În nord-vestul Statelor Unite ale Americii s-a născut în 1933 o mică republică cu un caracter cu totul aparte, care se conducea după propriile legi și avea o organizație economică neobișnuită: o republică a șomerilor, una dintre cele mai interesante comunități sociale pe care a produs-o Marea Criză.
Iată ce relata revista Realitatea Ilustrată despre acest fenomen, pe 29 iunie 1933:
Uraganul economic, care băntue cu furie în întreaga Americă, a răpit multor locuitori din oraşul Seattle (din statul W ashington) înseşi posibilităţile de existenţă. Oameni curagioşi şi muncitori
în care trăeşte încă spiritul de pionier al strămoşilor lor, nu puteau să admită multă vreme să trăiască în neactivitate întreţinându-se din ofrandele filantropilor.
Ne puteți urmări și pe Google News
Însufleţiţi de un puternic impuls de acţiune, ei s’au adunat laolaltă şi au întemeiat „Uniunea cetăţenilor şomeuri din Seattle”, adoptând ca motto formula lapidară: „ajută-te singur”.
În jurul lor exista o situaţie economică cu desăvârşire anormală: fermierii lăsau o parte din recolta lor să putrezească în pământ, întrucât preţurile prea joase ale cerealelor nu acoperiau nici cheltuelile recoltei; depozitele gemeau de conserve de peşte, în lipsă de debuşeuri, iar peştii vii din lacurile apropiate nu sunt câtuşi de puţin deranjaţi de pescari, căci astăzi nu mai merită să-i prinzi spre a-i vinde.
Pădurile immense stau liniştite şi tăcute. Nu se aude nici un sgomot de ferestrae, totul pare mort.
Oamenii la lucru
Uniunea şomeurilor a întocmit un regulament pentru ajutorul mutual al membrilor ei. S’a creat un comitet, care a cerut guvernului permisiunea ca şomeurii să poată pescui în voie. Proprietarii de păduri au fost rugaţi să îngăduie tăierea pomilor spre a strânge astfel lemne de foc.
Societăţile agricole au fost şi ele solicitate să intervie pe lângă fermieri pentru ca aceştia să lase pe şomeuri să ridice grânele părăsite pe câmp. Pretutindeni Uniunea a fost întâmpinată cu multă bunăvoinţă şi fiecare s’a arătat dispus să sprijine în măsura posibilităţilor acest program de auto-ajutorare.
Oamenii au fost apoi adunaţi laolaltă şi s’au format diferite echipe de lucru. Activitatea a început imediat, în modul cel mai viu. Încă pe la sfârşitul toamnei şi în iarnă s’au obţinut rezultate uimitoare.
Şomeurii singuri au predat comitetului local 60.000 de kilograme de peşte uscat, 10.000 de stânjeni de lemne de foc şi patru vagoane încărcate cu cartofi, pere şi mere.
Citește toată POVESTEA pe Evenimentul Istoric
Recomandările noastre
