Sfinții Mucenici Galaction și Epistimia au trăit în prima jumătate a secolului al III-lea, în cetatea Emesa din Fenicia (azi, Homs, în Siria), murind ca martiri în timpul prigoanei lui Deciu.
În Emesa trăia un om bogat, pe nume Clitofont, căsătorit cu o femeie numită Levkipia.
Aceasta, fiind stearpă, mersese la doctori și vrăjitori în speranța că va putea naște un copil, însă nu a aflat nici o rezolvare.
Într-o zi a bătut la poarta casei lor un bătrân pe nume Onufrie, care ascundea faptul că era preot și monah creștin, fiind îmbrăcat în haine de cerșetor.
Ne puteți urmări și pe Google News
Levkipia l-a chemat înăuntru și i-a destăinuit mare ei supărare. Atunci, bătrânul i-a făgăduit că dacă va crede în Dumnezeul creștinilor și se va boteza, rugămintea ei de a avea un copil va fi împlinită.
Acceptând să fie botezată, nu după mult timp, Levkipia a născut într-adevăr un băiat, iar Clitofont, văzând minunea, a acceptat și el să se boteze.
Pe copil l-au numit pe copil Galaction, l-au crescut în credința creștină și i-au oferit o bună educație.
La vârsta de 24 de ani, Galaction a fost logodit de către tatăl său cu tânăra Epistimia care era păgână.
Din cauza persecuțiilor pornite de împăratul Deciu (249-253) și ale lui Secund, conducătorul orașului Emesa, împotriva creștinilor, Galaction și-a botezat logodnica în ascuns, în râul Chefis, la fel ca și pe Evtolmie, un slujitor din casa Epistimiei.
Hotărând să-și dedice viața monahismului, ei au părăsit orașul, și s-au îndreptat spre cele două mănăstiri din Muntele Publion, una pentru maici și alta pentru călugări.
După ce păgânii au aflat de existența celor două mănăstiri, au trimis armată pentru a prinde toții monahii, între care și Galaction.
Aflând, Epistimia i s-a alăturat în scurt timp, mărturisind ea însăși că este creștină.
Amândoi au fost supuși torturilor și în cele din urmă și-au dat sufletul primind cununa mucenicilor.
Recomandările noastre
