„Odată cu redeschiderea școlilor, va fi nevoie de teste, reactivi și termoscanere. Resursele puse la dispoziție de Europa pentru achiziționarea acestor dispozitive și pentru nevoile de bază ale sistemului medical italian se ridică la aproximativ 37 de miliarde de euro. Sumă disponibilă imediat, după activarea Mecanismului European de Stabilitate (MES). Premierul Conte ezită. Principala forță, Mișcarea 5 Stele, se opune. Nu are încredere, deoarece crede că după aceea, Bruxelles-ul ar putea impune anumite condiţii. Cu toate acestea, în luna iulie, miniștrii membri ai Mișcării au aprobat – împreună cu întregul guvern – Programul Național de Reforme (Pnr), care este foarte clar cu privire la condițiile MES: „condiționalitatea se limitează la documentarea cheltuielilor directe și indirecte de îngrijire a sănătății care trebuie să fie detaliate într-un plan specific pentru fiecare țară solicitantă (Pandemic Response Plan)”. Prin urmare, cei din guvern care continuă să susțină teza condițiilor ascunse dovedesc că au semnat un document pe care nu l-au înțeles sau – în cel mai bun caz – pe care nu l-au citit. Cealaltă obiecție ridicată de membrii M5S se referă la existența riscului unei „stigmatizări”. Cu alte cuvinte, utilizarea MES-ului ar indica piețelor că țara se află într-o situație dificilă.

Din acest motiv, premierul Conte a explicat că o eventuală cerere de accesare a fondurilor europene menționate mai sus ar trebui făcută împreună cu alţii. Cu toate acestea, dacă există o îngrijorare reală cu privire la faptul că MES poate duce la deteriorarea reputației țării, ar trebui să se acorde mai multă atenție altor semnale care merg în aceeași direcție. Iar în ultimele luni, au existat destule.

E destul să ne gândim doar la modul în care au fost conduse negocierile care au dus la crearea Next Generation EU. Conte a clarificat imediat că obiectivul guvernului său era acela de a aduce acasă un acord care presupunea o pondere semnificativ mai mare de subvenții decât de împrumuturi. Aşa s-a şi întâmplat. Italia va beneficia de aproximativ 80 de miliarde de euro din contribuții nerambursabile. Un adevărat succes la nivel naţional. În străinătate, însă, mesajul transmis a fost unul diferit: cel al unui executiv care nu este de încredere în calitate de debitor, deoarece nu este capabil să investească în cel mai bun mod posibil resursele primite. Niciun alt stat nu și-a stabilit strategia de negociere apelând la un astfel de element de slăbiciune. Mai mult, datorită acestor subvenții, Italia încetează să mai fie un contributor net, devenind – pentru prima dată – beneficiar, părăsind grupul de economii puternice, alcătuit din Germania, Franța și ţările ‘frugale’, pentru a se alătura grupului celor slabi, precum Grecia, Spania și statele din est. În acest sens, într-un interviu acordat recent ziarului „La Repubblica”, cancelarul austriac Kurz a comentat că „în iulie, Italia nu s-a aşezat la masa noastră (a frugalilor), ci la cea a țărilor primitoare”. 

În urmă cu câteva săptămâni, Italia s-a aflat pentru a doua oară în grupul celor mai slabi, atunci când guvernul a activat fondurile Sure, aproximativ 28 de miliarde de împrumuturi puse la dispoziție de Europa pentru menținerea locurilor de muncă și a funcționării întreprinderilor. O cerere similară fusese înaintată și de Spania, România, Polonia, Grecia, Belgia, Republica Cehă, Slovacia, Croația, Slovenia, Lituania, Bulgaria, Cipru, Malta și Letonia.

De fapt, e foarte greu să înțelegem logica guvernului care, pe de o parte, respinge MES, deoarece se teme de efectul stigmatizării și, pe de altă parte, revendică cu mândrie apartenența la grupul celor mai puțin performante economii europene. Activarea MES este cerută de cei care lucrează în spitale, fabrici, școli și de cei care fac afaceri. Pentru a da un exemplu, la European House Ambrosetti Forum, desfășurat ca în fiecare an la Cernobbio, 90,5% din cei peste 400 de manageri și industriași prezenți și conectați de la distanță au votat în favoarea utilizării sale. A aștepta resursele Fondului de redresare – așa cum a propus Conte – nu are sens, deoarece acestea sunt resurse care trebuie alocate investițiilor și nu pot fi utilizate pentru cheltuielile curente necesare într-o fază de urgență’, scrie Veronica de Romanis în La Stampa. 

Traducerea: Rador