Slujbele care ucid. Cum au ajuns medicii, asistenții și profesorii să fie epuizați de sistem

Slujbele care ucid. Cum au ajuns medicii, asistenții și profesorii să fie epuizați de sistemSursa: Viața Medicală

Cazul medicului Ștefania Szabo, care a murit în timpul unei ture la Spitalul Județean Buzău, scoate în fața o veșnică discuție despre limitele fizice peste care sunt împinse cadrele medicale și cele din învățământ.

Burnout-ul a devenit o boală endemică în România. Medicii, asistenții și profesorii duc lupte zilnice cu oboseala, birocrația și lipsa resurselor. Un reportaj despre oameni dedicați, consumați de propriul devotament.

Când vocația devine povară

Într-o Românie care încă se bazează pe sacrificiul personal al profesioniștilor din sănătate și educație, tot mai mulți ajung să plătească un preț teribil: epuizarea psihică și fizică.

Burnout-ul, adesea ignorat și confundat cu simpla oboseală, s-a transformat într-o epidemie tăcută în spitale și școli.

Conform datelor Institutului Național de Sănătate Publică, peste 60% dintre cadrele medicale declară că au resimțit simptomele sindromului de epuizare profesională în ultimii doi ani. În învățământ, un sondaj al Federației Sindicatelor Libere din Învățământ (FSLI) arată că 7 din 10 profesori se simt suprasolicitați, iar peste 40% spun că ar renunța la carieră dacă ar putea.

Dincolo de cifre, sunt oameni care s-au dedicat profesiilor lor, dar care, în absența sprijinului, ajung să se stingă încet, uneori la propriu.

În spitale. Între viață, moarte și ture fără sfârșit

Epuizarea din sistemul medical nu este un fenomen recent. Pandemia a agravat o realitate veche: lipsa personalului și presiunea continuă asupra celor care au rămas.

România are cel mai mic număr de medici la mia de locuitori din UE, potrivit Eurostat – aproximativ 3,2 doctori la 1.000 de persoane, față de media europeană de 4,6.

„O tură de 24 de ore nu e o excepție, ci o regulă. Mulți dintre noi lucrăm și la privat, pentru a supraviețui financiar. Când ajungi acasă, nu mai ești om, ești un automat”, spunea recent un medic ATI din București într-un raport al Colegiului Medicilor din România (CMR).

În 2023, CMR a atras atenția că burnout-ul afectează peste 70% dintre medicii tineri și că jumătate dintre aceștia iau în calcul plecarea din țară. Printre principalele cauze se numără lipsa de personal, birocrația excesivă și contactul constant cu suferința umană.

În spitalele din provincie, situația este adesea și mai grea. Un asistent din Vaslui, citat de publicația medicală Viața Medicală, povestea: „Lucrăm cu două asistente pe secție, în loc de cinci. Pacienții ne cer ajutor, dar uneori pur și simplu nu mai poți. Nu fizic, nu psihic. Iar dacă greșești, sistemul te judecă primul.” Raportuldegarda.ro a realizat un raport amănunțit despre situația reală din interiorul spitalelor.

Situația din școli. Profesorii, între copii și colaps

Burnout-ul a devenit un termen comun și în educație. Dincolo de orele de la catedră, profesorii petrec ore întregi completând formulare, rapoarte și fișe, toate cerute de minister.

Un studiu realizat în 2024 de UNICEF România și Institutul de Științe ale Educației a arătat că 65% dintre cadrele didactice resimt „niveluri ridicate de stres profesional”, în special din cauza birocrației și a lipsei de sprijin psihologic.

Profesorii din mediul rural sunt cei mai vulnerabili. În multe sate, un cadru didactic predă mai multe materii, are în grijă copii din clase diferite și se confruntă cu lipsa materialelor didactice.

„Am 27 de copii, dintre care jumătate vin la școală fără caiete. Îi învăț, îi ascult, le duc mâncare uneori. Nu e doar o slujbă, e o misiune. Dar sistemul te stoarce de putere”, povestea o învățătoare din județul Botoșani într-un reportaj Digi24.

Psihologii atrag atenția că burnout-ul în rândul profesorilor se manifestă prin cinism, detașare emoțională, pierderea motivației și depresie. În unele cazuri, ajunge să afecteze și relațiile cu elevii, reducând calitatea actului educațional.

Știrea momentului. Dacă vă pasă de sănătate, descărcați aplicația care măsoară riscul de burnout (epuizare profesională)

Când sistemul devine o mașină de tocat oameni

Fenomenul epuizării profesionale nu este doar o problemă individuală, ci una de sistem. În sănătate, spitalele funcționează cu deficite cronice de personal, iar în educație, finanțarea publică rămâne sub pragul de 6% din PIB, deși este prevăzută de lege.

România alocă pentru sănătate doar 6,7% din PIB, una dintre cele mai mici ponderi din Uniunea Europeană, potrivit datelor Eurostat pentru 2024. În același timp, țara noastră înregistrează una dintre cele mai mari rate de migrație profesională din Europa Centrală și de Est.

„Când statul îți cere să fii erou zilnic, dar îți oferă un sistem prăbușit în care să lupți, eroii obosesc. Și unii cedează”, declara recent profesorul de sociologie Dumitru Sandu, într-o analiză pentru Revista 22.

Există soluții?

În ultimii ani, au fost lansate mai multe programe-pilot pentru prevenirea burnout-ului. În 2023, Ministerul Sănătății a introdus cursuri de suport psihologic pentru personalul medical din secțiile ATI și UPU, în colaborare cu OMS și Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila”.

În învățământ, Ministerul Educației a propus includerea orelor de consiliere psihologică pentru profesori în programul național „Școala pentru toți”, însă implementarea rămâne parțială.

Specialiștii în sănătate mintală susțin că soluția reală trebuie să includă creșterea numărului de posturi, reducerea birocrației și crearea de centre de suport psihologic instituționalizate.

Ne puteți urmări și pe Google News