Spre steaua Alfa Centauri o călătorie în doar 20 de ani?

Spre steaua Alfa Centauri o călătorie în doar 20 de ani?

Steaua cea mai apropiată de noi, Alfa Centauri, se găseşte la o distanţă de circa 4.37 ani lumina. O distanţă pe care am parcurge-o, folosind tehnologiile actuale, în zeci de mii de ani. Un nou proiect, finanţat de un milionar rus, are ambiţiosul obiectiv de a studia o nouă tehnologie bazată pe folosirea unui laser extrem de intens care ar putea realiza această călătorie în doar 20 de ani.

Tehnologiile actuale pentru a călători în spaţiu ne permit să explorăm sistemul Solar, însă cu greu ne putem imagina explorarea altor lumi.  Am ajuns pe Luna, au fost fotografiate planetele din sitemului Solar şi sateliţii acestora, însă dacă vrem să studiem ce se întâmplă mai departe ne putem baza doar pe studii efectuate cu telescoape poziţionate atât pe Pământ cât şi în spaţiu. Totuşi, împinşi de ambiţia şi dorinţa de a efectua călătorii îndepărtate, spre stele şi planete necunoscute, se caută noi soluţii şi noi tehnologii care să ne permită să călătorim prin spaţiu cu viteze mult mai mari decât cele actuale. Cu vitezele pe care suntem capabili să le realizăm în momentul de faţă călătoria până la steaua cea mai apropiată, Alfa Centauri, ar dura zeci de mii de ani. Este deci clar că trebuiesc căutate noi metode, inovative, pentru a realiza această călătorie în timpi mult mai scurţi. Împins de curiozitate şi de dorinţa de a contribui la realizarea acestei aventuri, un milionar rus, Yuri Milner, a decis să investească 100 milioane de dolari pentru a studia o nouă tehnologie. Proiectul, condus de Pete Worden, care a lucrat la NASA, se numeşte Breakthrough Starshot. În consiliul directiv, pe lângă Milner, mai fac parte: Mark Zuckerberg şi Stephen Hawking. Care este obiectivul acestui ambiţios proiect? Cercetătorii vor să studieze modalitatea de a trimite spre Alfa Centauri o mică sondă, cu greutatea de ordinul gramelor, cu o tehnologie ce are la baza folosirea unui fascicul laser care, folosing presiunea radiaţiei, să împingă o pelicula care reflectă radiaţia, ataşată sondei. În felul acesta mică sondă ar putea să fie accelerată ajungând la o viteză echivalentă cu a cincea parte din viteză luminii (deci circa 50.000 km/s) şi să parcurgă distanţă de la Terra la Alfa Centauri în circa 20 de ani. Pare simpul, nu? Nu este însă deloc sipmpul, întrucât laserul necesar pentru a se ajunge la acesta viteză uluitoare ar trebui să aibă puterea de 100 de Gigawatt. O putere foarte mare faţă de standardele laserelor existente. Sondă ar trebui potizionata în orbită în jurul Pământului, de unde, cu pelicula reflectantă desfăşurată, ar trebui să fie supusă radiaţiei laser şi să accelereze la viteză necesară călătoriei. Multe sunt problemele de rezolvat. Printre acestea: este posibil că fascicolul laser să iasă din atmosfera terestră şi să fe focalizat cu mare precizie pe sondă? Dacă acest lucru reuşeşte, sondă ar trebui să reziste circa 20 de ani, cât durează călătoria,  parcurgând distanţă la viteze uluitoare. Cum s-ar putea comunica cu sondă? Este posibil să se calculeze traiectoria acesteia cu precizia necesară? Fiecare dintre întrebările de mai sus nu are încă un răspuns, fiind necesar un studiu dedicat. Este tocmai acesta obiectivul proiectului Breakthrugh Starshot: să studieze cum pot fi rezolvate toate aceste probleme. Dacă se vor găsi răspunsurile, construirea unei sonde care să fie într-adevăr lansată spre Alfa Centauri va dura probabil alţi 10-20 de ani, şi vor fi necesari aproximativ 100 de miliarde de dolari (cel puţin această este estimarea actuală). Va fi oare posibil că în viitorul nu prea indeartat să asistăm la călătorii interstelare cu ajutorul acestor noi tehnologii? Greu de spus. Totuşi, idei precum cea despre care v-am relatat, sunt realistice şi ar putea permite viitoarelor generaţii să studieze lumi extraterestre cu ajutorul sondelor şi sateliţilor, precum au fost studiate îndeaproape planetele din sistemul Solar. Cine ştie, am putea inclusiv descoperi urme de viaţă pe aceste noi planete.  Toate pânzele sus!

 

Articol scris de Cătălina Oana Curceanu, prim cercetător în domeniul fizicii particulelor elementare şi al fizicii nucleare, Laboratori Nazionali di Frascati, Istituto Nazionale di Fisica Nucleare (Roma, Italia) şi colaborator al Scientia.ro

Ne puteți urmări și pe Google News