Mass media a prezentat lovitura de stat din Niger ca afectând numai interesele Franței. După ce autoritățile de la Paris au precizat că „situația din Niger nu prezintă niciun risc pentru securitatea aprovizionării Franței cu uraniu natural”, interesul pentru acest subiect a scăzut: încă un puci într-o țară africană! Evoluția e însă mult mai amplă.

Prietenia ”generală”

În acest week-end s-a desfășurat, în Arabia Saudită, a doua rundă a reuniunii internaționale pentru discutarea planului ucrainean de pace, pregătind un "summit pentru pace" care ar trebui să aibă loc în această toamnă, cu participarea liderilor din întreaga lume. Marea surpriză a fost participarea Chinei, care a refuzat invitația la precedenta rundă (Copenhaga), dar a anunțat, cu câteva ore înainte, că trimite în Arabia Saudită pe emisarul special Li Hui. Pentru toți a fost o mare surpriză – dar nu și pentru cititorii Evenimentului Zilei, întrucât evocasem cu câteva zile înainte iminența acestei evoluții.

Participarea chineză are o mare importanță, întrucât Beijingul are influență atât asupra saudiților (pe care i-a ajutat recent să normalizeze relațiile cu Iranul), cât și asupra Rusiei (pentru care este principalul partener comercial și creditor). În ultima perioadă, această influență a devenit cu atât mai mare cu cât și rușii, și saudiții se știu vinovați în relația cu China. Având dificultăți valutare, Moscova a contactat discret Arabia saudită, stabilind un plan de reducere a exploatării de țiței, pentru creșterea prețurilor. Printre cei care urmau să plătească mult mai mult se număra și China, importatoare de petrol saudit și rusesc. Serviciile chineze au obținut însă date și informații din care rezultă că Rusia i-a înșelat pe arabi, a extras mai mult petrol decât se convenise – ceea ce i-a determinat pe saudiți să rupă cartelul și să găzduiască reuniunea pentru discutarea planului ucrainean de pace.

Pe de altă parte, și Rusia se știe vinovată în relația cu China. Blocând Acordul privind tranzitul de cereale pe Marea Neagră, Moscova știe bine că lovește interesele Beijingului: în ultimul an, în baza Acordului, 8 milioane de tone de cereale au tranzitat Marea Neagră cu destinația China (24% din total). De pe urma transformării Mării Negre în zonă de război are de suferit nu numai Lumea a treia, ci și China, care are propriile dificultăți.

În acest context era de așteptat ca, la un moment dat, apărându-și interesele legitime, Beijingul să se implice mai activ în inițiativele de pace privind Ucraina. A surprins însă modul tranșant în care s-a implicat: la Jeddah s-a ajuns relativ rapid la un consens asupra unor puncte-cheie, în special „respectarea integrității teritoriale și a suveranității” Ucrainei, care trebuie să se afle „în centrul oricărui acord de pace”. Altfel spus, China s-a aliniat la un punct de vedere diametral opus celui al Moscovei, care prin glasul vicepreședintelui Consiliului de Securitate, Dmitri Medvedev, cere ca „inamicul ucrainean să se târască în genunchi, cerșind milă” înainte de orice negociere.

În plus, chiar în clipele când domnul Li Hui susținea la Jeddah această poziție, la Moscova, ambasadorul Zhang Hanhui depunea un protest la Ministerul rus de Externe, privind problemele întâmpinate de un grup de cinci cetățeni chinezi cărora nu li s-a permis intrarea în Rusia. Protestul a fost făcut public (!) și se termină cu cuvintele „acest tratament este incompatibil cu relațiile generale de prietenie dintre China și Rusia”.

Cum s-a ajuns de la ”prietenia ruso-chineză fără limite” de acum un an la ”relațiile generale de prietenie” de azi?! Răspunsul ne vine tocmai din Niger.

Ecuația uraniului

La 27 iunie a.c., ambasadorul Jiang Feng, însoțit de o delegație a China National Nuclear Corporation, s-a întâlnit cu președintele Nigerului, domnul Bazoum, pentru a discuta situația investițiilor chineze în țară. În ultimii 20 de ani, China a devenit al doilea investitor străin în Niger, după Franța, cu un aport de peste 5 miliarde $: minele de uraniu SOMINA, zăcământul petrolifer de la Agadem (rezerve de 650 milioane barili), rafinăria SORAZ (20 mii barili pe zi), conducta de petrol Agadem – Cotonou (2000 km., cea mai lungă din Africa, proiect de 4 miliarde $) și, mai nou, un parc industrial în capitala Niamey.

În plus, China a acordat Nigerului credite importante, pe care beneficiarul nu reușește să le ramburseze. În context, ambasadorul chinez a propus președintelui Bazoum ca, în contul datoriilor, nigerienii să cedeze cele 38% din acțiunile pe care le mai au la SOMINA.

Mișcarea este parte a unui plan strategic de promovare a intereselor Chinei în Europa centrală. După blocarea Mării Negre, la Bruxelles se evocă din ce în ce mai apăsat extinderea embargourilor la adresa Rusiei. Unul dintre domeniile vizate este combustibilul nuclear. Rusia reprezintă, direct, 19,7% din importurile europene de uraniu, iar indirect (prin ROSATOM, care controlează exploatările de uraniu din Kazahstan) încă 22,9%. Interzicerea importurilor de uraniu rusesc ar lipsi UE de 5290 tone uraniu concentrat (42,6% din necesar). Cele mai vulnerabile State europene sunt cele care dețin centrale nuclear-electrice de fabricație sovietică sau rusească, combustibilul nuclear fiind furnizat în prezent de ROSATOM: Cehia (6 reactoare), Slovacia (4), Ungaria (4), Bulgaria (2) și Finlanda (2). În 3 dintre aceste State (Bulgaria, Slovacia, Ungaria) 40% din nevoile energetice sunt acoperite de reactoare nucleare alimentate cu uraniu din Rusia.

În acest context, dacă China ar dobândi controlul asupra uraniului din Niger (20% din uraniul necesar UE), așa cum e pe cale să dobândească control asupra uraniului din Kazahstan, Uniunea Europeană nu ar mai avea rețineri în a impune embargou nuclear Rusiei, iar Beijingul i-ar lua locul Moscovei ca principal furnizor de uraniu pentru Cehia, Slovacia, Bulgaria, Finlanda și Ungaria – că doar nu degeaba dl. Viktor Orban lăuda China mai deunăzi, la Băile Tușnad. Iar din această poziție, Beijingul ar putea negocia facilități comerciale cu Uniunea Europeană, vizând Europa Centrală, de natură să pună în valoare potențialul Portului Pireu și al Magistralei feroviare Pireu – Budapesta. Iar pivotul acestui plan este controlul Chinei asupra uraniului din Niger. Mai precis, pivotul era controlul chinez asupra SOMINA – fiindcă la o lună după încheierea afacerii cu China National Nuclear Corporation, președintele Bazoum a fost răsturnat de la Putere.

Factorul Arabelle

Pentru Rusia, este vital ca UE să nu adopte sancțiuni la adresa ROSAROM. Nu este numai o problemă de bani (455 milioane $ în 2021), ci și o problemă de acces la tehnologie. Mai bine de 50% din centralele nuclear-electrice din lumea întreagă sunt dotate cu turbine produse de GE-Alstom (GEAST). Rusia cumpără, de ani buni, cam 2/3 din turbinele Arabelle produse de GEAST: 1.75 GW, fiabilitate 99.96% la 400.000 de ore de funcționare. În viitorul previzibil, ROSATOM nu are cum să producă ceva similar: un embargou asupra sectorului nuclear-electric ar bloca renovarea și construcția de noi centrale în Rusia.

Iar Moscova a luat din vreme măsuri. În toamnă, când au început mai serios luptele la Bahmut, în imaginile venite de pe front au început să apară mercenari Wagner ... de culoare. La acel moment, era greu de priceput de ce domnul Prigojin se apucase să recruteze de prin Republica Centrafricană și Mali, deși avea carne de tun disponibilă din belșug, prin pușcăriile Rusiei. Enigma s-a dezlegat de-abia în urmă cu câteva zile, când mercenari Wagner de culoare au executat atacul împotriva Ambasadei Franței din Niger: în acest fel, s-a creat iluzia că acolo ar fi acționat ”Mișcarea M62”, iar nu Wagner/GRU. Deși steagurile rusești nou-nouțe purtate de manifestanți spun cu totul altă poveste.

Dar parcă trupele Wagner fuseseră decimate prin Ucraina, de unde au reapărut mercenari ruși prin jurul Nigerului? Păi începând din iunie 2023, Ministerului rus al Apărării a început o campanie de recrutare de mercenari prin intermediul companiilor ruse de stat și private, deținute de miliardarii aflați sub sancțiunile occidentale (Oleg Deripaska, Leonid Mikhelson, Ghenady Timchenko, Serghei Gordeev, Mihail Gutseriev). Spre exemplu  firma lui Oleg Deripaska, RUSAL,  angajează mercenari sub paravanul companiei de securitate privată afiliată RUSLAN. Ulterior, angajații semnează contract cu Ministerul rus al Apărării. Contractul de muncă cu RUSLAN este suspendat, compania RUSAL are posibilitatea de a „le plăti bonusuri”, iar mercenarii sunt trimiși unde trebuie. În Mali, eventual în Niger. Unde, evident, nu vor lupta cu arma-n mână pentru interesele economice chineze, ci pentru interesele companiilor ruse de stat și private, care i-au trimis acolo și-i plătesc.

Drumul aurului

Evitarea unui embargou în domeniul nuclearo-electric nu e singurul factor care împinge Rusia spre aventuri coloniale în Africa sub-sahariană. În primele 6 luni ale anului 2023, cheltuielile Rusiei ocazionate de războiul din Ucraina s-au ridicat la 5.590 de miliarde de ruble, adică 37,3% din Bugetul de Stat. Dar proiecțiile bugetare inițiale prevedeau cheltuieli militare de numai 17,1% din Buget. A apărut deci o ”gaură” de circa 20% din Bugetul de Stat, adică 3.000 de miliarde ruble, care trebuie acoperită cumva.

Devine explicabil de ce, în ultima vreme, mercenarii ruși, prezenți în Africa sub-sahariană sub egida ”Regiei Naționale” Wagner, încearcă să-și croiască drum nu numai spre minele de uraniu, ci și spre minele de diamante și de aur: la nici o lună după ce au scos trupele franceze din țară, înlocuindu-le cu mercenari ruși, autoritățile din Burkina Faso au solicitat companiilor miniere să contribuie cu 30 milioane $ în aur la plata rușilor...

De aceea, în timp ce politrucul dr. Henry Sardaryan, decan al Institutului de Stat pentru Relații Internaționale MGIMO, își bate gura, pe Rusia 1 TV, declarând că ”Moscova nu are altă cale decât să-și croiască un mare imperiu mondial”, GRU/Wagner regizează lovituri de Stat prin Burkina Faso, Guineea, Mali, Ciad, Sudan și, iată, Niger. În toate aceste State, China are investiții, are interese legitime de protejat. Iar guvernele-marionetă instalate de Wagner și sponsorii săi cer mai întâi retragerea trupelor franceze, după care cer – în Mali spre exemplu - retragerea contingentului chinez care, sub egida ONU, menține pacea. Și așa se ajunge de la ”prietenia fără limite” la ”relațiile generale de prietenie”.

A doua Sirie

Inițial, mercenarii pot părea, sub aspect politic, mai fiabili decât militarii foștilor stăpâni coloniali sau decât propria armată: nu au ambiția să dicteze vreo linie de conduită în numele fostei metropole și nici să preia direct Puterea. Dar elitele africane, lipsite de experiență, și-au dat seama târziu că în spatele lor sunt interese încă și mai flămânde: GRU și oligarhii ruși. Până să se dezmeticească ce hram poartă noii aliați, Wagner apucase să se implanteze solid mai întâi în Republica Centrafricană, apoi în Mali și Burkina Faso. Și, deîndată ce a început războiul din Ucraina, folosind pârghiile create de Wagner, Kremlinul a început să se amestece în politica africană, luând sub control Armata, Poliția și Jandarmeria, prin sistemul ”consilierilor militari”, binecunoscut și românilor. În România sub ocupație sovietică, aplicarea acestui sistem s-a soldat cu întemnițarea a sute de mii de români. În Africa zilelor noastre, efectele sunt chiar mai drastice: în Mali, deîndată ce au apărut mercenarii Wagner, numărul civililor ”rebeli” uciși a crescut de trei ori.

Pentru a beneficia de ”experiența rusă avansată”, vicepreședintele Consiliului Național pentru Salvarea Patriei din Niger, generalul Salifou Mody, a făcut zilele trecute o vizită în Mali, unde a discutat cu șeful juntei de acolo, Assimi Goïta, despre aducerea de mercenari Wagner și în Niger. Lucrurile nu vor merge însă atât de ușor...

Republica Niger are 24 milioane de locuitori, din care vreo 10 milioane au venituri mai mici de 10 lei pe zi. Ca și cum nu ar fi de ajuns, Niger are 10 limbi oficiale, fiindcă în țară coexistă 9 etnii diferite. Iar în ultimii ani, islamismul a început să se infiltreze în această țară unde 99% din populație e musulmană. Și ca tacâmul să fie complet, această ecuație complicată ar fi trebuit gestionată de primul guvern ales democratic din istoria țării, condus de președintele Mohamed Bazoum – care aparține minorității arabe din Republica Niger (0,1% din populație). Iar arabii nu sunt întotdeauna bine văzuți în Africa sub-sahariană: vreme de secole, ei au intermediat comerțul cu sclavi negri...

Junta militară care a preluat acum Puterea ar trebui să gestioneze situația cu un efectiv total de 12.000 de militari, cu jandarmi și polițiști cu tot. Wagner ar putea suplimenta cu cel mult 1.500 de mercenari. Iar duminică a avut loc summit-ul Comunității Economice a Statelor din Africa de Vest (ECOWAS), care a cerut reinstalarea președintelui Bazoum, în termen o săptămână, în caz contrar urmând să ia ”toate măsurile” pentru reinstaurarea ordinii constituționale în Niger. ECOWAS are o forță armată regională; șefii de Stat Major din cele 12 state ECOWAS vor avea o reuniune zilele următoare, pentru stabili detaliile a ceea ce puciștii consideră a fi „un plan de agresiune împotriva Nigerului”. Forțele armate nigeriene, chiar cu sprijin malian și întăriri Wagner, nu vor fi destul de puternice pentru a face față armatelor a 12 state coalizate, dar confruntarea va arunca Nigerul în haos. Iar o asemenea eventualitate nu va rămâne nefructificată de al-Qaida Jama'at Nusrat al-Islam Muslimin, organizația jihadistă care operează de ani de zile în regiune. Caz în care se vor implica imediat și Statele Unite, care operează o bază de drone în Niger...

Niger are perspective serioase să devină o a doua Sirie, și totul fiindcă Rusia, prin Wagner, încearcă să croiască oligarhilor săi, pe repede-înainte și la costuri minime, o poziție concurentă cu cea obținută de China prin două decenii de eforturi, cu investiții și cheltuieli considerabile. Situația nu poate rămâne fără răspuns: China, care a declarat că va participa și la următoarea rundă a consultărilor privind Planul de pace în Ucraina, va continua să-și precizeze și nuanțeze poziția în relație cu Rusia...