Trei luni l-au așteptat jurnaliștii pe Voiculescu la DNA ca să-i facă o poză. S-a limitat să trimită o scrisoare prin care i-a anunțat pe procurori că se folosește de dreptul la tăcere. După ani, s-a plâns în fața judecătorilor că nu i s-a prezentat materialul de urmărire penală și a cerut restituirea dosarului la DNA.
Dan Voiculescu are aversiune de sălile de judecată. A fugit cât a putut de judecători și de sistemul judiciar, în general. Trimis în judecată în cazul privatizării frauduloase a Institutului de Cercetări Alimentare (ICA), în șase ani de procese, cinci a lipsit. Și-a trimis de fiecare dată avocații, a avut încredere desăvârșită în ei și a fost convins în acest răstimp că nu i se poate întâmpla nimic rău.
Abia prin vara anului 2013, înainte de a primi cinci ani închisoare pentru spălare de bani, Voiculescu a venit, pe nepusă masă, într-o după-amiază la Tribunalul București. Nu știa pe unde să intre, era dezorientat, urca și cobora bezmetic pe scări. Într-un final, când a descoperit sala, a ascultat cu urechile ciulite fiecare frază a judecătorilor și înregistra parcă, în minte, mersul procesului.
Nici după prima condamnare nu și-a revenit, chiar dacă s-a prezentat ulterior la fiecare termen. Odată cu sentința definitivă de la Curtea de Apel și încarcerarea sa, Voiculescu a revenit la vechiul obicei.
Deși mai este judecat în alt proces și atacă prin căi extraordinare sentința definitivă, el refuză să fie adus în sala de judecată. Semnează de fiecare dată că este de acord să se desfășoare procesul în lipsa sa.
La fel proceda și Sorin Ovidiu Vîntu până să fie trimis în închisoare. În ciuda numeroaselor amenzi și mandate de aducere, Vîntu sfida instanța de fiecare dată. După arestare, în ciuda handicapului fizic sever, fostul mogul venea în boxa acuzațiilor.
Silă de transportul cu duba are și George Copos. Condamnat în „dosarul Transferurilor”, milionarul a făcut și el cereri în care solicită să nu fie adus la procesele pe care le mai are pe al diverse instanțe.
Revenind la Voiculescu, mogulul media a procedat identic în timpul urmăririi penale. Trei luni l-au așteptat jurnaliștii la DNA să-i facă o poză. S-a limitat să trimită o scrisoare prin care i-a anunțat pe procurori că se folosește de dreptul la tăcere. După ani, s-a plâns în fața judceătorilor că nu i s-a prezentat materialul de urmărire penală și a cerut restituirea dosarului la DNA.
Cel mai probabil, când se va adresa CEDO, va invoca aceeași situație. Voiculescu și cei de teapa lui au devenit previzibili. Asta-i adevărata dramă a milionarilor de carton ai României.
Recomandările noastre
