Silvestru foloseşte puterile magice pe care le are într-un amestec cu creştinismul. HOROSCOPUL LUI DOM' PROFESOR

O perioadă de weekend, primul weekend al anului 2021, cu o configuraţie astrologică densă şi complexă, de aceea în echilibru, ca un clavecin bine temperat. O perioadă de trecere către muncă, activitate. Pe 2 ianuarie Pământul este cel mai aproape de Soare, dar nu are nicio relevanță astrologică.

Tradiţional, în "kalendar", pe 3 ianuarie, este Îngroparea anului vechi.

Să revenim la ceea ce doream să vă spun. Pe la sfârşitul neoliticului, triburile din Europa Centrală şi Balcani, fie că erau de vânători, crescători de animale sau de agricultori erau obligate de iarna grea, cu multă zăpadă, să-şi ducă viaţa în sat, în interiorul palisadei de lemn, întăritură care îi proteja cât de cât de atacurile altor triburi, sau, ale fiarelor. Sursă, Julius Lips.

Este normal ca despărţirea de Anul Vechi să fie lungă şi dureroasă iar Noul An să învingă cu dificultate. Aşa se umplea timpul sătenilor, prizonieri ai iernii în satul întărit. Această luptă dintre nou şi vechi începea la Ignat, cu sacrificii rituale, cu o zi înaintea solstiţiului de iarnă, ziua Lupului Şchiop şi ţinea timp de peste două săptămâni, până la Bobotează, reperul "nou" creştin.

1 Mai Muncitoresc! Sărbătoarea, confiscată de Lenin și Stalin

Companiile aeriene, noi reguli pentru pasageri. E vorba de îmbrăcăminte

Astăzi, duminică, pe 3 ianuarie, este ziua „îngropării căpăţânii”. Nu se ştie de unde, probabil prin sincretism cu mitologia Nordului, în Maramureş şi la unii munteni, în Moldova, în diferite forme, apare legenda luptei dintre Lupul Şchiop şi veneticul, Marele Zimbru din stepa răsăriteană. Lupul Şchiop, nu era şchiop şi era foarte tânăr, era noul care venea, împreună cu o nouă religie monoteistă, o nouă organizare, o nouă eră.  Zimbrul era bătrân ca vremea şi rău ca întunericul, avatarul răului, personificarea agresiunii și a brutalității.

Evident, o pildă, o legendă despre lupta localnicilor împotriva năvălitorilor, în special a invadatorilor din Est, inferiori cultural şi tehnologic, dar foarte puternici şi numeroşi.

Lupta dintre cele două gigantice arhetipuri a avut loc în Vrancea. Au stricat şi au bătătorit aşa de rău pământul, încât şi astăzi se mai cutremură rău de tot locul acela de, uneori, mor oamenii de prăbușirea caselor. La început răutatea zimbrului părea că va învinge și că puterea lui nu are limite, iar mugetul lui infiorător a făcut înconjorul Pământului de trei ori. L-a lovit îngrozitor pe tânărul lup, la aruncat departe şi l-a ologit de o labă. De atunci i se spune Lupul Şchiop. Dar lupul nu a stat nicio clipă pe gânduri, avea de apărat oamenii care se strânseseră în spatele lui, uitându-se cu groază la lupta sângeroasă. Cu o concentrare formidabilă îi sare în spate zimbrului şi dintr-o singură muşcătură, cu dinţii lui de aur, îi desparte căpăţâna de trup!

Oamenii, fericiţi că au scăpat, i-au oblojit laba Lupului şi au luat căpăţână Zimbrului ca s-o arate peste tot, prin sate, ca să ştie lumea că au scăpat de primejdie. Pentru un timp...

Înainte de război, sau ceva mai demult, băieţii umblau cu o căpăţână de zimbru, apoi de bou, prin sate strigând „Îl îngropăm pe Moş Vasile!” Ceea ce se întâmpla pe înserat, pe un deal, cu scripcar şi lăutari. Bărbaţii şi flăcăii cinsteau mai multe pahare de ţuică sau vinars pentru Lupul cel Şchiop, apărătorul și campionul oamenilor.