Sofia Vicoveanca: „Îmi e teamă de ce se va întâmpla cu cântecele mele după ce mor”

Sofia Vicoveanca: „Îmi e teamă de ce se va întâmpla cu cântecele mele după ce mor”

Interpreta de muzică populară Sofia Vicoveanca a povestit pentru EVZ care sunt temerile sale cu privire la tânăra generație de interpreți ai muzicii folclorice, dar și care sunt cele mai mari regrete ale sale.

În luna octombrie, artista împlinește 60 de ani de când slujește cântecul popular. La cei aproape 78 de ani, pe care Sofia Vicoveanca îi va împlini în toamnă, artista nu poate sta locului nicio clipă. Îi este în schimb teamă de cum evoluează noii interpreți.

„Se naște o altă generație de tineri artiști ai muzicii populare, dar nu prea mai au ce cânta. Este bine că muzica populară încă trăiește, dar este trist cum o trăiesc unii. M-a durut teribil când cineva mi-a spus că unii tineri din noul val își citesc textele de pe tabletă sau telefon! În fața lumii! Când am auzit, m-a furnicat pe spinare. Mi-a venit rău! Nu se poate așa ceva, ferească Sfântul! Eu niciodată nu am cântat cu hârtiuța în față. Nici acum, chiar dacă mai intervine și uitarea. Înainte de fiecare spectacol eu îmi repet materialul pe negative. Îmi încălzesc glasul”, povestește artista cântecului popular românesc.

Durerea nu trebuie să fie pe scenă

Ne puteți urmări și pe Google News

Sofia Vicoveanca nu de puține ori a cântat pe scenă cu lacrimile în gât și cu durerea în suflet. Dar, niciodată nu a anulat vreun concert din această cauză. „Publicul te ghicește dacă tu pui suflet în ceea ce faci, după cum intri pe scenă. Uneori îți plânge sufletul – căci ești om. Alteori te doare ceva. Nimeni de la petrecere sau de la concert nu este vinovat de starea ta. Tu trebuie să treci peste aceste stări și să nu strici ziua sau seara cuiva. Frații mei au murit la patru ani distanță. Iar, ca pe un blestem, în ziua înmormântării, eu a trebuit să cânt și la unul și la altul, la petrecere. Vă jur că la al doilea frate, când eram pe scenă, nu știam un cuvânt, un vers – era gol capul meu. Atunci, am fost ajutată de Divinitate – era un spațiu foarte mare și a ieșit lumea la dans. Atunci nu am râs, nu am jucat, am cântat și atât. Mi-am făcut treaba. Numai pereții acasă au știut de starea mea. Publicul nu trebuie să știe”, mărturisește artista continuând să adauge că „emoțiile sunt mai prezente acum. Omul te vrea mai tânăr și mai frumos. Și atunci trebuie să-i cânți în așa fel încât să nu aibă timp să te analizeze, ci sa-ți asculte melodia. Emoții sunt întotdeauna”.

„M-au sunat noaptea să-mi spună că le-am stricat prețurile”

Nu de puține ori s-a întâmplat să auziți melodiile artistei interpretate de alții. De cele mai multe ori, nici Sofia Vicoveanca nu știa acest lucru. „Băiatul meu mi-a spus de câteva ori că ar trebui să îi înțeleg și pe tineri că nu mai au de unde să culeagă cântecele folclorice. Într-adevăr, așa este. Dar să iei cântecul meu și să îl transformi? Chiar așa am ajuns? Să nu întrebi măcar din politețe?”, explică Sofia Vicoveanca, adăugând că „am primit telefoane de la tânăra generație, în miez de noapte întrebându-mă că de ce le stric prețurile... Iar după aceea închid. Pe unii poate îi încurc... Ar trebui să îmi aprindă o lumânare pentru sănătate cât îmi cântă cântecele. O tânără din Botoșani mi-a cerut, la un moment dat, toate negativele căci are nevoie de ele. Poftim? Vă dați seama după ce mor eu ce se întâmplă?”, spune artista.

 

Scriitoarea Sofia Vicoveanca

De 18 ani de când este singură, renumita interpretă cochetează și cu poezia. A publicat deja patru volume: „Desene în creion” - croite în lumea satului, „Cu inima în palme” - cum s-a format ca om și ca artist, „Taine din adânc postate” și „Din culisele sufletului” – întâmplări, popasuri. În curând va înregistra, alături de Orchestra „Lăutarii”, 25 de piese noi – de la colinde, la cântece de nuntă.