Tot așteptând ofensiva terestră în Gaza, mass media a scăpat din vedere evoluții cu adevărat importante în plan internațional.

Iar acum suntem surprinși că recenta întâlnire la nivel înalt ruso-chineză are drept urmare vizita ministrului chinez de Externe, domnul Wang Yi, la Washington, în timp ce nave militare chineze se poziționează în Golful Persic. Ce se întâmplă de fapt?

Răbdare și calm

De ceva vreme, presa internațională comentează conjunctura dificilă prin care trece industria construcțiilor de locuințe din China. Vreme de decenii, sectorul a înregistrat un avânt deosebit: era nevoie de locuințe, populația avea mijloacele să le cumpere.

Acest sector economic este, în orice țară, o ”locomotivă” pentru întreaga economie: astfel au prosperat și industria materialelor de construcții, a mobilei, a aparaturii electrice. Câștigul fiind bun și piața largă, s-au înghesuit întreprinzătorii, persoane private, dar și primării și administrații regionale interesate să amelioreze condițiile de trai ale locuitorilor.

Problema este că, la o populație de 1,4 miliarde, s-au construit locuințe pentru 3 miliarde. Deci în prezent sunt zeci de milioane de apartamente invandabile. Iar aceste apartamente au fost construite cu bani de la cooperative de credit și fonduri de investiții. Care, la rândul lor, au împrumutat de la băncile de Stat. Când investitorii nu reușesc să vândă, nu pot plăti ratele la creditori, care la rândul lor nu pot returna banii băncilor de Stat.

Temporizare

Guvernul Chinei reușește să gestioneze riscurile prin temporizare și expansiune: cu cât trece timpul, unda de șoc se diluează, iar pierderile băncilor sunt treptat compensate din alte câștiguri.

Dar asta cere răbdare și calm, iar în ultimele luni presa internațională tot evocă ”iminența unei bule imobiliare în China”, neliniștind partenerii de peste hotare ai vastului proiect investițional chinez ”Belt & Road” (BRI). Oare China va mai avea fonduri pentru a finanța zecile de proiecte de infrastructură, începute pe trei continente?

Pentru a calma speculațiile, China a organizat Forumul "Noile Drumuri ale Mătăsii" (17 – 18 octombrie), marcând cu fast aniversarea a 10 ani de la lansarea BRI. Mesajul principal: în următorii 5 ani, China va finanța cu 107 miliarde $ proiectele BRI.

Timp de două zile, la Beijing s-au aflat reprezentanții a mai bine de 130 de State și teritorii, printre care și președintele Federației Ruse, domnul Putin, cu o delegație comercială.

Destabilizarea

Zborul Moscova – Beijing durează multe ore, așa că domnul Putin a avut vreme să parcurgă dosarele ”fierbinți”. În toiul nopții, aeroporturile din Berdiansk și Luhansk au fost lovite cu rachete ATACMS M39, care au distrus un întreg regiment de elicoptere. Rachetele erau de mai mult timp pe teritoriul ucrainean, dar acum, brusc, ucrainenii au primit de la americani permisiunea să le folosească.

Decizia coincide cu vizita secretarului de Stat Blinken în Israel, unde i s-au prezentat dovezi din care rezultă că finanțarea Hamas și Jihadului Islamic s-a făcut prin firma moscovită de tranzacționare de criptomonede Garantex, propaganda Hamas se face prin serverele firmelor moscovite VDSina și Yandex, iar mercenari PMC Wagner au fost implicați în atentatul terorist din 7 octombrie.

Ca urmare, s-a dat dezlegare ucrainenilor să atace ținte militare din adâncimea teritoriului Rusiei, cu ATACMS. Simultan, au apărut în presa internațională din ce în ce mai multe informații privind implicarea Rusiei în sprijinul Hamas și Jihadului Islamic.

Ca urmare, China a fost pusă într-o postură foarte neplăcută. Într-un moment când autoritățile de la Beijing se străduiesc să calmeze neliniștile partenerilor lor din BRI, domnul Putin, fără a se consulta cu China, și-a adus ”contribuția” sprijinind financiar, mediatic și militar destabilizarea Orientului Mijlociu prin intermediul Hamas.

Implicații economice

Înafara ecourilor politice neplăcute, implicațiile economice sunt îngrijorătoare:

În zece zile, în pofida eforturilor Arabiei Saudite de a stabiliza piața, prețul petrolului brut a crescut cu 10%. În prima jumătate a acestui an, China a importat în medie 11,4 milioane barili de petrol pe zi. Dacă până pe 7 octombrie prețul acestor importuri se situa în jur de 950 milioane $/zi, în prezent e în jur de 1060 milioane $/zi.

Adică o cheltuială suplimentară, neprevăzută, de 40 miliarde $/an: de două ori mai mult decât bugetul anual pentru investiții în BRI. Iar dacă conflictul escaladează, Iranul s-ar putea să blocheze Strâmtoarea Hormuz, cu efecte devastatoare: Bloomberg apreciază că barilul ar ajunge la 150$. China a trimis deja în Golful Persic nave militare, care la o adică ar putea însoți convoaiele petroliere chineze. Iranul fiind candidat la BRICS, nu e de așteptat să le atace.

Tot în zece zile, tot ca urmare a atentatului Hamas, prețul gazului natural pe piețele internaționale a crescut cu 50%. În primele 9 luni ale anului, China a cheltuit 17,6 miliarde $ în fiecare trimestru, pe importurile de gaz natural. În trimestrul 4, pentru a importa aceleași cantități, China va trebui să  scoată din buzunar în jur de 23 miliarde $.

Situația din Orientul Mijlociu, risc pentru economia din China

Adică, încă o cheltuială suplimentară, neprevăzută, de 70 miliarde $/an: de trei ori mai mult decât bugetul anual planificat de China pentru investiții în BRI. În schimb, față de luna august, veniturile Rusiei din exportul de gaz lichefiat spre China au crescut cu 48%.

În primele 8 luni ale acestui an, China a importat 9,4 milioane tone de grâu; până la sfârșitul anului va mai importa 1,6 milioane tone. Culturile agricole se fac cu mijloace mecanizate, adică, cu consum de motorină. Dacă prețul petrolului va continua să crească, va antrena, în sezonul agricol 2024, și prețul principalelor produse agricole importate de China: grâu, porumb, ulei alimentar. Alte zeci de miliarde cheltuieli neprevăzute!

Una peste alta, destabilizarea Orientului Mijlociu implică riscuri serioase pentru relansarea economiei chineze, pentru realizarea ambițiosului program investițional BRI. Iar la originea acestor riscuri se află nu numai ambițiile Iranului, ci și sprijinul financiar, mediatic și militar oferit discret de Regimul Putin unor grupări teroriste precum Hamas.

4% pentru deranj

Iar acum, domnul Putin a plecat spre Beijing însoțit de Aleksei Miller, președintele GAZPROM, Igor Sechin, președintele ROSNEFT și Karen Hovsepyan, președintele NEW LAND GRAIN CORRIDOR (NLGC). Și a luat cu sine trei mape de negociere: exporturile rusești de gaz, petrol și grâu spre China. Având în vedere evoluțiile mai sus descrise, să nu ne mirăm că, la aeroport, pe oaspete îl așteptau numai niște funcționari ai Ministerului de Externe chinez. Întrevederea cu liderul chinez a fost programată la sfârșitul Forumului. Discuțiile au durat trei ceasuri și au fost destul de animate.

În domeniul gazelor naturale, partea rusă a încercat să deblocheze proiectul Power of Siberia 2 (PoS2): o conductă de 4.200 km., din Peninsula Yamal până în nord-estul Chinei. Debit: 50 miliarde mc de gaz pe an. Până recent, Peninsula Yamal exporta gaz spre Europa: peste 170 miliarde mc/an!

Dar acele vremuri au trecut, GAZPROM e în cădere liberă: câștigul său net era în semestrul I/2022 de 2.500 miliarde de ruble, iar în semestrul I/2023 de numai 296 miliarde ruble. Cu PoS2 finalizată, câștigul GAZPROM s-ar tripla. De aceea, GAZPROM are nevoie de o creștere masivă a exporturilor spre China, deși chiar și așa nu ar compensa decât parțial pierderea piețelor europene.

China nu are nevoie de gazele lui Putin

Răspunsul părții chineze a fost lipsit de entuziasm. În anul 2022, conducta existentă, Power of Siberia 1, a funcționat la jumătate din capacitate: numai 15 miliarde mc. Economia chineză nu va avea nevoie, în perspectiva previzibilă, de creșterea cu 500% a capacităților de transport.

În plus, proiectului PoS2 e foarte costisitor: 10 miliarde $/an, până în 2030. Cum partea rusă insistă ca Beijingul să finanțeze cea mai mare parte a lucrărilor, practic jumătate din investițiile BRI s-ar duce pe acest proiect de o utilitate îndoielnică.

Ambele părți știau însă că acesta nu este chiar tot adevărul. Între 2011 și 2021, importurile Chinei de gaz natural au crescut cu 400%. În prezent, gazul natural reprezintă 8,4% din resursele energetice ale Chinei; în 2030, va reprezenta 15%.

Preferă Turkmenistan

De aceea, în cursul lunii mai 2023, China a oferit Turkmenistanului sprijin pentru construirea ”Conductei D”, cu capacitatea de 55 miliarde mc.. E cel de-al patrulea proiect pentru a aduce gaz turkmen pe piața chineză!

De fapt, dificultățile prin care a trecut Uniunea Europeană în iarna trecută au alarmat China și au justificat retrospectiv politica prudentă a Beijingului, care de decenii urmărește atent diversificarea surselor sale de import de resurse energetice, pentru a nu ajunge în situația de dependență față de Rusia.

Totuși, pentru ca dl. Miller să nu plece cu mâna goală, s-a convenit că în 2024, China va cumpăra 0,6 miliarde mc gaz rusesc, peste obligațiile contractuale minime: 4% pentru deranj.

Și totuși, petrolul...

Cam la fel au decurs lucrurile și în privința exporturilor de petrol. Domnul Sechin, președintele ROSNEFT, s-a plâns că în 2022 China a importat zilnic 600.000 barili de petrol rusesc prin East Siberia–Pacific Ocean Pipeline (ESPO), deși conducta are o capacitate de aproape trei ori mai mare. Dar oaspeții și gazdele cunosc adevărul: și în acest domeniul Rusia e hrăpăreață.

În anii trecuți, datorită discounturilor oferite de ruși, China ieșea în câștig cu circa 10 miliarde $/an, cumpărând petrol rusesc. Acum, iese în pierdere: față de luna august, cantitatea de petrol rusesc cumpărată de China abia a crescut cu 2%, dar veniturile Rusiei au crescut cu 25%, deși pe piețele mondiale prețul petrolului a crescut în medie cu numai 12%.

În aceste condiții, nu e de mirare că și discuțiile privind ESPO au rămas ”în coadă de pește”. Și alți parteneri comerciali majori ai Rusiei au reacții similare: încă din septembrie, India a redus volumul importurilor de petrol rusesc cu 13%.

Premiul de consolare

Apoi i-a venit rândul domnului Hovsepyan, președintele NLGC. Întemeiat de Guvernul Rusiei în 2022, Concernul NLGC își propune să construiască, până în 2030, o cale de export a cerealelor rusești spre China: silozuri elevatoare cu o capacitate de 1,4 milioane de tone, capacități de transbordare de 8 milioane tone/an. Cu totul, investiții de 45 de miliarde ruble (circa 450 milioane $), din care Statul rus va acoperi 55%, prin reduceri de impozite.

Deși infrastructura promisă va fi deplin funcțională abia peste 7 ani, China a acceptat să semneze o înțelegere care prevede importul a 70 de milioane de tone de cereale, legume și semințe oleaginoase, în următorii 12 ani.

Adică, produse agricole de puțin peste 2 miliarde $/an, dacă investițiile rusești se vor materializa (ceea ce e incert, având în vedere costurile aventurii militare din Ucraina). Pentru comparație, importurile de produse agricole ale Chinei din Canada sunt de peste trei ori mai mari: 6,9 miliarde $/an.

Urmări

După negocieri nu a avut loc o conferință de presă comună: în fond nu s-a semnat niciun document de Stat. Domnul Putin a avut o întâlnire cu jurnaliștii: a explicat că vizita a constituit un mare succes. Declarația a durat 49 de secunde.

Iar după câteva zile, domnul Lavrov a pornit-o spre Teheran. Printr-o coincidență cu totul întâmplătoare, imediat după sosirea ministrului rus de Externe, organizații teroriste sponsorizate de Iran au început să atace cele trei baze militare ale Statelor Unite din Siria: ați dat voie ucrainenilor să atace două baze rusești? Noi, cu ajutorul Teheranului, dăm voie teroriștilor din Siria să atace baze americane.

Văzând că domnul Putin nu ține cont de interesele Chinei, ci escaladează o situație păguboasă și periculoasă, Beijingul a anunțat că, din scurt, ministrul de Externe al Chinei va vizita Washingtonul, ”pentru a gestiona responsabil situația internațională”.

Atitudinea Rusiei este păguboasă nu numai pentru China, ci și pentru alte State cu o atitudine binevoitoare față de Moscova, dar dependente de importuri masive de petrol și produse agro-alimentare. În primul rând, Turcia.

Astfel se face că domnul Erdogan a renunțat să se mai joace de-a șoarecele și pisica cu NATO și a trimis Parlamentului spre ratificare legea de susținere a admiterii Suediei în NATO. După care a ordonat liderului Hamas, Ismail Haniyeh, să părăsească imediat teritoriul Turciei, cu suita sa cu tot.

Ultimul mohican rus

În dorința sa de răzbunare, domnul Putin a solicitat ajutor Teheranului, ca să lovească interesele americane. Iar ca să destabilizeze NATO și UE, spre sfârșitul șederii sale la Beijing, liderul rus s-a întâlnit cu prim-ministrul ungar Viktor Orbán, ultimul său mare prieten din Europa.

Nu știm exact ce anume i-a cerut rusul, dar prim-ministrul ungar a avut o reacție foarte vizibilă de descumpănire. Putem însă deduce ce marșrută i s-a trasat.

Cu totul întâmplător, a doua zi, două borne din beton, aflate în Transilvania, pe culmea ”Piatra Secuiului”, au fost vopsite din nou în culorile naționale ungare. Astfel se relansează controversele stârnite de președinta Ungariei, doamna Novak, la 21 mai 2022, în vizită ”privată”, în România, s-a fotografiat lângă bornele vopsite, tot peste noapte, tot în culorile naționale ungare.

Bornele marchează limita dintre județele Alba și Cluj, iar gestul este interpretat ca anunțând că, în curând, granița ungaro-română va trece pe hotarul dintre Cluj și Alba: vremurile lui Putin și Orbán vor semăna leit cu vremurile lui Hitler și Horthy.

Se apropie Ziua de 1 Decembrie, pe care domnul Orbán s-a tot încăpățânat s-o numească ”zi de doliu”. L-o fi convins domnul Putin să încerce s-o transforme în ”zi a mâniei”, sau cum ar zice  amicii săi din Hamas, ”Yawm al-Ghadab”? Fiindcă iată, după întâlnirea cu Putin, acum compară Uniunea Europeană cu ocupația sovietică! Dar să sperăm că mai are un dram de luciditate și nu s-a lăsat convins de proiectul ”O Gaza în Transilvania”...

Urmăriți varianta video a editorialului, AICI.