Prinţul Paul de România aşteaptă decizia instanţei prin care tatăl său să fie declarat fiul lui Carol al II-lea.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va judeca astăzi un episod important, poate chiar ultimul, dintr-un serial întins de chichiţe avocăţeşti pe aproape 60 de ani. Prinţul Carol Mircea al României a fost recunoscut drept fiu legitim al Regelui Carol al II-lea în mai multe instanţe din Europa. Casa Regală nu e de acord şi se luptă din 1955 să întoarcă decizia.

O miză dublă: istoria şi moştenirea

Magistraţii români sunt însărcinaţi să judece un proces de "exequatur", recunoaşterea unei hotărâri judecătoreşti pronunţată de un tribunal străin. Practic, se decide dacă Carol Mircea Grigore va fi recunoscut şi în România, după decizia unei instanţe supreme din Portugalia, acceptată de magistraţii din Franţa şi Marea Britanie, drept fiul legitim al lui Carol al II-lea. E o decizie cu o miză dublă. În primul rând, e vorba de cea istorică, în al doilea rând, dacă decizia luată în 1955 în Portugalia va fi acceptată, se schimbă ordinea la împărţirea moştenirii regale.

Prinţul Paul de România ar avea 62,5% din averea regală

În anii '50 şi '60, tribunalele din trei state europene au decis ca averea Regelui Carol al II-lea al României să fie împărţită în mod egal între cei doi fii ai săi, Carol Mircea şi Mihai, fiecăruia revenindu-i 37,5% - şi ultima sa soţie, Elena Lupescu, care ar fi avut dreptul la 25%. Ulterior, Prinţului Paul, fiul lui Carol Mircea, i-a revenit şi partea moştenită de văduva Regelui. În total, 62,5% din averea Casei Regale.

Miza e una uriaşă, o avere formată din clădiri istorice, bijuterii arhitectonice, cum ar fi Castelul Peleş din Sinaia, şi diverse obiecte de artă. Prinţul Paul de România spunea că ar fi 40 de tablouri din colecţia regală care ar fi fost scoase din ţară după abdicarea Regelui Mihai. Printre acestea s-ar afla şi şase tablouri semnate de pictorul El Greco.

Nu-şi doreşte să devină capul Casei Regale

Prinţul Paul de România a prins în offsaid Casa Regală şi în ceea ce priveşte Castelul Peleş. În timp ce reprezentanţii Regelui Mihai nu s-au înţeles cu statul, Paul de România a declarat că, dacă decizia magistraţilor îi va fi favorabilă, vrea să doneze partea sa, 62,5% din castel, României.

Între timp, Peleşul a prins câteva crăpături în pereţi, iar statuile încep să se degradeze. Unele personalităţi vorbeau despre faptul că Prinţul Paul ar urmări, prin această decizie, să devină cap al Casei Regale. Însă Prinţul a spus de nenumărate ori că nu are această intenţie pentru că respectă România ca republică şi nu o vede ca pe o monarhie. DECIZII

Sângele albastru se dispută în instanţe de aproape 60 de ani. Carol Mircea Grigore câştigă, Casa Regală nu e de acord

Familia Regală e într-o continuă telenovelă prin instanţele din Portugalia, Franţa şi România. Primul episod a fost în anii '50. Înverşunarea a dus procesele până în ziua de azi.

4 aprilie 1953. Carol al II-lea moare la Estoril, în Portugalia, şi se deschide masa succesorală.

2 aprilie 1955. Se încheie procesul de succesiune început la Lisabona, în 1953. Curtea recunoaşte că Prinţul Carol Mircea Grigore este primul fiu al lui Carol al II-lea al României şi primeşte toate drepturile succesorale. Fratele său mai mic, Regele Mihai, face recurs în revizuire şi îi este respins. Decizia rămâne definitivă şi irevocabilă.

1955. Averea lui Carol al IIlea este împărţită între Prinţul Carol Mircea (37,5%), fratele lui, Regele Mihai (37,5%) şi Elena Lupescu (25%), ultima soţie a lui Carol al II-lea.

6 martie 1957. Decizia Tribunalului de la Lisabona este recunoscută, prin "exequatur", recunoaşterea unei hotărâri pronunţată de un tribunal străin, de cea mai înaltă instanţă din Franţa.

8 ianuarie 1963. Apelul făcut de Mihai I este respins de Curtea de Casaţie din Franţa. Decizia devine definitivă şi irevocabilă. 1964. Înalta Curte de Justiţie din Marea Britanie îl declară pe Prinţul Carol Mircea Grigore ca administrator al bunurilor lui Carol al II-lea.

13 octombrie 1995. Tribunalul din Alexandria recunoaşte, prin "exequatur", sentinţa din Portugalia din 1955. În urma acestei decizii , Carol Mircea este recunoscut ca fiu legitim al lui Carol al II-lea şi în România, cu toate drepturile de succesiune.

1 aprilie 1999. La Curtea de Apel Bucureşti, Regele Mihai pierde apelul.

5 martie 2002. Curtea Supremă hotărăşte că procesul de "exequatur" trebuie rejudecat din motive procedurale. Motivaţia a fost că Prinţesa Anne a României, soţia Regelui Mihai, trebuie citată la proces.

1 iulie 2002. Procesul de "exequatur" este câştigat de Prinţul Carol Mircea Grigore. Regele Mihai contestă decizia la Curtea de Apel.

14 ianuarie 2003. Regele Mihai pierde apelul, iar decizia devine "definitivă şi irevocabilă".

27 ianuarie 2006. Prinţul Carol Mircea Grigore al României moare la Londra.

12 iulie 2010. Regele Mihai pierde din nou în faţa Prinţului Paul de România. Magistraţii Curţii de Apel resping ca nefondat recursul împotriva unei decizii a judecătorilor Tribunalului Teleorman.

27 august 2010. Curtea Europeană a Drepturilor Omului pronunţă decizia prin care statului român îi este imputată prelungirea procesului civil de recunoaştere pe teritoriul României a Deciziei Tribunalului de la Lisabona, prin care Prinţul Carol Mircea Grigore al României este recunoscut ca prim fiu legitim al Regelui Carol al II-lea, cu toate drepturile care îi revin.

COROANA SUB INIMĂ

Carol şi Zizi - o poveste de amor care a zguduit istoria

Adrian Patruşcă

Bucureştii anului 1913. Ultimul an de domnie al lui Carol I. Capitala Pricipatelor încearcă să egaleze Parisul în fast şi strălucire. Balurile şi serbările se ţin lanţ. Războiul care va zgudui Europa este deocamdată doar un zvon urât pe care nimeni nu-l ia în serios. Alexandru Marghiloman dă o petrecere la care participă toată crema Bucureştiului. Printre invitaţi, colonelul Constantin Lambrino împreună cu fiica sa de 16 ani, Ioana Maria Valentina, pe care toată lumea o alinta "Zizi". Fata avusese parte de o bună educaţie la Paris, unde studiase belcanto şi pictura.

La serbarea lui Marghiloman, tânăra îl reîntâlneşte pe Prinţul Carol, cel care avea să-i devină soţ într-una din cele mai controversate căsătorii din istorie. Zizi avea cinci ani când l-a văzut prima oară pe Carol, cu ocazia unui bal filantropic la Cotroceni şi, potrivit propriilor sale mărturisiri, fusese foarte impresionată: "Prinţul (care avea doar 8 ani - n.r.) mi-a făcut o impresie profundă, fiindcă purta cizme mari, ofiţereşti, care scârţâiau la fiecare pas. Pentru mine asta însemna culmea eleganţei".

Petrecerea de la Marghiloman avea să însemne începutul unei prietenii între cei doi tineri. Fac parte din aceeaşi "bandă", se întâlnesc aproape zilnic, dar legătura lor este pur camaraderească. Lui Zizi i se pare că tânărul principe este stângaci la dans, la tenis sau la călărit. La rândul său, Carol era prins cu totul într-o relaţie amoroasă cu Elena Filitti, pe care o alinta "Păsărica", şi pe care Casa Regală nu o vedea cu ochi buni.

Când Prinţul este trimis pentru studii militare la Potsdam, Casa Regală profită de ocazie şi o expulzează din ţară pe Elena Filliti. Regina Maria insistă ca fiul ei să ia o nevastă demnă de un descendent al reginei Victoria.

Între timp, din Germania, principele corespondează intens cu bunul său prieten, Lulu Lambrino, fratele lui Zizi. Acesta îi scrie ades despre vechii săi prieteni de la Bucureşti, printre care şi sora sa, fapt care trezeşte nostalgiile Prinţului.

Iubirea vine cu Zepelinul

Dar dragostea adevărată dintre Carol şi Zizi va începe odată cu războiul. Pe 25 septembrie 1916, în timpul unui atac aerian al Zepelinului care teroriza Bucureştiul, când cei doi îşi luau ceaiul, s-a declanşat vraja: prietenia s-a transformat într-o iubire pătimaşă, notează Zizi în Jurnalul ei.

Cinci zile mai târziu, Carol pleacă pentru a prelua conducerea Regimentului Vânători de Munte, care îşi va stabili tabăra la Târgu Neamţ. Întâmplare sau nu, pentru a se feri de război, Zizi şi mama ei se refugiază tot în Moldova. Mai întâi la Tecuci, unde tânăra se angajează infirmieră. Apoi, din cauza înaintării germane, femeile se mută la Iaşi. Aici, cei doi amanţi reuşesc să se întâlnească destul de des, netulburaţi de război.

Carol o plimbă cu maşina, joacă cărţi, iar ea îi dă lecţii de istorie. Scrisorile dintre ei, multe în engleză sau franceză, sunt pline de vorbe de alint: Zizi îl numea "Child" sau "Boy", Carol o numea "Baby" sau "Zucky".

Pe 20 august (2 septembrie pe stil vechi), Prinţul Moştenitor fuge cu Zizi în Ucraina, ocupată de trupele nemţeşti şi austriece. Pe 31 august/13 septembrie, cei doi se căsătoresc în Catedrala Ortodoxă Pokrovska din Odessa. Carol îşi anunţă familia că s-a însurat cu Zizi şi că intenţionează să renunţe la tron. Casa Regală ia foc. Regulile sale îl obligau pe Carol să ia de nevastă o prinţesă dintr- o casă regală străină.

Fuga Prinţului Moştenitor, aflat sub arme, pe teritoriu inamic nu face decât să agraveze lucrurile. Regele convoacă guvernul la sfat. Destule voci îl acuză pe Carol de dezertare şi înaltă trădare. În cele din urmă, Regina Maria reuşeşte obţină o pedeapsă mai blândă pentru fiul ei. EPILOG

"Fericirea noastră n-a ţinut decât 10 zile!"

Emisarii trimişi de Regina Maria şi de Regele Ferdinand îl fac pe Carol să accepte desfacerea căsătoriei şi întoarcerea acasă. Regina îl aşteaptă la graniţă. Zizi Lambrino este surghiunită la moşia sa de la Botoşani, iar Carol este trimis la schitul Horaiţa, în Neamţ, unde petrece 75 de zile. Pe 8 ianuarie 1919, căsătoria celor doi este anulată la Curtea de Apel Ilfov, pe motiv că a fost încheiată fără acordul Regelui, aşa cum cerea Constituţia.

"Fericirea noastră n-a ţinut decât zece zile. Zece zilişoare amărâte, rezumat al întregii mele vieţi, după care n-am mai avut parte decât de amărăciuni şi dezamăgiri", avea să scrie Zizi în Jurnal despre această perioadă.

Copilul şi surghiunul

În decembrie 1918, războiul se termină şi Familia Regală se întoarce în triumf la Bucureşti. Carol, care va participa la ceremonii, continuă să se întâlnească pe ascuns cu Zizi Lambrino. Ferdinand prinde de veste şi Carol este din nou surghiunit, de data asta în satul Mănăstirea, pe malul Dunării. De aici continuă să îi scrie lui Zizi mesaje disperate, în care ameninţă cu sinuciderea. Vestea femeii, că aşteaptă un copil, nu face decât să-l întărească pe Carol în hotărârea sa. Principele este trimis şi mai departe de Bucureşti, la garnizoana Bistriţa. De aici, îi scrie lui Zizi că recunoaşte copilul.

Într-o altă scrisoare, îl anunţă pe Ferdinand că s-a răzgândit din nou şi renunţă la tron. Regele nu acceptă şi îl trimite pe Carol pe frontul de la Tisa. La 8 ianuarie 1920, se naşte Carol Mircea, copilul dragostei lui Carol cu Ioana Maria Valentina Lambrino.

Zizi este înlocuită de Elena a Greciei şi Elena Lupescu

Ferdinand se încăpăţânează să creadă în soluţia surghiunului şi îl trimite pe Carol într-o călătorie în lume: India, China, Japonia, America. Cerbicia Regelui dă roade, iar Prinţul o anunţă pe Zizi că rupe legătura.

Lui Carol îi este prezentată prinţesa Elena a Greciei, de care este fermecat. Nunta celor doi are loc la Atena pe 10 martie 1921. În mai, perechea Regală este primită în triumf la Bucureşti. Pe 25 octombrie 1921 se naşte Mihai, viitorul Rege.

Dragostea lui Carol pentru Elena este de scurtă durată. Inima sa pasională este cucerită de Elena Lupescu. Zizi şi micuţul Carol Mircea se stabilesc la Paris cu ajutorul statului român. Femeia este ţinută sub supraveghere de Siguranţă până în 1944. Zizi şi Carol nu se vor mai vedea niciodată şi vor muri, în 1953, la o săptămână unul de altul.

• Prinţul Paul de România, atac la Regele Mihai: "În cei 50 de ani de comunism nu aţi făcut nimic pentru acest popor"
• Prinţul Paul de România: "Castelul Peleş s-a dat ilegal prin Ordonanţă de Guvern"
• ASR Prinţul Paul: "Vom dona 62,5 % din Castelul Peleş statului român"