Social
Spionul cu parfum de trandafiri. Românca Elizaveta, femeia care a vândut secrete pentru Moscova
Din cuprinsul articolului
Elizaveta Zarubina, agența NKVD de origine românească, considerată una dintre cele mai inteligente spioane ale secolului XX. A recrutat diplomați, oameni de știință și politicieni, folosind carismă, eleganță și relații personale. Caz documentat în arhive sovietice, în memoriile lui Pavel Sudoplatov și în dosarele „Venona”.
Elizaveta Zarubina, o spioană născută în spațiul românesc
Puțini români au auzit de numele Elizaveta Zarubina, născută în Basarabia la sfârșitul secolului XIX, într-o familie evreiască vorbitoare de germană și română. Documentele de arhivă și lucrările istorice o prezintă drept una dintre cele mai eficiente agențe ale serviciilor secrete sovietice.
Istoricul Christopher Andrew, în lucrările bazate pe arhiva Mitrokhin, notează că Zarubina făcea parte din elita NKVD – educată, multilingvă, rafinată, capabilă să se infiltreze în medii greu accesibile.
Vorbea mai multe limbi: germană, franceză, română, rusă și idiș. Această abilitate îi dădea acces în cercuri diplomatice și culturale din Europa interbelică.
„Arma” spionului Elizaveta Zarubina: eleganța
În rapoartele NKVD, citate în arhiva Mitrokhin, Elizaveta este descrisă ca „o femeie capabilă să obțină informații fără presiune, doar prin farmec și dialog”. Nu era agent de teren cu pistol. Era agent de salon. În epoca spionilor brutali, ea câștiga războaie cu parfum, conversație și inteligență.
Pavel Sudoplatov, unul dintre cei mai importanți generali ai spionajului sovietic, a menționat-o în memoriile sale ca fiind „cea mai abilă recrutoare de surse umane” din anii războiului și imediat după.
Rețelele din Europa
Înainte de a fi mutată în Statele Unite, Zarubina a operat în Franța, Austria și Germania. A intrat în contact cu diplomați, oameni de afaceri, aristocrați și cercuri mondene unde URSS avea nevoie de ochi și urechi.
Nu seducea pentru bani sau șantaj, ci pentru informație. Reușea, spun documentele, acolo unde agenții bărbați eșuau. În plin război, informația obținută în restaurantele elegante putea cântări cât o divizie militară.
Washington, 1940–1945: ținta era America
În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, Elizaveta Zarubina a fost trimisă în SUA sub acoperire diplomatică. Obiectivul: rețele de influență și, mai ales, informații științifice.
Aici intră în istorie numele celebrei „rețele atomice”, infiltrată în cercurile oamenilor de știință care lucrau la proiecte sensibile. Zarubina era responsabilă de identificarea surselor și de contactul inițial. Nu transporta documente și nu fura hârtii. Deschidea uși și convingea oameni.
Surse istorice credibile – inclusiv arhiva „Venona” și memoriile lui Sudoplatov – consemnează că Zarubina a avut misiuni legate de oameni din jurul lui Robert Oppenheimer, părintele bombei atomice americane.
Nu există document oficial care să dovedească o relație romantică între Zarubina și Oppenheimer, iar istoricii serioși nu merg pe această teorie.
Dar există dovezi că spioana româncă a folosit relații personale, eleganță și dialog pentru a recruta membri ai cercurilor academice din Los Alamos și Chicago.
sursă foto: Dreamstime
Ce o făcea letală pe Elizaveta Zarubina
Elizaveta Zarubina era diferită de spionii clasici. Nu amenința. Nu mituia. Nu șantaja.
Arhiva Mitrokhin o descrie astfel:
-
poliglotă de nivel nativ,
-
cu memorie excepțională,
-
capabilă să fie pe placul oricui,
-
fără a trezi suspiciuni.
Cei care au cunoscut-o spuneau că „nu uită niciodată o față și niciodată o promisiune”.
A trădat România?
Tehnic vorbind, nu România era ținta ei principală. Dar faptul că s-a născut în spațiul românesc și a servit Moscova o face una dintre cele mai controversate figuri de origine română din istoria spionajului.
În perioada comunizării României, sovieticii au folosit sute de agenți, diplomați și „consilieri”.
Multe operațiuni din anii ’50 au rămas secrete, însă cercetătorii care au studiat arhivele sovietice confirmă că Zarubina a avut rol de consilier și coordonator pentru rețelele care acționau în Europa de Est, inclusiv România.
Dacă există o femeie care poate duce numele „spionul cu parfum de trandafiri”, aceasta este Elizaveta.
Ce spun istoricii
-
Christopher Andrew – în studiile pe arhiva Mitrokhin – o numește „unul dintre cei mai buni agenți umani ai URSS”.
-
Pavel Sudoplatov – în memoriile sale – susține că era „specialistul suprem în recrutare”.
-
Documentele „Venona” confirmă operațiuni în SUA, unde numele ei apare în legătură cu rețele sovietice din cercuri științifice.
-
Istoricii americani ai spionajului o consideră „Mata Hari a Moscovei”, dar cu rezultate reale, nu doar legendă.
Destinul unui om care n-a strigat niciodată
Zarubina a murit discret, fără scandal, departe de reflectoare. Nu a scris memorii. Nu a dat interviuri. Nu a cerut glorie.
În dosarele sovietice, mulți agenți au fost promovați propagandistic. Pe ea au păstrat-o tăcută. Cei mai buni spioni nu se laudă.
