Zilele astea ni s-a prezentat un film în care un interlop lovește o femeie cu bestialitate. Și, pentru că nu era suficientă violența extremă de care a dat dovadă în lovirea femeii, tot el este acela care, în cunoștință de cauză, postează pe internet filmul cu violența crâncenă. Tot recent, un judecător a stabilit că nu este motiv de a sancționa contravențional un individ care strigă la jandarmi și care jignește crâncen forțele de ordine.

Un ziar de propaganda titrează mândru: „Decizie ISTORICĂ a judecătorilor! Protestatarii au dreptul să le spună «slugi” și „lichele» jandarmilor”. Și, pe cale de consecință, și judecătorilor și procurorilor, am adăuga noi. De mâine, cu pancarte la DNA, sau la Înalta Curte, după gust!

Instanțele de judecată se transformă pe zi ce trece în măciuci necruțătoare ale unor procurori controlați politic și dornici de medalii ori de prins scalpuri la cingătoare.

Presa de sistem creează noi standarde de viață în materie de comportament decent la judecători: poți să îți expui public, la televizor și pe oriunde te mai ascultă vreun jurnalist, cum trebuie judecate anumite cereri, ori cum trebuie făcute legile, ca judecător de penal: protocoalele sunt legale, deciziile CCR nu trebuie aplicate căci nu sunt legi și tu, judecătorul, te supui doar legii. Te poți manifesta febril pe Facebook, amuzându-te copios la articole profund denigratoare și pline de „plăcuțe suedeze” la adresa unor jurnaliști, partide ori oameni politici ce ajung „aleatoriu” să îi judeci tocmai tu și să îi condamni crâncen, vorba clasicei paraditoare „cât îți permite Codul”; iar pentru aceste fapte de mare vitejie, în aplauzele sistemiștilor să fii promovat tocmai la CSM.

Poți da scutiri pentru neprezentare în vederea audierii soțiilor de președinți, cărora le-ai închis dosare în preziua candidaturii la cea mai înaltă funcție în stat și acoperi pe falsificatorii de dosare la nesfârșit, doar pentru că ești dator vândut Sistemului, care te-a menținut în funcție prin închiderea propriilor tale dosare, pentru pierderea vieții unui om. Și este perfect în regulă să acorzi exonerări de răspundere pentru clanurile mafiote de pe la diverse servicii secrete, în timp ce pentru nimic ai nenorocit vieți și distrus destine. Faci ce vrei, căci cetățeanul înghite orice, în numele grandomaniei tale sfidătoare.

Dar standardul moral pe care îl impui altora este acela că se cere magistratului să divorțeze de urgență de soțul său, avocat, căci altfel, dacă apără, în virtutea profesiei, clienți în dosare penale, care au acest drept, te transformi subit într-un „iubitor de penali”. Că doar avocatul, ca un complice cu penalul nenorocit, nu poate avea în mod onest un soț magistrat. De fapt, putem aprecia chiar că actul căsătoriei în sine este o faptă penală … ce altceva ar fi urmărit ticălosul prin căsătorie decât să facă trafic de influență?

Aceste sfidări, despre care vorbesc din ce în ce mai mulți formatori de opinie și jurnaliști, parcă de fiecare dată degeaba, sunt din ce în ce mai evidente. Și cu cât ele sunt mai evidente, cu atât mai mare este nesimțirea celor ce se prefac că nu le văd. Rămâne perpetuă întrebarea: oare când vor înțelege că păcatul unuia naște consecințe colective și până când noi vom accepta ca „slugile” și „lichelele” să se înstăpânească judecători ai destinelor noastre?