depozitarul unor informații interesante din zona Clujului, vorbește într-unul din episoadele sale dedicate lui Coldea, despre asociatul din Cluj, un anume Ovidiu.

Tot prin zonele politice se vorbește despre crearea unui nou pol de presă, despre vânzarea Prima TV către un apropiat al lui Coldea, despre televiziunile Look care gravitează în aceeași zonă, iar lucrurile pot fi mult mai ample, dacă luăm în calcul ziariștii care mai sunt încă manevrați de fostul prim-adjunct al directorului SRI, în frunte cu celebra Ioana Ene Dogioiu.

Trecând peste speculațiile inerente perioadei, realitatea care va marca perioada următoare va fi mult mai sumbră: SISTEMUL va continua să funcționeze. Pe principiile pe care le-am descris în articolele dedicate Operațiunii „Noi suntem Statul”. Sunt prea multe protocoale secrete, înțelegeri subterane, oameni trimiși la pușcărie, destine distruse sau chiar morți îngropați care pecetluiesc legătura între câteva zeci de oameni rămași în poziții-cheie, pentru ca să se schimbe ceva cu adevărat.

Statul-Paralel al lui Florian Coldea va rămâne singura structură care funcționează perfect în România!

P.S. Dau și aici un răspuns pentru judele Cristi Danileț care se împăunează cu faptul că a fost „albit” de Parchet.

Arhiva SIPA și dosarele compromițătoare ale magistraților au reprezentat combustibilul magic care a curs prin mendrele Organizației „Noi suntem Statul!”.

Nu aveam multe așteptări de la această anchetă, mi-a fost clar că se încerca inculparea noastră pentru că publicasem un document secret, dar adevărat. SISTEMUL era supărat rău!

Un document despre care nu știam că este secret atunci când l-am publicat. Dar care fusese secretizat abuziv, noaptea ca hoții, de ministrul Cătălin Predoiu, și ziua ca șmecherii, de celebra Raluca Prună.

Știți ce paralelă aș face? Cu secția de cercetare a magistraților de la DNA.

Care la început nu exista, apoi am aflat că avea 1.400 de dosare în lucru. Cu 8 membri ai CSM, sute de judecători și procurori.

Care-i concluzia?

În România nu se schimbă cu adevărat nimic! Totul se reciclează!