Specialiștii spun clar: Când scăpăm de restricții. Sunt cinci criterii. Cum stă România

Specialiștii spun clar: Când scăpăm de restricții. Sunt cinci criterii. Cum stă România

Potrivit unei noi analize publicate în jurnalul medical The Lancet, țările nu ar trebui să calmeze restricțiile de blocare a coronavirusului până când nu îndeplinesc cinci criterii.

În urma acestei analize, rezultatul a fost că multe state nu sunt nici măcar aproape de a îndeplini cele cinci criterii.

Cercetarea, publicată joi, a afirmat că condițiile prealabile pentru relaxarea măsurilor Covid-19 sunt: ​​cunoașterea stării infecției, implicarea comunității, capacitate adecvată de sănătate publică, capacitate adecvată a sistemului de sănătate și controale la frontieră, informează CNN.

Autorii au analizat nouă țări și teritorii cu venituri ridicate care au început să relaxeze restricțiile - Hong Kong, Japonia, Noua Zeelandă, Singapore, Coreea de Sud, Germania, Norvegia, Spania și Marea Britanie. Astfel, s-a constatat că multe guverne nu au reușit să îndeplinească criteriile necesare pentru a evita noi valuri de infecție, așa cum sa văzut în Spania, Germania și Marea Britanie.

Anglia, exemplu negativ

„Dovezile sunt clare. Dacă primim o reapariție a bolii, a numărului de cazuri, atunci acestea s-au deschis prea devreme, este un fel de axiomatic”, a precizat co-autorul Martin McKee, profesor de sănătate publică europeană la London School of Hygiene și Medicină tropicală, pentru sursa citată.

De asemenea, studiul a constatat că este necesar un sistem eficient de găsire, testare, urmărire, izolare, suport pentru redeschiderea în siguranță. „Nici o țară nu o face perfect, de fapt ... Anglia o face deosebit de rău. Nici Spania și Franța nu se descurcă teribil de bine”, a spus McKee.

Autorii lucrării au spus că țările ar trebui să bazeze deciziile cu privire la reducerea blocajelor pe o combinație de epidemiologie și consecințele sociale și economice ale restricțiilor.

Studiul mai arată că „argumentul este puternic” pentru ca țările să adopte o strategie zero-Covid, precum Noua Zeelandă, ceea ce înseamnă eliminarea transmisiei interne. Unul dintre motive a fost dat de povara tot mai mare a celor care au supraviețuit virusului, dar care prezintă simptome mai mult decât se aștepta.

Starea și cunoștințele infecției

Studiul a constatat că multe țări, printre care și Singapore, Norvegia, Spania și Marea Britanie, se bazează pe sfaturi de experți pentru a decide cum să relaxeze restricțiile. Cu toate acestea, fără criterii explicite și publice, baza pe care este estimat riscul este adesea „neclară, cu puține dovezi că a fost luată în considerare înțelegerea crescândă a transmisiei legate de aerosoli”.

Alte națiuni, inclusiv Japonia, Germania, Coreea de Sud și (în unele cazuri) Marea Britanie, ridică sau impun restricții pe baza pragurilor epidemiologice. În Germania, autoritățile locale sunt responsabile de ridicarea restricțiilor supuse unui mecanism de „frânare de urgență” care impune regiunilor să ia în considerare reintroducerea carantinei dacă există mai mult de 50 de cazuri noi zilnice la 100.000 de locuitori timp de șapte zile la rând.

Încrederea populației

Pentru ca țările să se redeschidă în siguranță, comunitățile ar trebui să fie „angajate și împuternicite să se protejeze” și sfaturile ar trebui să fie „consecvente și credibile”, conform ziarului, în special pentru populațiile cele mai vulnerabile.

Cu toate acestea, mesageria pe puncte precum distanțarea fizică sigură, măștile de față și munca de acasă a fost în multe cazuri confuză și în continuă schimbare. Acest lucru a dus la lipsa încrederii și sprijinului publicului, au descoperit oamenii de știință.

Mulți se confruntă acum cu un „al doilea val”, dar autorii spun că nu este prea târziu să aplicăm aceste lecții. Aceștia au spus că „țările ar trebui să planifice și să se pregătească pentru cel mai rău scenariu”.

Pentru a evita revenirea la o carantină completă, a spus studiul, națiunile au nevoie de un plan clar și transparent care să stabilească criteriile pentru trecerea la faza următoare și măsurile care le implică. Comunitățile ar trebui să fie direct implicate în procesul decizional, au spus autorii.