Acum o săptămână, amiralul (r.) James Stavridis, care a condus forțele NATO între 2009 și 2013, declara că escaladarea tensiunilor pe mare i-ar putea forța pe partenerii Kievului să intervină cu escortă de nave de război pe Marea Neagră. Așa să fie oare?

Efectul ”Magus”.

În timp ce amiralul american declara că „acțiunile Rusiei în apele internaționale ale Mării Negre creează un risc real de escaladare într-un război pe mare”, eu susțineam punctul de vedere contrar, evocând „impasul în care a intrat escaladarea amenințărilor la Marea Neagră” (https://evz.ro/trei-gloante-in-propriul-picior.html). Iar astăzi, după o săptămână, stau pe esplanada Portului Tomis: cât vezi cu ochii, de la Cap Midia și până spre Cazino, navă lângă navă. Cu totul, 42. Săptămâna trecută erau ”numai” 30. E limpede că amenințările Rusiei s-au dovedit o farsă, iar ”culoarul naval umanitar” funcționează.

Domnul Stavridis este o persoană foarte bine informată, și totuși prognoza sa nu s-a realizat. Cum s-a ajuns aici? În mediul analiștilor, asta se numește ”The Magus Effect” – după denumirea unei cărți de Tarot, care dă peste cap întreaga pasiență. Deci, a intervenit un factor dinafara controlului domnului amiral (r.) James Stavridis, care a dat totul peste cap și a eliminat posibilitatea unui „război pe mare”. Urcând pe firul evenimentelor, este evident că la rădăcina acestei schimbări radicale se află numitul ”Joseph Schulte”.

Flota Consiliului de Stat.

Acum exact o săptămână, o navă portcontainer, ”Joseph-Schulte”, a plecat din portul ucrainean Odessa, unde era staționată de 18 luni, ca urmare a războiului. Nava a urmat ”coridorul naval umanitar” IMO circular 4748 până la Istanbul, unde a sosit fără vreun incident de parcurs. O fi trecut neobservată prin ochiurile năvodului naval rusesc?

Nu prea cred:  ”Joseph-Schulte” are o capacitate de aproape 10.000 de containere standard (TEU). Adică, 200.000 tone: abia poate trece prin Bosfor, atât este de mare. Înseamnă că navele de război rusești, care pândesc în largul Istanbulului, au văzut bine pe radar, ba chiar și cu ochiul liber nava portcontainer, dar nu au trimis elicopterul cu gealați Spețnaz, nu au tras cu tunul, ba chiar mai mult: nu au îndrăznit nici măcar să o someze prin radio!

Dar de ce oare? Fiindcă nava este proprietatea unei firme germane, Schulte Group, iar Kremlinul nu a menajat până acum Germania: de mai bine de un an, ”necesitatea” bombardării nucleare a Germaniei, cu rachete Kindjal sau torpile Poseidon, este insistent evocată la Televiziunea de Stat rusă. De ce i-o fi apucat brusc pe ruși... timiditatea?

Răspunsul se găsește în Registrul Lloyds

Nava ”Joseph-Schulte” este sub managementul firmei germane Bernhard Schulte Shipmanagement. Deși pe fotografii apare însemnul firmei elvețiene MSC, în realitate azi proprietarii sunt Schulte Group și...  COSCO Shipping. Iar COSCO este o companie de navlu ceva mai aparte: a fost întemeiată în ianuarie 2016 prin Decret al Consiliului de Stat al Republicii Populare Chineze.

Ca o notă de subsol, COSCO a cumpărat și 51% din acțiunile Portului Pireu, de lângă Atena. Iar portul, ca și nava (asigurată contra sumei de 140 de milioane $) au fost cumpărate din fonduri puse la dispoziție de China Development Bank ( CDB, 国家开发银行). CDB este și ea o bancă mai aparte, fiind condusă de un membru al Consiliului de Stat. Iar fondurile au o proveniență tot atât de aparte: provin din linia de credit de 26,1 miliarde $, primită de CDB în aprilie 2017. Da, ați ghicit: banii au fost primiți tot prin Decret al Consiliului de Stat al R. P. Chineze.

Avertismentul corespunzător.

Este limpede de ce rușii au uitat brusc de embargou, atunci când nava ”germană” a umbrit orizontul. De altfel, domnul Putin a fost avertizat din vreme despre ce o să se întâmple. Că doar nu degeaba președintele Turciei, domnul Erdogan, declara la sosirea navei la Istanbul: „interlocutorii noștri din Federația Rusă au fost avertizați în mod corespunzător să evite astfel de tentative, care escaladează tensiunile în Marea Neagră". Este deci clar de ce rușii au fost nevoiți să lase baltă blocada, la fel cum este limpede că nava ”Joseph-Schulte” a ridicat ancora la ordinul Consiliului de Stat al R. P. Chineze. Dar ce a determinat Beijingul să transmită navei ordinul de forțare a blocadei, după 18 luni de staționare?

La fiecare transport făcut de ”Joseph-Schulte”, marfa a fost asigurată între 250 și 300 milioane $, beneficiarul principal fiind Alibaba Group. Care are 251.462 de angajați, dar de fapt pune pâine pe masă la câteva zeci de milioane de chinezi. China are cea de-a doua flotă comercială a lumii, dar în contextul aventurii militare rusești din Ucraina, ”Joseph-Schulte”, ca și alte multe nave similare, a rămas fără obiectul muncii.

Exporturile Chinei au început să încetinească

Și încetinesc în continuare: în martie rata de creștere a fost de 14,8%, în aprilie se redusese la 8,5%. Iar tendința se va accentua: importurile Chinei s-au contractat în aprilie cu 7,9%, fiindcă n-are rost să imporți materie primă când știi că nu vei putea exporta produse manufacturiere în cantitățile scontate. Creșterea economică a frânat puternic, iar această evoluție negativă este agravată de deflație.

Ca urmare, zeci de milioane de chinezi nu și-au mai primit salariul întreg și au fost nevoiți să-și amâne visul de o viață: cumpărarea unei case. Iar asta are impact direct asupra pieței imobiliare: zilele trecute gigantul dezvoltator imobiliar China Evergrande a depus cererea de insolvență în SUA. Compania are datorii totale de 340 miliarde $ (2% din PIB-ul Chinei), din care creditorii internaționali dețin obligațiuni în valoare de 20 miliarde de dolari.

Restul de 320 de miliarde $ datorii este deținut de companii financiare chineze. Băncile chineze adună de ani buni bani de la depunători, prin produse fiduciare cu dobânzi consistente, pentru a finanța dezvoltatorii imobiliari. Dar pe fondul crizei, în semestrul 1/2023, 106 produse fiduciare au intrat în incapacitate de plată: investițiile imobiliare neperformante reprezintă 74% din valoarea neplăților.

Tehnic, China este în încetare de plăți

Din totalul dobânzilor neplătite, de 6 miliarde $, 5,5 miliarde se concentrează la nivelul Zhongrong International Trust (ZIT), care a ratat deja cel puțin două termene de plată. ZIT atrage economiile gospodăriilor private și ale clienților corporatiști pentru a investi și a acorda împrumuturi pentru proprietăți imobiliare: are peste 138 miliarde de dolari în administrare.

Tehnic e în încetare de plăți; prăbușirea sa ar produce efecte de-a dreptul seismice. Investitorii internaționali au început să reacționeze, vânzând masiv titluri de stat emise de guvernul chinez, scăzând prețul acestora. Iar decizia bruscă a domnului ministru Șoigu, de a transforma Marea Neagră în zonă de război nelimitat, a dus la scumpirea grâului, tocmai când China are dificultăți financiare.

Anul trecut, China a importat din Ucraina 8 milioane tone cereale; acum în Ucraina recoltarea s-a încheiat, grâul e în hambare, așteaptă să plece spre China, dar domnul Șoigu se joacă de-a pirații... Și ce s-ar întâmpla dacă, în plus față de criza financiară, China ar intra în criză alimentară?

Inițiativa lui Șoigu

Inițiativa domnului Șoigu survine deci în cel mai prost moment pentru China, care a fost de fapt nevoită să mute decisiv ordonând navei ”Joseph-Schulte” să spargă blocada. Și deîndată ce nava chineză a sosit la Istanbul, cel puțin alte trei nave, turcești de astă dată, au luat-o în sus, spre Reni, Ismail și Odessa, pe același culoar naval umanitar: blocada s-a prăbușit.

The Financial Times anunță că autoritățile de la Kiev finalizează o schemă cu asigurătorii globali pentru acoperirea riscurilor în cazul navelor care călătoresc spre și dinspre porturile ucrainene, sens în care Ucraina a alocat deja 20 miliarde de hrivne (547 milioane $). În porturile ucrainene mai sunt încă blocate, de un an și jumătate, vreo 60 de nave, în principal vrachiere, care au luat deja legătura cu diferite porturi turcești anunțându-și sosirea pentru următoarele săptămâni, pe urmele lui ”Joseph-Schulte”.

Iar flota rusă e nevoită să accepte situația: înfrântă fără a trage un obuz. Ceea ce a determinat Kremlinul să reia discret dialogul cu Turcia și Quatar, negociind un nou acord, care să-l înlocuiască pe cel la care domnul Putin a renunțat în urmă cu o lună.

Partidul nu greșește.

Deși Kremlinul consideră China principalul său aliat strategic, în urma evoluțiilor din Niger ( https://evz.ro/gru-imperiul-african.html ) și Marea Neagră, este evident că Regimul Putin nu se consultă cu Beijingul în momentul în care ia hotărâri cu urmări majore și asupra intereselor chineze. Domnul Putin are posibilitatea să procedeze astfel, fiindcă i s-a oferit acum 18 luni un cec în alb, sub forma ”parteneriatului nelimitat”. Iar ministrul care a promovat această orientare în politica externă a Chinei a fost Qin Gang.

China este condusă de un Partid care se bazează pe doctrina marxistă. Ca urmare, guvernarea are, așa cum precizează respectiva doctrină, ”caracter științific”. De aceea, Partidul nu poate greși: a greșit tovarășul Qin Gang, care a acordat credit ”nelimitat” unui partener care s-a dovedit îndoielnic. La un prim nivel, jurnaliștii străini au aflat că tovarășul ministru a fost surprins de soție, în pat cu amanta: de-ale andropauzei năzbâtii. La un nivel ceva mai profund, începem să înțelegem cine și mai ales de ce i-a telefonat soției tovarășului ministru să se întoarcă repede-repede acasă, că are inundație în apartament...

Brânza e pe bani.

Lucrurile nu se vor opri aici, fiindcă în ultimele luni contenciosul ruso-chinez a evoluat mult. Este în primul rând chestiunea cu investițiile chineze de miliarde de dolari din Niger, efectiv blocate de o lovitură de Stat militară sponsorizată de Rusia, prin Grupul Wagner (GRU). Dar este și problema cu cartelul petrolului.

Cu prilejul vizitei sale la Moscova, din martie 2023, așa cum arătam eu (https://evz.ro/china-agenda-secreta.html), domnul Xi Jinping a cerut domnului Putin ca și China să beneficieze de discount la achizițiile de petrol rusesc (țiței ESPO), ca și ceilalți cumpărători. Domnul Putin nu a putut să-l refuze pe liderul chinez, dar a conceput un plan menit să-l înșele pe principalul său aliat. Concret, a luat legătura cu saudiții și împreună au stabilit ca să scadă sincronizat producția petrolieră, pentru a menține prețurile cât mai sus și discounturile cât mai jos.

Saudiții s-au ținut de cuvânt. Spre exemplu, în luna iulie 2023, Arabia Saudită a livrat Chinei numai 5,65 milioane tone petrol, cu 31% mai puțin față de iunie 2022. Ca urmare, Rusia a avut de câștigat: dacă în martie discountul obținut de China la petrolul ESPO era de -8.5$ per baril, în iunie discountul ajunsese între -5 și -6$/baril.

Dar, lacom, Kremlinul nu s-a ținut de cuvântul dat saudiților. Deși conveniseră să scadă sincronizat livrările, de fapt Rusia le-a crescut: în primele șapte luni din acest an, Rusia a livrat Chinei 60,66 milioane tone de țiței, cu 25% mai mult față de perioada similară din 2022.

Înțelegerea cu Arabia Saudită

Deci înțelegerea cu saudiții s-a soldat cu creșterea cotei din piața chineză deținută de Moscova: în iulie, China a importat 8 milioane tone petrol rusesc și numai 5,65 milioane tone petrol saudit. Evident că saudiții s-au supărat și au găzduit Conferința pentru pace în Ucraina – fără participarea Rusiei. S-au supărat și chinezii, descoperind înțelegerea ascunsă dintre furnizori, și au început să limiteze importurile din Rusia: de la media de 8,76 milioane tone înregistrată în ultimele 6 luni, la numai 8 milioane în iulie.

Pe fondul inițiativelor din ce în ce mai dubioase ale Kremlinului, contenciosul ruso-chinez, inexistent acum un an, crește continuu. Pentru apărarea intereselor sale, China a amorsat o nouă direcție în politica sa externă. Întrucât la baza acestei reorientări stau considerente obiective, care în plus sunt legitime, apreciem că această schimbare a politicii Chinei în relația cu Rusia va continua, ba chiar se va accentua în perioada următoare. Iar cum Regimul Putin nu dă semne că va renunța la atitudinea sa duplicitară, mai devreme sau mai târziu reorientarea Chinei, partenerul comercial major al Rusiei, va avea impact major asupra economiei și finanțelor rusești.

Cu timpul, atât Beijingul cât și Moscova își vor da seama că măsurile economice și financiare nu pot rezolva această evoluție nefavorabilă, din moment ce cauzele sale sunt politico-militare: Moscova e nevoită să se comporte duplicitar pentru a acoperi pierderile suferite în război. Numai o soluționare politică a aventurii militare rusești din Ucraina ar fi de natură să ducă la diminuarea, eventual aplanarea contenciosului ruso-chinez. Iar conștientizarea acestui aspect va determina repoziționarea Chinei și față de conflict, ceea ce va deschide noi perspective de pace.

Urmăriți varianta video a editorialului, AICI.