Un fost mare lider comunist, Gheorghe Apostol, născut în 1913 şi mort în 2010, a povestit pentru Arhiva de istorie orală a radioului public despre prima întâlnire pe care a avut-o cu Stalin.
Gheorghe Apostol l-a întâlnit pe Stalin în ianuarie 1945, la Moscova. El a fost unul dintre liderii comunişti apropiaţi de Gheorghe Gheorghiu Dej. În perioada interbelică, ca membru al Pardidului Comunist, a fost închis în mai multe lagăre şi închisori. A evadat din Lagărul de la Cărbuneşti cu câteva zile înainte de 23 august 1944. După război, între 1945 – 1952, a ocupat funcţia de preşedinte al Confederaţiei Generale a Muncii, apoi al Consiliului General al Sindicatelor (1955-1961, 1967-1969). A fost în două rânduri prim-vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri (1952-1954, 1961-1967). Între 1954 – 1955 a fost prim-secretar al Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Român. A fost, deasemenea, membru al Biroului Politic (1948-1969). La Congresul al X-lea al PCR din anul 1969, Gheorghe Apostol a fost eliminat din conducerea partidului.
“La sfârşitul lunii decembrie 1944 şi începutul lunii ianuarie 1945, o delegaţie a Partidului Comunist Român a fost invitată la Moscova. La Moscova ne-am dus cu o singură problemã: problema Transilvaniei. Din delegaţie au fãcut parte Dej, Ana Pauker şi eu. Ne-a primit Stalin foarte bine. Pentru prima dată l-am vãzut pe Stalin. Era cam de statura mea. Chiar mai mic decât mine. L-a îmbrãţişat pe Dej: “Am aflat despre tine….” Pe Ana Pauker o cunoştea. A îmbrãţişat-o. Mie mi-a strâns mâna doar. Şi m-a întrebat cu ce mã ocup. “Sunt în conducerea Sindicatelor unice revoluţionare.” S-a aşezat la masã, avea un birou lung în sala de şedinţe a Biroului Politic al lor, a guvernului. “Ce probleme vã preocupã?” Dej era pregãtit în legãturã cu Transilvania. Se pregătise sã vorbeascã douăzeci – douăzeci şi cinci de minute. Dej nu vorbea aşa bine ruseşte, a învãţat ruseşte în închisoare, a spus despre ce este vorba. Şi-a început Dej sã-i dea drumul despre istoria Transilvaniei, cã este pãmânt românesc, cã este leagãnul poporului român, cum a fost rãpit Ardealul de Nord de cãtre Horthy cu sprijinul lui Hitler şi al lui Mussolini. Când a ajuns la jumãtatea expunerii, l-a oprit Stalin: “Dej, eu nu cunosc aşa bine istoria poporului român şi istoria acestei provincii, Transilvania. Probabil v-a supãrat foarte mult faptul cã nu o datã a fost la mine [Matyas] Rakosi care a ridicat problema Transilvaniei. Ultima datã a fost acum zece zile. Şi i-am spus: <<Rakosi, dacã mai vii încã o datã cu problema Transilvaniei, n-ai sã mai poţi veni niciodatã sã mã vezi! Voi, ungurii, n-aţi fãcut ceea ce au fãcut românii>> ” Şi ne spune nouã: “Voi, prin actul de la 23 august, aţi redus perioada rãzboiului cu cel puţin şase luni de zile! Şi au fost salvaţi douã milioane de oameni” Asta i-a spus-o lui Rakosi: “Voi ce-aţi fãcut?” Când ne-am dus la Stalin, noi eram cu armata aproape de Budapesta. Cu sovieticii, bineînţeles. Dar porţiunea românilor era distinctã. Conducerea armatei era asiguratã. Şi-am vãzut pe hartã …. cã a rãmas uşa deschisã…. era o uşã care se deschidea lateral. Şi pe un perete era harta cu operaţiunile de rãzboi, cu steguleţe roşii. Şi steguleţele roşii – şi-acum le vãd – erau în jurul Budapestei. Stalin i-a spus lui Rakosi: “Noi trebuie sã luptãm pas cu pas. Casã cu casã ca sã vã eliberãm. Voi ce-aţi fãcut?” Şi spune: “Dej, Transilvania pe vecie e a României! O sã vinã tratatul de pace care se va discuta la sfârşitul războiului. Noi vom susţine teza românã privind Transilvania.” Asta a fost discuţia importantã care s-a purtat pe problema Transilvaniei. Sigur cã am discutat şi despre felul cum lucrãm cu aliaţii noştri. Şi a venit în discuţie faptul cã Partidul Ţãrãnesc şi Partidul Liberal duc o politicã distructivã, de sabotare a reformelor economice şi sociale care trebuie sã se producã în ţarã. Pauker susţine cã-i necesarã alianţa cu ţãrãniştii şi liberalii. Şi Stalin a fost de-acord: “Continuaţi aceastã colaborare cu multã grijã, cu multã rãspundere ca sã nu vã dea peste cap.” Deci astea au fost discuţiile care s-au purtat la Stalin. Eu nu-mi aduc aminte de alte discuţii. La discuţiile cu Stalin n-a participat Vâşinski. Recepţia, de fapt o masã tovãrãşeascã în cinstea noastrã, a organizat-o Vâşinski. Şi-atunci l-am cunoscut. La această masă tovărăşească am participat noi trei şi el. Şi-am venit acasã. Am discutat în Biroul Politic – era un Birou Politic neales de nimeni, aşa, o conducere ad-hoc superioarã de partid. Sigur cã s-a apreciat foarte mult faptul cã problema Transilvaniei e, în sfârşit, rezolvatã. S-a hotãrît sã luãm mãsuri sã înlocuim administraţia sovieticã cu administraţia româneascã. Nu a fost aşa de uşor. Noi aveam în rândurile maghiarilor un numãr însemnat de membri de partid care au reuşit sã acapareze conducerea localitãţilor. Pânã când s-a terminat rãzboiul”, a povestit Gheorghe Apostol în 1994 într-un interviu realizat de profesor Ioan Scurtu şi Virginia Cãlin.
Recomandările noastre
