Și dacă Rusia învinge în Ucraina? Instabilitatea este în creștere, războiul tulbure al lui Putin din Europa se întețește și, de teama agravării situației, noi am încurajat proliferarea nucleară la nivel mondial.

De pe urma războiului nimeni nu are de câștigat

Există niște niște activități umane în care ambele părți ar avea de câștigat. Războiul nu se numără printre ele. Indiferent dacă războiul va fi câștigat de Ucraina sau de Rusia. Fostul ministru ucrainean de externe, Dmitro Kuleba, afirmâ cât se poate de clar că actuala traiectorie s-a schimbat, “noi vom pierde războiul”.

Ca s-o spunem deschis, situația poate fi încă evitată. Pe scurt, să presupunem că patru cincimi din teritoriul ucrainean controlat încă de Kiev beneficiază de angajamentele militare occidentale suficient de mult, încât să poată respinge orice nou avans al rușilor, că ucrainenii își asigură mari investiții în refacerea economică, asta încurajându-i pe unii să se întoarcă din străinătate ca să-și refacă țara și creând cadrul necesar pentru o stabilă politică proeuropeană și pentru reforme.

În cinci ani, țara aderă la UE, după care, sub o nouă administrație americană, începe procesul aderării la NATO. Cea mai mare parte a Ucrainei devine o țară suverană, independentă și liberă, ferm ancorată în Occident.

Ce speră Ucraina

Pierderea unei mari părți din teritoriu, suferințele a cel puțin 3,5 milioane de ucraineni care trăiesc sub ocupație rusă și numărul morților, al celor mutilați și traumatizați – toate astea vor însemna un preț scump de plătit.

Asta nu ar fi victoria totală pe care ucrainenii sperau să o obțină și pe care o merită, dar va rămâne totuși o victorie pentru Ucraina și o istorică înfrângere pentru Rusia.

S-ar putea ca majoritatea ucrainenilor să vadă lucrurile așa. Într-un sondaj al Institutului Internațional de Sociologie din Kiev (KIIS), care mi-a fost prezentat înainte de publicare, ucrainenii sunt întrebați dacă, pentru a pune capăt războiului, ei ar accepta refacerea economică și aderarea la UE și NATO păstrându-și însă teritoriul actual. În decurs de numai șase luni, procentul celor care au răspuns cu ‘da’ a crescut de la 47% la 64%.

Totuși, pentru a se ajunge la acest rezultat, cu un Donald Trump la Casa Albă, asta ar necesita o coaliție europeană a bunăvoinței care să fie gata să își asume niște angajamente în materie de securitate de o amploare și de o îndrăzneală nemaivăzute până acum.

Tot mai mulți lideri europeni înțeleg asta, dar, în majoritatea țărilor eiropene, politicile democratice nu sunt nici pe departe atât de puternice încât să le permită să facă așa ceva.

Ucraina va fi învinsă, fărâmițată, demoralizată și depopulată

A încerca să-i convingi pe europeni să sprijine politicile necesare, dar totodaată să înțeleagă și care ar fi consecințele dacă – așa cum și pare cel mai probabil - ei nu fac asta la timp or, atunci, întrebarea pe care trebuie s-o punem e următoarea: și dacă va câștiga Rusia?

Dacă Rusia câștigă, noi ar trebui să fim realiști și să ne așteptăm ca, pentru Ucraina, Europa, Statele Unite și pentru pacea mondială, să existe niște consecințe.

Ucraina va fi învinsă, fărâmițată, demoralizată și depopulată. Banii pentru recocnstrucția țării nu vor veni și, în schimb, un nou val de oameni va părăsi țara. Politicile vor deveni dușmănoase, cu o puternică tentă antioccidentală.

Pentru dezinformările și pentru destabilizarea provocate de Rusia vor apărea noi posibilități. Reformele necesare vor stagna și, în conscință, va stagna și avansul țării spre aderarea la UE.

La nivel general, Europa se va confrunta cu escaladarea unui război hibrid pe care Rusia îl îndreaptă deja împotriva sa, în mare parte trecut neobservat printre europenii occidentali atrași acum mai ales de veselia cumpărăturilor de Crăciun.

Războiul hibrid al Rusiei contra Occidentului

Nu trece o săptămână fără vreun incident: un distrugător rus trage asupra unui elicopter militar german, colete DHL care explodează, sabotaj semnalat la căile ferate franceze, un incendiu izbucnit la im magazin deținut de ucraineni la Londra, cabluri submarine din Marea Baltciă, tăiate, amenințări serioase cu moartea la adresa unui important producător de armameent german.

Nu toate pot fi depistate cu claritate ca venind dinspre Moscova, dar multe pot.

În spectrul acestui război hibrid se înscrie și amestecul în alegeri. În Georgia, alegerile au fost trucate. Potrivit declarațiilor președintei Maia Sandu, la referendumul din Moldova pe tema aderării la UE, aproximativ 9% din voturi au fost cumpărate direct de Rusia.

În România, primul tur al alegerilor prezidențiale va fi reluat, având în vedere că instanța a constatat grave încălcări ale regulamentului campaniei electorale pe TikTok.

„Ei, așa e în Europa de Est!”, exclamă vreun cumpărător de cadouri de Crăciun din Madrid, de la Roma sau din Dusseldorf. Dar, recent, șeful serviciului de securitate internă al Germaniei a avertizat că Rusia va încerca să se amestece și în viitoarele alegeri generale germane, programate în luna februarie - niște alegeri deloc marginale pentru viitorul Europei.

Rusia nu atacă doar în Ucraina

Am văzut un Vladimir Putin extrem de încrezător cu ocazia anualei sale conferințe de presă-maraton ‘Chemați-l pe țar la telefon’, în pofida asasinării unui general de-al său.

Războiul său este acum unul dependent de economia de război, bazat pe producția de armament în vederea susținerii creșterii economice și a unei dictaturi definite prin confruntările cu Occidentul.

Ar fi mai mult decât naiv să sperăm că diplomația va avea parte de vreun moment magic, în care Rusia lui Putin se va declara brusc mulțumită de vreun rezultat în Ucraina și va reveni la obișnuitele afeceri pe timp de pace.

Atunci când strategii din NATO afirmă că, pînă în 2029, trebuie să fim pregătiți în fața unei eventuale agresiuni a Rusiei asupra teritoriului NATO, ei nu vor să difuzeze povești de graoză doar ca să-și sporească bugetul militar.

Alegătorii MAGA din Statele Unite și-ar putea spune: “Bine, dar ce sunt toate astea pentru noi? Voi, europeni aveți mai bine grijă de voi! Noi trebuie să ne temem de China”.

Alianța dictatorilor. Rusia și China comunistă

Dar, acum, Rusia cooperează mai bine ca oricând cu China, cu Coreea de Nord și cu Iranul. Se prea poate ca Putin să fi fost pus sub acuzare de Tribunalul Penal Internațional, dar el călătorește pe jumătate din glob ca oaspete de onoare.

El însuși a vorbit despre o nouă “majoritate globală” și despre “formarea unei ordini mondiale complet noi”. În această nouă ordine, războiul și cuceririle teritoriale sunt niște pârghii politiice absolut acceptabile, la fe ca și otrăvirile, sabotajul, dezinformarea și amestecul în alegeri.

Victoria Rusiei în Ucraina va încuraja China să-și sporească tensiunile asupra Taiwanului, iar Coreea de Nord ar putea coninua să hărțuiască Coreea de Sud.

Asta ne duce la cea mai gravă dintre toate consecințele: proliferarea nucleară. Aduceți-vă aminte că Ucraina a renunțat de bunăvoie la armamentul nuclear în 1994, în schimbul unor asigurări de securitate venite din partea SUA, a Regatului Unit șI a Rusiei – după care a ajuns să fie zdrobită de una din puterile care îI promiseseră securitatea.

Ucraina, din nou putere nucleară?

Într-un sodajj KIIS recent, 73% dintre ucraineni sunt de acord ca Ucraina să-și refacă arsenalul nuclear.

De remercat este faptul că 46% dintre reporndenți au spus că ar fi de acord cu asta chiar dacă Occidentul ar impune sancțiuni și ar opri ajutoarele. Ucrainenii îi spun Occidentului următoarele: dacă nu ne veți apăra, o vom face noi înșine.

Cu ocazia unei vizite recente în Ucraina, mi s-a spus de mai multe ori: “De ales între NATO și focoase nucleare”. Dar nu e vorba doar de Ucraina. Și alte țări vulnerabile din lume, văzând și ce se întâmplă în Orientul Mijlociu, vor ajunge la aceeași concluzie.

Cu cât mai multe țări – sau chiar și pioni care nu țin de vreun stat – vor achiziționa armament nuclear, cu atât mai sigur va fi faptul că, într-o zi, ele îl vor și folosi.

Pericolul nuclear

La alegerile din Germania, cancelarul Olaf Scholz a încercat, cu nerușinare sau nu, să exploateze această temă - forța nucleară pentru avantaj electoral - în fața principalului său contracandidat, creștin-democratul Friedrich Merz.

De fapt, acestea sunt practic consecințele minimalizării de către Occident a temerilor legate de o escaladare nucleară rusească în Ucraina, o minimalizare personificată de Scholz și exploatată cu măiestrie de Putin, care sporește eventualitatea proliferării nucleare și, în consecință, riscul pe termen lung al unui război nuclear.

Concluzia este clară și dureros de familiară. Îndărătnicia democrațiilor europene de a nu plăti un preț scump acum înseamnă că, mai tâziu, lumea va plăti un preț mult mai scump.

(Articol de Timothy Garton Ash, The Guardian; Traducerea: Alexandru Danga, RADOR)