În era internetului, Cătălin Dîrja spune că oamenii sunt dispuşi să cumpere un ziar dacă le oferi informaţii de calitate.
"În viaţă ori conduci, ori te laşi condus, altfel ajungi boschetar sau hipiot. Calităţi de lider nu am, aşa că am ales să fiu condus". Aşa spune Cătălin Dîrja, absolvent al Facultăţii de Teatru din Iaşi şi vânzător volant de ziare de aproape 20 de ani, în Suceava. Visul lui a fost să devină actor. S-a îndrăgostit de cinematografie în copilărie, când îşi însoţea frecvent mama vitregă la serviciu, plasatoare de bilete la fostul cinematograf Modern. L-a fascinat uşurinţa şi acurateţea cu care actorii dădeau viaţă personajelor cunoscute din romane. A fost un elev bun şi silitor al Liceului "Ştefan cel Mare". Culmea, vânzătorul de ziare care aleargă zi de zi a picat la bacalaureat tocmai la proba de sport. De atunci, traiectoria vieţii i s-a schimbat. A mers în armată, la transmisiuni, iar după aceea, din 1995 a început să vândă ziare. La concurenţă cu Poşta La 30 de ani, după mai multe încercări în trupe de teatru de amatori, s-a înscris la facultate la Iaşi, la Teatrologie- Jurnalism de teatru. A absolvit facultatea, însă a fost doar ca un hobby, nu se gândeşte că ar putea vreodată lucra în domeniu. "Am ales asta pentru că, într-un fel, este tot legat de lumea spectacolului. Am fost întotdeauna sedus de teatru şi de literatură. Am avut încercări plăpânde de a deveni actor amator cu trupa Fabulinus, dar n-a mers. Ar fi trebuit să aleg între repetiţii şi vânzarea ziarelor, aşa că am renunţat, din motive obiective", spune Cătălin. Dimineaţa, pe la 7.30, se prezintă la redacţii ca să ia ziarele, apoi începe să alerge către clienţi, înaintea firmelor specializate şi înainte ca ziarele să-şi actualizeze paginile electronice. Aleargă întruna. Kilometri întregi. "La concurenţă cu internetul şi Poşta", zâmbeşte tânărul. La o primă vedere, nu-i dai mai mult de 25 de ani, dar Cătălin are 40 împliniţi. De-a lungul "carierei", a observat şi ce-i interesează pe suceveni: "Funcţionarii urmăresc ştirile politice şi cele mondene, pensionarii deschid ziarul direct la rubrica de decese, iar oamenii de afaceri sunt extrem de interesaţi de anunţurile de mică publicitate". De multe ori, le arată în ziar unde găsesc ceea ce caută. "Să cumpere un ziar deştept" Cătălin spune că orice trecător este un potenţial client: "Trebuie doar să-l conving că ziarul pe care îl vând merită ca el să ducă mâna la buzunar. Eu îi invit pe toţi să cumpere un ziar deştept. Am să vând ziare atâta timp cât vor exista ziare tipărite pe hârtie. Mi-am câştigat demnitatea cu ziarul în mână". Mai trage un ultim fum din ţigară. "Am onoarea, să trăiţi!", e formula de salut pe care l-am auzit că o foloseşte de fiecare dată. Mă uit după el. Prin zăpada care începe să se topească, Cătălin dispare după colţul clădirii cu ziarele în mână, nu înainte de a-mi spune că vrea să se însoare cu o fată mult mai tânără.
Recomandările noastre
