Antarctica, cel mai sudic continent al planetei noastre, este un teritoriu unic atât prin condițiile climatice, cât și prin statutul geopolitic. Este singurul continent fără populație umană băștinașă și nici nu are un guvern propriu. Cu toate acestea, poate fi numit continentul păcii, asta pentru că pe teritoriului lui nu este permis efectuarea de misiuni militare. Este apărat de Tratatul Antarcticii, semnat de 47 de țări.

Antarctica, un continent al extremelor

Continentul Antarctica este acoperit aproape în totalitate de gheață și are o suprafață de aproximativ 14 milioane de kilometri pătrați. Este cunoscut ca fiind cel mai rece, cel mai uscat și cel mai vântos loc de pe Pământ. În ciuda condițiilor extreme, continentul joacă un rol esențial în echilibrul climatic al planetei. Locul cel mai sudic al planetei noastre este crucial pentru studiul schimbărilor climatice și al sistemului global de mediu.

Tărâmul înghețat nu are populație indigenă și nici un guvern propriu. Nu a fost împărțit nici între state naționale, așa cum sunt celelalte continente. Unicitatea sa vine din faptul că este guvernat de o serie de acorduri internaționale care reglementează activitățile umane desfășurate aici. Cu toate acestea, prezența umană în Antarctica este limitată la oameni de știință și personalul tehnic care lucrează în bazele de cercetare din regiune. Aceste baze sunt operate de mai multe națiuni, însă ele nu au scopuri economice sau militare.

Un aspect remarcabil al acestui continent este faptul că, în mod unic în lume, Antarctica este singurul loc unde nu se desfășoară misiuni militare. Acest statut special este protejat și garantat de Tratatul Antarcticii, unul dintre cele mai importante acorduri internaționale privind pacea și cooperarea între state. Acesta a fost deschis pentru semnare pe 1 decembrie 1959, dar a intrat oficial în vigoare abia pe 23 iunie 1961.

Tratatul Antarcticii, un model de colaborare internațională

Tratatul Antarcticii a stabilit un cadru legal unic pentru continent. El a fost inițial semnat de 12 națiuni. Primele țări care au semnat aveau un interes semnificativ pentru continentul înghețat. Ele au fost Argentina, Australia, Belgia, Chile, Franța, Japonia, Noua Zeelandă, Norvegia, Africa de Sud, Uniunea Sovietică, Regatul Unit și Statele Unite. De-a lungul timpului numărul statelor semnatare a crescut, ajungând astăzi la 47. România a semnat acordul pe 15 septembrie 1971. Acest document reprezintă un angajament global pentru păstrarea Antarcticii ca zonă dedicată exclusiv cercetării științifice și conservării mediului. Acest tratat a fost primul acord de control al armamentului semnat în timpul Războiului Rece.

Scopul principal al acestui tratat era acela de a asigura întreaga omenire că Antarctica va fi pentru totdeauna utilizată doar în scopuri științifice și că nu va deveni un continent al discordiei. Prin acest acord se interzice orice măsură de natură militară, dar nu și prezența personalului militar. Pe continent nu există baze militare, iar utilizarea echipamentelor militare este permisă doar în scopuri pașnice, cum ar fi transportul logistic pentru misiunile de cercetare. Tratatul congelează și orice dispută cu în ceea ce privește pretențiile teritoriale.

Continentul înghețat este o regiune cu o biodiversitate unică, iar Tratatul Antarcticii și acordurile ulterioare, cum ar fi Protocolul de la Madrid din 1991, au impus reguli stricte privind protecția ecosistemelor fragile din zonă. Este interzisă exploatarea resurselor naturale, cum ar fi petrolul și gazele. Orice activitate umană trebuie să respecte norme ecologice stricte. Acordul mai prevede că toate națiunile care operează  pe continent trebuie să-și comunice activitățile. Ele trebuie să fi de acord și cu inspecții internaționale. Acest mecanism asigură faptul că toate activitățile sunt pașnice și conforme cu regulile stabilite.

Alte acorduri între state care protejează Antarctica

Articolul nouă din Tratatul Antacticii spune că între statele membre au loc întâlniri consultative frecvente. În cadrul acestor întâlniri s-au stabilit aproximativ 200 de recomandări sau alte acorduri. Printre ele se numără și „Măsuri pentru Conservarea Faunei și Florei Antarctice”. Acest acord a intrat în vigoare în 1982 și stabilește măsuri specifice pentru protejarea ecosistemelor continentului, inclusiv flora și fauna unică din regiune. Prin acesta este interzis aducerea în Antarctica de specii non-native în ecosistemul antarctic, inclusiv plante, animale și microorganisme.

Un alt acord menit să protejeze continentul înghețat este „Convenția pentru Conservarea Resurselor Vii Marine”. Acesta este un acord internațional esențial pentru protejarea ecosistemelor marine din apele continentului. A fost adoptat în 1980, dar a intrat în vigoare în 1982 și a fost creat ca răspuns la preocupările legate de impactul pescuitului comercial. Convenția reglementează activitățile de pescuit prin stabilirea unor cote anuale și prin monitorizarea atentă a capturilor.

„Protocolul de Protecția Mediului pe lângă Tratatul Antarcticii”, este un alt acord menit să protejeze Antarctica. Acesta a fost semnat pe 4 octombrie 1991 și a intrat în vigoare la 14 ianuarie 1998. Prin el se asigură protecția mediului antarctic prin cinci anexe dedicate poluării marine, faunei și florei, evaluărilor de impact ecologic, gestionării deșeurilor și zonelor protejate. El interzice orice activitate legată de resursele minerale cu excepția celor științifice, potrivit Wikipedia.