Pasionaţii de snokeer se întâlnesc azi la Bucureşti, în ultima zi a Campionatului Naţional de Snooker, ajuns la etapa a IV-a. Confundat foarte des cu poolul, snookerul, banalul biliard american care se practică în toate sălile de profil din România, este un joc mult mai complex, cu zeci de reguli, strategii şi condiţii suplimentare faţă de ceea ce joacă românii prin cârciumi, sub numele de biliard.

Acest sport există oficial de cinci ani la noi, dar numărul jucătorilor legitimaţi nu depăşeşte 170, din cauză că rigoarea pregătirii, a antrenamentelor şi rezultatele din concursurile naţionale trebuie să fie printre cele mai bune.

„Şah cu tacul şi cu bilele”

De la numărul de reguli până la dimensiunea mesei, toate aspectele sportului numit snooker „bat” celelalte variante ale jocului cu bile şi tacuri. „Este un joc mult mai complex şi mult mai solicitant faţă de pool sau biliard, Bila 8 sau Bila 9. Dar frumuseţea sa constă tocmai în concentrarea suplimentară pe care o necesită, precum şi în posibilitatea de a alege strategii diverse”, descrie Dragoş Cosmaciuc motivele pentru care s-a apucat de acest sport.

La cei 45 de ani ai săi, originar din Suceava, Dragoş a pus bazele Federaţiei Române de Snooker, o susţine material şi a reuşit să devină şi singurul antrenor federal la acest sport, după ce a studiat cu cel mai mare jucător de snooker din lume, britanicul Terrence „Terry” Griffiths. Revenit în ţară, a început să predea cursuri de snooker la sediul federaţiei, în sala de pe Intrarea Grânarului nr. 8.

„Jocul de snooker presupune o mai mare precizie a loviturii decât la biliard, datorită dimensiunilor mesei, dimensiunii bilelor, poziţiei incomode din care trebuie lovită de multe ori bila şi o mult mai mare doză de gândire tactică. A lăsa adversarului un «snooker» – adică a lăsa bila-ţintă «ascunsă» – reprezintă o tactică de bază. Se poate spune că este ca un joc de şah cu tacul şi cu bilele”, explică Dragoş doar una dintre strategii.

„Uniforma” de joc

Oriunde s-ar desfăşura, campionatele de snooker impun rigori demne de originile britanice ale sportului cu tacul şi bilele. „La toate competiţiile, ţinuta este foarte strictă: cămaşă cu mânecă lungă, pantaloni de stofă de culoare închisă, pantofi negri, gri sau maro, vestă şi papion. În plus, pastila din vârful tacului nu are voie să fie mai mare de 9-10 mm, iar tacul – mai scurt de 91,4 cm. Ca atare, nu sunt acceptate tacurile de biliard. O altă obligaţie a jucătorului este de a nu lăsa creta pe masa de joc, ci obligatoriu o va păstra în buzunarul de la vestă sau de la pantaloni”, indică arbitrul EBSA Alexandru Crişan, explicând totodată doar câteva dintre regulile de neîncălcat ale acestui sport.

Arbitrul, garant al fair-play-ului

Ca unul dintre cei patru arbitri recunoscuţi de Europeean Billiards and Snooker Association (EBSA), Alexandru spune că îşi poate da seama doar după primele trei lovituri dacă jucătorul este de nivel mediu sau ridicat.

„Este absolut necesar să ne concentrăm la fel de mult ca jucătorii, în zilele de concurs. Numai că, în timp ce o partidă durează între un sfert de oră şi maximum una întreagă, noi trebuie să asistăm la toate! Practic, între şase şi opt ore pe ziua de competiţie de stat în picioare”, spune arbitrul EBSA.

El mai precizează că în sala de snooker nu se consumă băuturi alcoolice şi nici nu se fumează, pe parcursul competiţiei telefoanele mobile trebuie oprite sau puse pe „silent”, spectatorii fiind atenţionaţi în prealabil de această obligativitate.

„Mai mult, ni se permite acum ca, în cazul în care un jucător nu are o purtare adecvată, să-l scoatem din competiţie fără atenţionarea forului superior”, explică oficialul EBSA.


HOBBY. Pentru sportul mesei verzi, şi copiii fac strategii
Foto: Arhiva personală


DIFERENŢE

În scopul evitării confuziilor

  • BILA 8 – tip de biliard care se desfăşoară pe o masă specială, prevăzută cu manta şi cu şase coşuri. Se utilizează o bilă albă şi 15 bile-ţintă numerotate de la 1 la 15. Un jucător trebuie să introducă în coşuri bilele de la 1 la 7 (culori „pline”), iar adversarul – bilele de la 9 la 15 ( cele „goale”).
  • SNOOKERUL – o parte a biliardului, care se joacă pe o masă mai mare, în coşurile căreia jucătorii trebuie să introducă bilele roşii cu valoarea de un punct şi bilele colorate. Cele colorate se află pe puncte fixe şi, până când bilele roşii se termină, sunt repuse la loc. Apoi se introduc în ordinea valorii.
  • CARAMBOLUL – o variantă de biliard în care masa nu este prevăzută cu coşuri şi se joacă cu trei bile – două albe şi una roşie. Fiecare jucător are câte o bilă albă proprie, pe care este obligat să o lovească prima cu tacul, tot jocul. Bila roşie nu va fi niciodată lovită direct cu tacul.
  • STECCA – tip de biliard asemănător carambolului, numai că pe masa de joc sunt dispuse în formă de romb patru popice mici, numite chegle, având în centru o a cincea chegla, de culoare roşie.