DRAMA DE LA TULCEA. Soldaţii de la o unitate militară din apropierea râpei unde s-a răsturnat autobuzul cu 76 de călători au fost martorii unor scene teribile când au participat la salvarea victimelor.

Accidentul de autobuz de ieri-dimineaţă, de la Tulcea, în care şi-au pierdut viaţa patru persoane şi alte 72 au ajuns la spital, s-a produs pe un drum nesemnalizat, impracticabil, folosit ca rută ocolitoare către zona industrială a oraşului, din cauză că drumul principal se află în lucru.

Anchetatorii arătau ieri că "drumul" e, de fapt, un dig care aparţine Administraţiei Naţionale a Îmbunătăţirilor Funciare, folosit însă de zeci de ani pentru circulaţia rutieră. Chiar şi maşinile armatei îl folosesc pentru a ajunge la unitatea militară de marină din apropiere, după cum a specificat viceprimarul municipiului Tulcea, George Blejan.

Un autobuz ticsit

Din declaraţiile anchetatorilor rezultă că autobuzul îşi depăşise capacitatea de 68 de călători: la momentul producerii accidentului în maşină se aflau 76 de persoane - angajaţi ai fabricii de textile Gelco Tulcea, în mare parte femei, care se îndreptau spre locul de muncă. Pentru că drumul principal este în reabilitare, şoferul autobuzului, Nicolae Razem, a fost nevoit să aleagă drumul impracticabil pentru a ajunge la destinaţie.

În jurul orei 6.30 dimineaţa, digul s-a prăbuşit însă sub greutatea autobuzului, care s-a răsturnat într-o râpă. Trei dintre victime au murit pe loc, iar una în drum spre spital. Şase dintre răniţi au fost transportaţi, în stare gravă, cu elicopterul, la mai multe spitale din Capitală.

Primii care au sărit să ajute echipajele de descarcerare au fost militarii de la UM 02016 Babadag, aflaţi în apropiere. Aceştia au povestit, pentru "Evenimentul zilei", clipele de groază la care au fost martori. "Oamenii strigau şi se ţineau de faţă. Autobuzul a căzut în gol, a devenit o conservă", îşi aminteşte unul dintre militari.

Din mărturiile lor reiese că şoferul autobuzului a tras pe dreapta, înainte de accident, pentru a face loc unei alte maşini care venea din sens opus, pentru că drumul nu este destul de lat pentru două maşini. (A contribuit Feri Predescu)

IMAGINILE UNUI ACCIDENT

Operaţiune de salvare din autobuzul-capcană

Ziua de ieri nu a fost chiar una obişnuită, de instrucţie, pentru militarii din Grupul de Nave-Sprijin al UM 02016 Babadag. Echipajele de descarcerare de la Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă (ISU) încercau să scoată victimele din autobuzul răsturnat, devenit capcană pentru răniţi, când militarii s-au decis să ajute. Au scos răniţii care strigau de durere, au scos şi trupuri fără vlagă, nu sau gândit prea mult.

"În astfel de momente, nu stai. Fugi acolo să ajuţi!", explică maistrul militar Emil S. La faţa locului, soldaţii au adunat detalii ce conturează tabloul tragediei.

Un accident, trei momente

Ora 6.25. Nicolae Razem, şoferul şi proprietarul autobuzului, conduce maşina ticsită cu lucrătorii de la firma de textile Gelco. Oamenii se duc la serviciu, ca în fiecare zi.

"Ciuriuit" şi plin de noroi în urma ploii de cu seară, drumul e de fapt un dig, dar oamenii îl folosesc "de ani de zile": ruta principală e în curs de reabilitare.

Ora 6.30. Autobuzul trage pe dreapta, deşi drumul e foarte îngust, pentru a face loc unei alte maşini care vine din di rec ţia opusă. Sub greutatea autobuzului, digul înmuiat de ploaie cedează. Maşina cade, răsturnându-se, în râpă.

"Autobuzul a căzut în gol! Îşi făcea drumul său zilnic cu muncitorii. Majoritatea femei. Mergea pe digul care făcea legătura cu zona industrială", povesteşte maistrul militar Emil S.

Şoferul maşinii care venea din partea opusă autobuzului aude strigătele din spate. Opreşte, sună la 112. Echipajele ISU ajung la locul accidentului în câteva minute.

Ora 6.50. 20 de militari sar în ajutorul echipelor de descarcerare. Oamenii îşi amintesc că se pregăteau să intre în programul normal, de la ora 7.00, când un coleg i-a anunţat de accident.

"De la poartă s-a văzut totul. Acolo a şi fost primul martor, portarul, care ne-a povestit şi nouă. Era o distanţă de 400 de metri până la locul unde s-a produs accidentul. Am ajuns acolo în 5-10 minute", spune maistrul militar Emil S.

În alte câteva minute, răniţii şi cele patru victime decedate erau scoase din autobuz.

"Ne gândeam să nu le facem rău altora"

Imaginile din acele minute au rămas adânc întipărite în mintea militarilor-voluntari. "Tot plafonul autobuzului era turtit, conservă, ce mai! Până şi scaunele erau turtite! Oamenii care ieşiseră singuri din autobuzul turtit ţipau, cu mâinile pe faţă, acoperind-o. Toţi ţipau după a jutor şi nu ştiai pe cine să iei primul de sub fierătanii. Autobuzul era antic şi de demult, până şi scaunele de dinăuntru erau strivite", povesteşte maistrul militar.

Un alt militar care a ajutat la scoaterea victimelor relatează cum tensiunea se instalase, pentru câteva clipe, şi printre salvatori. Două persoane pe care le-a scos erau moarte. "Şi i-am spus unui coleg: «Lasă, mă, că mai are puls». Şi când am ajuns la ambulanţă cu femeia aceea, ni s-a zis: «Ce-aţi mai adus-o aicea, dom'le, nu vedeţi că e moartă?!». Am rămas cu targa în mână, uitându-ne unul la altul, până «ne-a trezit» unul de la Descarcerare, să i-o dăm lui", povesteşte militarul.

Prin autobuzul contorsionat, oamenii făceau semne disperate să-i scoată de sub fiare. "M-a dat peste cap o persoană care ne tot făcea semn să o scoatem de sub fierătanii, şi noi, pur şi simplu, nu puteam. Şi ţipa, şi ne gândeam că, dacă ne băgăm să ridicăm zona aia de fierătanii de peste picioarele ei, o să le facem rău altora", adaugă militarul.

Cât s-a lucrat la descarcerare, şoferul Nicolae Razem îi privea "împietrit" pe salvatori. La un moment dat, maistrul militar Emil S. l-a auzit murmurând: "Mai bine muream eu, să trăiască ei!".