Secretarul de Stat Antony Blinken a efectuat o vizită oficială la Beijing. Portalul european Politico apreciază că scopul vizitei a fost „să someze China să-și sisteze ajutorul militar pentru Rusia”. În mod similar, Wall Street Journal evocă o „amenințare serioasă” a SUA la adresa băncilor chineze – ceea ce deocamdată Departamentul de Stat nu confirmă. Ce s-a întâmplat, de fapt?

Respectul reciproc.

Principala temă în discuție a fost relația ruso-chineză. SUA apreciază că Beijingul ajută prea mult Rusia cu produse cu dublă utilizare - mașini-unelte, microelectronice și nitroceluloză. Dar care e stadiul real al relației Chinei cu Rusia?

De mai bine de un secol, China e republică – dar mii de ani de rafinament imperial își spun cuvântul. E suficient să privești ceremonia de înălțare a drapelului – un balet spectaculos, atent regizat, repetat la Beijing în fiecare dimineață – pentru a înțelege cât de important este, pentru China, protocolul. E o strategie înțeleaptă: cine se respectă pe sine impune altora respect, fără să fie nevoit să amenințe din trei în trei zile cu racheta Satan și torpila Poseidon, ca rușii. Iar dacă amenințările se demonetizează repede, politețea și respectul reciproc rămân întotdeauna eficiente.

La începutul lunii aprilie, domnul Lavrov a fost pe la Beijing, unde a discutat cu omologul chinez, domnul Wang Yi: China intenționează să joace un rol activ în conferința de pace pentru Ucraina, care e prevăzută să înceapă în iunie, în Elveția. Ce vor fi discutat, nu știm – dar mă aștept ca Beijingul să fi repetat poziția sa: „respectarea integrității și suveranității Ucrainei”. Cu 40 de ani de experiență diplomatică, domnul Wang Yi a convenit, fără îndoială, cu oaspetele rus un Comunicat „subliniind constructiv punctele de vedere comune”. Că așa e politicos: nu pleci trântind ușa de sare tencuiala, ca Vîșinski ieșind de la Regele Mihai.

După care domnul Lavrov s-a întors la Moscova. Iar partea rusă a publicat un alt Comunicat: „Șeful diplomației chineze a evidențiat marți, în cadrul unei întrevederi cu ministrul de externe rus, Serghei Lavrov, dorința Chinei de a consolida cooperarea strategică cu China: Cred că, sub conducerea fermă a președintelui Putin, poporul rus are un viitor luminos!” Deci, rusul ar fi venit la Beijing ca să asculte doleanțele chinezilor, care-l roagă servil să consolideze relația bilaterală și transmit laude domnului Putin!

Punerea la punct.

Oficialitățile de la Beijing consideră că polemicile publice nu au efecte constructive, așa că de obicei nu răspund oficial la asemenea gesturi necioplite. Deci răspunsul a venit, neoficial, de la un anume Feng Yujun, care a scris un articol în revista The Economist. Dl. Feng e profesor universitar, doctor, prodecan al Institutului de Studii Internaționale din cadrul Universității Fudan din Șanhai și directorul Centrului de Studii Ruse și Central-Asiatice, principalul think-tank chinez dedicat relațiilor cu Rusia. Iar ceea ce scrie dânsul reflectă poziția oficială a Partidului și Guvernului.

Vă fac un rezumat. Cadrul general: războiul purtat de Rusia împotriva Ucrainei a fost catastrofal pentru ambele țări și a condamnat regimul Putin la o izolare internațională generalizată. Rusia a trebuit să înfrunte evoluții politice interne complexe: riscurile politice sunt foarte mari. Putin a fost recent „reales”  președinte (așa, cu ghilimele! – s.n.), dar războiul convinge un număr tot mai mare de foste republici sovietice că ambițiile imperiale ale Rusiei le amenință independența, suveranitatea și integritatea teritorială. Victoria Rusiei fiind exclusă, aceste state se distanțează de Moscova: perspectivele pentru integrarea eurasiatică, pe care Rusia o susține, s-au diminuat. Rusia va trebui să-și retragă trupele din toate teritoriile ocupate, inclusiv Crimeea.

Apoi, relațiile ruso-chineze: au fost afectate de evenimentele din ultimii ani. Vizita domnului Lavrov a fost mai mult o încercare diplomatică a Rusiei de a arăta că nu este singură decât o adevărată manifestare a „iubirii” (s.n.). De la începutul războiului, Beijingul a organizat două runde de mediere diplomatică: nimeni nu ar trebui să se îndoiască de dorința Chinei de a pune capăt acestui război prin negocieri. China și Rusia sunt țări foarte diferite: Federația Rusă caută să submineze ordinea internațională și regională existentă, prin război, în timp ce China dorește să rezolve pașnic disputele.

Concluzia: În absența unor schimbări fundamentale în sistemul politic și a ideologiei Rusiei, războiul ar putea fi înghețat. Acest lucru nu va face decât să permită Rusiei să continue să lanseze noi războaie, punând lumea într-un pericol și mai mare. Adică, una peste alta, exact ceea ce afirmam eu, încă din octombrie 2023 (https://evz.ro/drumul-matasii-si-marea-destabilizare.html ).

Alegații jurnalistice.

Fără îndoială că poziționarea Chinei a fost bine înțeleasă la Moscova, dar a avut și repercusiuni în Statele Unite. În contextul în care băncile chineze au încetat în martie să mai proceseze plăți aferente exporturilor de echipamente în Rusia, iar în trimestrul I/2024, exporturile Chinei în Rusia au stagnat, The Financial Times aprecia că „băncile chineze se tem să facă afaceri cu firmele rusești, îngrijorate de sancțiunile secundare impuse de SUA, care acum sunt implementate strict”.

Aceasta a creat iluzia, în mass media americană, că Beijingul ar putea fi sensibil la amenințări: precum am văzut, The Wall Street Journal evoca o „amenințare serioasă” a SUA la adresa băncilor chineze. Cunoscând mai bine pe chinezi și dându-și imediat seama că amenințările sunt contraproductive, Departamentul de Stat a negat că ar fi studiat o asemenea alternativă. Dar vizita pornise cu stângul!

Incertitudinile geopolitice.

În realitate, China se distanțează de „războiul catastrofal pentru ambele țări purtat de Rusia împotriva Ucrainei” nu fiindcă i-ar fi teamă de Statele Unite, ci fiindcă are interesul să se distanțeze. Încă din luna ianuarie, apreciam că Beijingul va fi nevoit să-și precizeze și limiteze relația cu Regimul Putin, „pe fondul dificultăților financiare cu care se confruntă China (vezi lichidarea judiciară a Everglade Group)” (https://evz.ro/va-fi-ori-nu-va-fi-razboi.html).

Și iată, China recunoaște acum că situația sa economică dificilă o determină să urmărească limitarea ”incertitudinilor geopolitice”. Ilustrativ e discursul domnului Liu Yuanchun, în cadrul ”5th 5-5 Shanghai Shopping Festival”, de zilele trecute. Domnul Liu este profesor universitar doctor, decan al Universității de Finanțe și Economie din Șanhai și consilier al președintelui Chinei, domnul Xi Jinping. Deci discursul său a fost aprobat de președintele Chinei.

Pe scurt, prof. Liu a spus că efectele pandemiei COVID-19 au fost mult mai grave decât s-a estimat, iar situația fiscală a guvernelor locale se deteriorează mai rapid decât s-a crezut; toate acestea au creat dezechilibre cu care Beijingul se luptă.  Găsirea unui nou echilibru va mai dura. China are probleme de supracapacitate, pentru a 17-a lună consecutiv scad prețurile la producători. Dezechilibrul dintre cerere și ofertă este evident și va dura, ca și alte dezechilibre economice. Scăderea pieței imobiliare este deosebit de semnificativă. Investițiile din sectorul imobiliar au scăzut în trimestrul I/ 2024 cu 9,5% față de anul anterior, iar vânzările au scăzut cu 27,6%. Riscurile economice se agravează pe fondul incertitudinilor geopolitice. În esență, prof. Liu Yuanchun arată că, azi, China nu-și poate permite să favorizeze incertitudini geopolitice, să fie parte într-un nou Război Rece. Exact ceea ce susțineam eu în august 2023 ( https://evz.ro/razboiul-care-n-a-mai-fost.html ).

Costurile re-echilibrării.

A nu fi parte într-un nou Război Rece înseamnă, pentru China, să nu cedeze nici rugăminților tainice ale Rusiei de sporire a ajutorului și nici amenințărilor presei americane, privind măsurile împotriva băncilor chineze.

Iar în realitate, reproșurile presei americane, privind ”susținerea” agresiunii ruse de către Beijing sunt în parte nemeritate. Agathe Demarais, fost Director de Prognoze Globale al The Economist Intelligence Unit, a publicat recent în The Financial Times o analiză a relațiilor comerciale dintre Rusia și China. Pe scurt, deși par pe hârtie  nemaipomenite, în realitate nu sunt deloc speciale: PIB-ul nominal al Rusiei e situat între cele ale Braziliei și Australiei, iar volumul schimburilor comerciale ale Chinei cu Rusia, Brazilia și Australia e cam același. Nici dinamica relației nu este excepțională: importurile Chinei din Rusia au crescut cu 12,7% în 2023, dar în 2022, importurile chineze din Canada au crescut cu 39%, iar puțini observatori ar fi înclinați să afirme că acest lucru denotă o relație specială între Beijing și Ottawa. Cât despre exporturi, firmele chineze exportă în Rusia cam cât exportă și-n Olanda, o țară cu o economie de aproape 2,5 ori mai mică. Exporturile Chinei în Rusia sunt mai mici decât cele către Vietnam.

Concluzia dânsei este identică cu analiza mea de acum un an ( https://evz.ro/china-agenda-secreta.html ): „Exporturile Rusiei spre China se situează mult sub nivelul exporturilor sud-coreene sau japoneze, pe picior de egalitate cu Malaezia, Stat a cărui economie e cam 15% din cea a Rusiei. Una peste alta, exporturile Rusiei reprezintă, chiar la prețuri umflate, numai 4,2% din importurile Chinei, puțin peste exporturile vietnameze către China. Iar perspectivele nu sunt favorabile.”

Și, într-adevăr, în ianuarie 2024 scriam că „Pentru exporturile chineze, Rusia este abia al 15-lea partener comercial... Deci băncile chineze au început să notifice partenerii ruși că nu vor mai derula operațiuni în dolari SUA pe această relație: chinezii nu au de gând să-și strice relația cu Occidentul, dând găina din brațe pe vrabia rusească de pe gard...” (https://evz.ro/va-fi-ori-nu-va-fi-razboi.html ).

Momentul nepotrivit.

În martie, președintele Xi Jinping a avut o întâlnire cu un grup de oameni de afaceri americani, printre care Stephen Schwartzman (Blackstone Inc.) și Cristiano Amon (Qualcomm Inc.), prilej cu care s-a străduit să restabilească încrederea investitorilor străini în economia chineză. Vă dați seama că acele comentarii din The Wall Street Journal, cu „amenințarea serioasă” a SUA la adresa băncilor chineze, precum și comentariile din The Wall Street Journal (care anunța „sancțiuni împotriva băncilor chineze pentru sprijinirea Rusiei”) au picat într-un moment foarte nepotrivit, afectând implicit și vizita domnului Blinken la Beijing.

Totuși, China s-a străduit în continuare să dea semnale că acuzațiile de ”sprijinire a Rusiei” nu sunt întemeiate. Acesta este contextul în care, la 22 aprilie 2024, Agenția ucraineană pentru achiziții militare a încheiat contracte pentru achiziționarea a 4.000 de drone chinezești DJI Mavic, în valoare de 14,5 milioane $.  Autoritățile chineze au emis fără probleme licența de export, primele exemplare au și ajuns pe front și fac prăpăd printre ruși. Ucraina intenționează să mai cumpere 16.000, de la același producător chinez. Devenind furnizor de arme pentru Ucraina, Beijingul arată că nu mai mizează pe caii moscoviți, pe care-i știe decedați. Iar republicile central-asiatice îi urmează exemplul: Kazahstanul, condus de un președinte vorbitor de chineză, tocmai a vândut 91 de avioane de luptă de fabricație sovietică Statelor Unite. Mai mult ca sigur că vor apărea pe frontul din Ucraina. Pas cu pas, se realizează prognoza mea din mai 2022: „China va alege să devină parte a soluției, iar nu a problemei.” (https://evz.ro/vine-foametea.html).

A, că Moscova ar putea fi nemulțumită? Poziția Chinei a fost exprimată zilele trecute de purtătorul de cuvânt al Ministerului de Externe, Wang Wenbin: „Drepturile Chinei de a avea relații economice și comerciale cu alte țări sunt inviolabile.” Avertismentul se adresează și celor de la Washington, și celor de la Moscova.

Robinetul chinezesc.

Faptul că Departamentul de Stat a negat planurile de ”sancționare a băncilor chineze” evocate de presă arată că domnul Blinken nu s-a dus în China ca ”amenințe”, ci ca să negocieze natura și prețul pasului următor. În calitate de principal partener comercial pentru Regimul Putin, China are ample posibilități de constrângere economică – pe când Rusia, care reprezintă numai 5% din comerțul chinez, are posibilități foarte limitate de răspuns.

Influența Chinei asupra Moscovei este amplificată de situația grea a economiei ruse. Aceasta este descrisă de un document oficial al Regimului de la Moscova: ”Planul de Acțiune pentru Substituția Importurilor în Industria Ingineriei Petrolului și Gazelor”. Planul prevede că Rusia ar trebui, în 2024, să își asigure un grad de autosuficiență de 33% în cazul utilajelor de tăiat metal;  55% în cazul pompelor; 45% la echipamentele și materialele pentru foraj, cimentarea și revizuirea puțurilor. Deci, pentru a produce principalele sale mărfuri de export – petrol și gaze – Rusia depinde în proporție de peste 50% de importuri de piese, utilaje și materiale. De unde le importă? Evident, din China. Și tot din China vin catalizatorii folosiți în petrochimie, pentru producerea de benzină și motorină – de aceea, o eventuală întrerupere a importurilor ar avea un efect în bulgăre de zăpadă, putând băga în șomaj principalele ramuri ale economiei ruse, inclusiv agricultura.

În prezent, China este, în relația cu Rusia, în poziția în care era, acum doi ani, Gazprom în relația cu Uniunea Europeană: cu mâna pe robinet! Are toate argumentele necesare pentru a rezolva ”incertitudinile geopolitice” care-i încurcă afacerile. Iar dacă acum doi ani UE a putut ocoli robinetul Gazprom, cu sprijin american, Rusia nu are alt sprijin decât China. S-ar zice că Beijingul este în poziția de a exercita presiuni și pentru o rezolvare negociată a războiului din Ucraina.

Prețul cerut.

Chinezii știu bine cât prețuiește sprijinul lor: dacă reușește să obțină o încetare a focului și să pornească negocieri pentru o soluție pașnică în Ucraina, domnul Biden are șanse mari să câștige alegerile prezidențiale din toamnă.

Pe bună dreptate, Beijingul ține la preț. La solicitările domnului Blinken, privind blocarea exporturilor de „articole cu dublă utilizare pe care Moscova le folosește pentru a-și dezvolta baza industrială de apărare”, purtătorul de cuvânt al Ministerului chinez de Externe a declarat: „China se opune ferm afirmațiilor fără temei ale Statelor Unite, privind schimburile comerciale normale cu Rusia. Ne opunem ferm practicii ipocrite a americanilor de a pune gaz pe foc, acuzând apoi partea chineză de situația creată”. Iar în declarația sa de dinaintea discuțiilor cu partea americană, domnul Wang Yi a precizat că relațiile dintre China şi Statele Unite „s-au stabilizat, dar factorii negativi continuă să se dezvolte și să se acumuleze. Iar această relație se confruntă cu tot felul de perturbări. Drepturile Chinei de a se dezvolta au fost împiedicate în mod nerezonabil, iar interesele noastre fundamentale se confruntă cu provocări."

În coadă de pește.

Ce ar însemna însă „o soluție rezonabilă”? Pentru a îndepărta „îngrijorările serioase cu privire la furnizarea de către China de componente care alimentează războiul brutal de agresiune al Rusiei împotriva Ucrainei”, evocate de partea americană, China a solicitat rezolvarea câtorva aspecte fundamentale privind politicile comerciale (spre exemplu limitarea accesului la produse microelectronice de vârf și la tehnologia de fabricare a lor) și reglementarea unor chestiuni care țin de conflictele teritoriale din Marea Chinei de Sud, plus chestiunea Taiwanului.

După retragerea din Afganistan și pierderea de prestigiu apărută ca urmare a blocării ajutorului pentru Israel, Taiwan și Ucraina în Camera Reprezentanților,  Administrația Biden nu își poate permite niciun gest care să fie incriminat ca ”o nouă dovadă de slăbiciune” de către Gruparea Trump. Deci răspunsul la cererile chineze n-a fost deloc entuziast. Pe de altă parte, după multiplele gesturi de bunăvoință evocate anterior, nici Beijingul nu-și mai permite să scadă din preț. Așa că această rundă de negocieri s-a terminat în coadă de pește: în pofida declarațiilor protocolare, au reînceput exercițiile aeronavale chineze în Strâmtoarea Taiwan.

Căpăstrul elvețian și ofensiva chineză.

Fără îndoială, Regimul Putin își dă seama că atât China cât și SUA sunt sub presiunea calendarului. Chinezilor le-ar fi mult mai greu să se înțeleagă cu o eventuală Administrație Trump, fiind știută aversiunea acestuia față de Beijing. Au deci interesul să sprijine, până nu e prea târziu, o încetare a focului care să-l avantajeze pe domnul Biden în obținerea unui al doilea mandat. Iar domnul Biden, din exact aceleași motive, are interesul să găsească o cale de înțelegere cu China.

Prevăzând că s-ar putea trezi sub dubla presiune a Chinei și SUA, domnul Putin se străduiește să profite de dificultățile temporare ale negocierilor China / SUA, pentru a amâna o înțelegere care l-ar strivi. Așa că, după investitură (7 mai), va efectua o vizită în China. În mod ciudat, până acum Beijingul nu a comentat. Sesizând rezerva Chinei și pentru a face uitat incidentul cu comunicatul servil, președintele rus l-a trimis pe domnul Dmitri Șoigu la Astana, la reuniunea Organizației pentru Cooperare de la Shanghai, unde ministrul rus a declarat, cui e dispus să-l creadă, că „Moscova nu are interesul militar sau geopolitic de a ataca state NATO”.

Până una-alta, jucând cu abilitate atuurile sale, Beijingul a reușit să apuce ambele capete ale căpăstrului: în plus față de controlul pe care-l avea asupra Rusiei, își consolidează controlul și asupra negocierilor sino-americane. Lucrurile vor evolua repede, fiindcă până în iunie, și Rusia, și Statele Unite vor trebui să fie împăcate sufletește și să accepte medierea chineză, la discuțiile ce vor avea loc în Elveția.

Germania s-a împăcat deja: Voice of America ne anunță că, la sfârșitul vizitei pe care a întreprins-o la Beijing, cancelarul Olaf Scholz a îndemnat China „să-și exercite influența asupra Rusiei pentru a pune capăt războiului din Ucraina”. Iar partea chineză a ridicat problema contrapartidei: accesul pe piața UE, care va face și obiectul discuțiilor cu Franța (6-7 mai). Turneul european al domnului Xi Jinping va implica și vizite în Serbia și Ungaria, pentru a îndruma aceste țări deocamdată vasale unui Imperiu muribund. Dar despre asta, cu alt prilej...

Urmăriți varianta video a editorialului, AICI.