La sfârșitul anului 2023, cine nu ar fi vrut să apese butonul „resetare” – sau poate „înainte rapid”, astfel încât să putem sări peste 2024 și să ne îndreptăm spre o pace în zonele de conflict? Cert este că nu trebuie să presupuneți niciodată că ceea ce este evident este și adevărat!

Presupunerile voastre despre „necunoscutele cunoscute” ale anului 2024, expresie folosită de fostul secretarul apărării al SUA, Donald Rumsfeld, ar putea fi mai bune decât ale mele. Dar să încercăm să descifrăm câteva din elementele Anului Nou 2024.

Scenarii posibile (?!)

La aproape doi ani de la invazia pe scară largă a Ucrainei de către Rusia, Moscova controlează aproximativ 17,5% din teritoriul ucrainean. Lavrov, într-un interviu acordat agenției de știri de stat RIA și canalului TV Russia 24, a spus că ”există semne că Occidentul își schimbă tactica și strategia față de Ucraina”, scrie Reuters.

El afirmă că sunt voci în Occident care cer să înceapă negocierile de pace. Nici poveste din câte informații am eu Putin așteaptă alegerile din SUA și speră să mai adauge ceva teritoriu ucrainian la cel pe care-l ocupă astăzi. Avem două formule de pace una a lui Zelenski (plan în zece puncte discutat în timpul unei reuniuni G7 la Washington) și alta a lui Putin. Numai o discuție între SUA și Rusia poate alege o soluție de echilibru privind negocierea unei păci durabile. Care sunt câteva din scenariile posibile:

(1) Înfrângerea Rusiei, după ce Statele Unite și Europa sporesc asistența militară;

(2) Înfrângere ucraineană, după ce republicanii din Camera refuză să aprobe mai multă asistență militară a SUA;

(3) Un impas militar continuu, cu partizani ucraineni ducând un război de gherilă în spatele liniilor rusești;

(4) O încetare a focului, cu un guvern ucrainean post-Zelensky care negociază o nouă frontieră care ar împărți teritoriul controlat de ruși și teritoriul controlat de ucraineni;

(5) Un război mai larg care se extinde pe teritoriul NATO după escaladarea atât de către Ucraina, cât și de Rusia;

(6) Niciunul din scenariile de mai sus. Cum se va încheia anul pentru președintele Putin și care sunt scenariile anvizajate?

Președintele rus Vladimir Putin ar putea închide 2024 astfel:

(1)Un președinte reales al Rusiei;

(2) Un fost președinte al Rusiei care s-a retras pentru a-și urma pasiunile pentru judo și călăria cu ”pieptul dezvelit”;

(3) Un criminal de război care a fost condamnat de Curtea Penală Internațională;

(4 )Un lider chinuit care se luptă să suprime mișcările de secesiune din Cecenia, Daghestan și Siberia;

(5) Decedat, în urma unui accident aerian inexplicabil;

(6) Niciunul din scenariile de mai sus (sau în mod sigur numai primul !?)

Pace sau război?

Perspectivele pentru încheierea războiului din Ucraina rămân sumbre. Comparativ cu aceiași perioadă a anului trecut, Vladimir Putin este mai puternic, mai mult politic decât militar. A suprimat opoziția și a trimis-o în închisori. Situația pe câmpul de luptă rămâne incertă. Ofensiva uraniană a încetat. Războiul depinde acum doar de deciziile de la Washington și Bruxelles. Pachetul de ajutor al SUA depinde de republicanii din Congres iar cel al UE de opoziția Ungariei. Există o ezitare peste tot în occident referitoare la războiul din Ucraina, o ezitare sau o saturație care în final l-a încurajat pe Putin care și-a trecut industria în stare de război.

Militarizarea economiei a susținut creșterea producției industriale. Creșterea pe care aceasta a generat-o, împreună cu venituri ample din prețurile mari ale petrolului la nivel mondial, fac ca Moscova să poată, deocamdată, continua să finanțeze războiul, spun economiștii. În prezent cele 2 fabrici principale ruse produc între 28-30 de tancuri pe lună. Deci cam 320-360 pe an. Dar pierd în Ucraina peste 1200 pe an.

Cu toate acestea, cresc producția și adaugă noi linii și intenționează să aibă o altă fabrică în curând care să producă T-80. Cât de curând, nu știu. Asta nu include vechile tancuri pe care le modernizează și le repară din stocul actual de T-72/T-80/T-55.

În stoc mai au peste 7000, deși multe dintre T-55/T-72 sunt mai vechi și într-o stare atât de proastă din cauza lipsei de întreținere, încât nu mai pot fi folosite. Au stat de ani de zile pe vreme severă, depozitate în câmp, în timp ce deținătorii depozitului au vândut piese și chiar tancuri întregi pe piața neagră. Nu am citit nimic despre ce intenționează să facă cu T-14-urile lor și dacă intenționează să le pună în producție completă, dar faptul că vor reveni la producerea de T-80, mai degrabă decât la noul T-90, sau T-14, pare... ciudat!

Decizia UE de a deschide discuțiile de aderare cu Ucraina și Moldova este mai mult decât simbolică. Înseamnă implicit sprijinire continuă pentru Kiev, deoarece un viitor în UE pentru Ucraina ar fi imposibil cu o victorie a Rusiei.

La Washington nu se poate inversa o politică în totalitate. Se poate bloca o perioadă de timp în favoarea obțineri de capital politic. Deși Trump descrie scenarii apocaliptice despre asistența sa în Ucraina în cazul în care va fi ales președinte este greu de crezut că va aplica un scenariu contrar celui actual.

Trebuie să va amintesc că nu a scos America din NATO în 2016 el având o problemă de rezolvat cu Germania lui Merkel și cu Merkel, problemă care se pare ca s-a rezolvat pe parcurs industria germană devenind dependentă de gazul lichefiat american. Războiul din Ucraina se va prelungi pe parcursul întregului an 2024. În absența unuia dintre scenariile de mai sus, care să-l afecteze pe Putin, singurul rezultat previzibil va fi o înțelegere negociată pe care deocamdată ambele părți continuă s-o refuze. Pentru Occident și, prin urmare, pentru Ucraina, 2024 va fi mai dificil. Și cu toate acestea tratativele din spatele scenei continuă.

Scenarii rusești și scenarii europene

În primul rând va continua relația trilaterală Rusia-Coreea de Nord – Iran. Furnizorii aceștia sunt capabili și pregătiți să facă față cererilor vorace ale războiului din era industrială. Ce va face Europa? Am să dau un singur exemplu: Danemarca (că tot își schimbă monarhul).

Vechea fabrică de muniție Krudten, în nordul Danemarcei, este o fosta fabrică care a rămas nefolosită de ani de zile, în ciuda moștenirii sale militare de a produce gloanțe, proiectile de artilerie și explozibili pentru armata daneză. Dar acest lucru este pe cale să se schimbe în condițiile în care războiul din Ucraina alimentează cererea în creștere pentru arme occidentale.

Guvernul danez a decis să redevină producător de muniții. În 2008, pe fondul reducerilor din domeniul apărării care au afectat Europa și au afectat economiile globale, Danemarca a vândut Krudten, principala fabrică de muniție a armatei sale. Ea a fost răscumpărată recent de la sectorul privat. La Krudten – care se traduce din daneză prin „praful de pușcă” – oficialii speră să angajeze o companie privată pentru a produce muniție în fabrica de stat, care este găzduită în clădiri vechi din cărămidă dintr-un campus rural întins.

În prezent Danemarca își obține muniția militară de la producători străini. Oficialii guvernamentali nu au discutat, deocamdată, câtă muniție ar trebui să producă fabrica Krudten – sau cât a produs înainte de a fi vândută în 2008 către firma spaniolă Expal, care a fost preluată de gigantul german de muniție Rheinmetall în august 2008. Fabrica Krudten a fost vândută în 2020 unui grup danez care a transformat amplasamentul într-un parc de birouri.

Când construcțiile au fost scoase la vânzare în primăvara trecută, guvernul danez le-a cumpărat pentru a se asigura că vor fi folosite doar pentru a produce muniție. Danemarca a plătit aproximativ 2,8 milioane de dolari pentru Krudten – cu 200.000 de dolari mai mult decât a vândut în 2008. De asemenea, va fi nevoie de câteva milioane de dolari pentru a renova clădirile și, eventual, pentru a cumpăra echipamente pentru linia de asamblare, ceea ce ar putea dura în jur de doi ani. Deci Ucraina se va baza pe producția americană și sud-coreeană de proiectile și alte tipuri de muniții.

Are Europa nevoie de modelul american de producție a muniției?

Modelul danez este un model similar cu modelul de producție a muniției militare din Statele Unite, unde fabricile sunt deținute de guvern, dar sunt conduse de contractori privați care sunt susținuți de finanțare federală pentru a se adapta rapid la cerințele pieței.

Până la începutul anului viitor, se estimează că Statele Unite își vor dubla producția lunară de proiectile de calibrul 155 de milimetri la 36.000, față de 14.000, cât produceau când Rusia a invadat Ucraina în februarie 2022. Statele Unite, principalul donator militar pentru Ucraina, a asigurat până acum Kievului armament în valoare de circa 30 de miliarde de dolari, inclusiv peste un milion de proiectile de 155 mm, conform Departamentului de Stat şi Pentagonului.

Dar în Europa, unde țările au economii diverse, constrângeri bugetare și o serie de reglementări guvernamentale privind industriile de apărare, fac să nu existe un standard unic pentru parteneriatul cu producătorii privați de arme. Pentru a accelera aprobările, Uniunea Europeană oferă stimulente financiare statelor care comandă în comun cantități mari de muniție și ia în considerare relaxarea reglementărilor despre care directorii din industrie spun că au redus producția.

În România Guvernul a renunțat la ofset dar și la modernizarea fabricilor de muniție. În fond ce mai cotează ca tot nu avem o fabrică de pulberi pentru muniție. Cumpăram de la sârbi care produc cu componente de la ruși. Cu patru luni până la termenul limită din martie 2024, oficialii UE au asigurat mai puțin de jumătate din obuzele care au fost promise, deoarece capitalele europene au fost reticente să investească în producătorii de arme care au nevoie de mai multe resurse și de mai puține blocaje pe lanțul de aprovizionare cu materii prime.

Ursula von der Leyen, președintele Comisiei Europene, la o conferință anuală a Agenției Europene de Apărare, la sfârșitul lunii trecute, a sugerat că sancțiunile UE împotriva statelor cu deficite naționale în creștere ar putea fi iertate dacă cheltuielile crescute pentru apărare ar contribui la o creștere a producție de muniție. Este probabil o ajustare incomodă atât pentru guverne, cât și pentru industrie.

Ministerul finlandez al Apărării a anunțat luna aceasta că își va dubla capacitatea de a produce o gamă de muniții grele și explozibili până la sfârșitul anului 2027. În cadrul acordului de 131 de milioane de dolari – inclusiv 26 de milioane de dolari de la guvern – cel puțin o parte din muncă va fi realizată la o fabrică de arme de calibru mic operată de Nammo, compania de muniție din Norvegia în care Finlanda deține indirect o participație. Ucraina folosește în jur de 5.000-6.000 de proiectile /zi iar Rusia utilizează 15.000/zi din propria producție și din achiziționările din străinătate (Rusia poate produce 5000-7000 de proiectile /zi).

Preşedintele Franţei, Emmanuel Macron, a ordonat în iulie 2022 furnizorilor militari să prezinte o strategie pentru "economia de război", care să permită accelerarea producţiei pentru toate categoriile, de la muniţii la obuziere. Oficialii francezi au refuzat să precizeze date exacte despre producţie. În guvernul de la Paris a comandat muniţii de circa două miliarde de euro.

Printre acestea se numără 10.000 de proiectile de 155 mm de la Nexter Systems, singurul furnizor francez de muniţii de calibru mare.  Economia de război începe să dea roade. Ciclul de producţie pentru muniţii a început să scadă, de la nouă luni la trei, afirmă surse militare. Obuzierele Caesar, pentru fabricarea cărora erau necesari doi ani, se produc acum în 18 luni. Cooperarea între aliaţi este vitală. Un acord între Franţa şi Australia asigură furnizarea de către guvernul de la Canberra a pulberii pe care francezii nu o produc şi de care are nevoie Nexter pentru proiectilele de 155 mm. Dar Franța spre deosebire de noi produce pulberi, poate nu în cantitate suficientă, necesară încărcării muniției

Cum face Ucraina reparațiile și mentenanța echipamentelor militare?

Ucraina are probleme cu mentenanța și reparațiile echipamentelor militare primite din Occident. Un antreprenor occidental cu o istorie de lucru în zone de conflict ar putea repara tunurile în interiorul Ucrainei, ca parte a eforturilor aliaților americani și europeni de a muta întreținerea și producția de arme mai aproape de linia frontului. BAE Systems a anunțat luni că a semnat un acord cu compania de întreținere a vehiculelor AMS Integrated Solutions Ltd pentru a repara sistemele de artilerie pe care Regatul Unit le-a donat Ucrainei. AMS are deja facilități de întreținere în Ucraina, precum și contracte de reparare a echipamentelor militare britanice donate Ucrainei.

Unitățile AMS din Ucraina sunt operate de ingineri ucraineni, nu de cetățeni străini, potrivit comunicatului de presă al BAE. Odată operațională, această mișcare va face ca AMS să fie printre primele companii occidentale anunțate implicate în întreținerea echipamentului militar ofensiv în Ucraina. Echipamentul ucrainean este mai frecvent reparat fie de guvernul Ucrainei, fie de guvernele străine în afara Ucrainei, cum ar fi în Polonia.

Cu toate acestea, expedierea echipamentelor în străinătate înseamnă că aceste echipamente petrec mai mult timp departe de prima linie. AMS are o istorie lungă de contracte militare, inclusiv în Afganistan. Compania, cunoscută și sub numele de Automotive Management Services, a operat la un moment dat în toate cele 34 de provincii afgane în sprijinul poliției din Afganistan. O delegație a Ministerul Apărării francez a sosit la Kiev, în septembrie 2023, pentru a discuta despre parteneriatele dintre industria de apărare franceză și Ucraina.

Firma franceză Arquus a fost de acord să repare vehiculele blindate ucrainene, iar compania de software Vistory va înființa fabrici de imprimare 3D. Separat, directorul general al companiei germane de apărare Rheinmetall, Armin Papperger, a declarat pentru revista germană WirtschaftsWoche la începutul lunii decembrie că compania speră să înceapă producția de vehicule de luptă pentru infanterie Fuchs și Lynx în Ucraina până anul viitor.

În ce fază intră războiul din Ucraina?

Războiul din Ucraina se pregătește pentru o nouă fază a operațiunilor militare.  Forțele ruse ar putea încerca să împingă operațiunile militare, din nou, de-a lungul întregului front, cel puțin pentru a securiza toată regiunea Donbas.

Ucraina va încerca probabil să exploateze succesul parțial pe care l-a avut în restabilirea controlului asupra vestului Mării Negre și asupra coridorului său comercial vital către Bosfor. Ar fi greșit să spunem că linia frontului din Ucraina este blocată, dar ambele părți sunt capabile să lupte între ele până la un impas, în timp ce fiecare încearcă să ia inițiative strategice și nu reușesc decât în cele tactice.

Rachete și drone rusești au lovit Kievul într-un atac la scară largă asupra capitalei ucrainene și a altor orașe, pe 2 ianuarie 2024, atac care a ucis cel puțin cinci persoane și a rănit aproape 130 de persoane, la o zi după ce președintele Vladimir V. Putin al Rusiei a promis că se va răzbuna pentru un atac ucrainean asupra unui oraș rusesc. Barajul – despre care Forțele Aeriene Ucrainene a spus că a implicat aproximativ 100 de rachete, inclusiv arme hipersonice care zboară cu o viteză de câteva ori mai mare decât a sunetul – a fost cel mai recent dintr-un ciclu în creștere de atacuri aeriene între cele două țări, în timp ce ambele părți caută modalități de a provoca daune departe de linia frontului. Ucraina a atac la rândul ei orașele Belgorod și Shebekino.

Recentele lovituri împotriva Ucrainei pot fi, de asemenea, începutul unei alte campanii aeriene ruse împotriva infrastructurii critice. Autoritățile ucrainene au avertizat de luni de zile că Rusia stochează rachete de înaltă precizie pentru a ataca orașele odată ce vremea s-a răcit, într-o repetare a campaniei de bombardament de anul trecut. Experții consideră că strategia vizează diminuarea moralului ucrainean și slăbirea capacităților sale militare și industriale. Și, probabil, Kievul va încerca, de asemenea, să producă mai multe surprize militare invadatorilor ruși pentru a-i dezechilibre în unele zone.

Dar, în esență, 2024 pare să fie un an de consolidare a aliniamentelor actuale atât pentru Kiev, cât și pentru Moscova. Rusia nu are echipamentul necesar și forța militară instruită pentru a lansa o ofensivă strategică.  Cel mai devreme, aceasta, poate avea loc în primăvara anului 2025. Între timp, Ucraina are nevoie de finanțare occidentală și de sprijin militar pentru a se menține în război în cursul anului 2024. Avem în Ucraina acum în opinia mea un război al producătorilor de armament. Finalul acestuia, care  devine în cele din urmă doar simptomul acelei lupte, se decide la  Moscova, Kiev, Washington, Bruxelles, Beijing, Teheran și Phenian mai mult decât în Avdiivka, Tokmak, Kramatorsk sau pe oricare dintre câmpurile de luptă devastate de pe front.

Post Scriptum: ...și totuși Ucraina va găsi soluții pentru contracararea războiului și a bruiajului electronic, va începe utilizarea avioanelor F-16 și își va aținti atenția către Crimeea. Și asta în ciuda unora care cred că totul s-a terminat și Moscova este victorioasă. Nu s-a terminat! Chiar dacă războiul îngheață, locul lui va fi luat de negocieri.

Rusia nu se va apropia de granița de est cu Polonia și România iar Ucraina va rămâne un buffer de securitate la marginea unei Europe incapabile să poată să-și asigure singură o securitate solidă fără ajutorul Unchiului Sam! General Ben Hodges, fost comandant al Armatei Statelor Unite în Europa spunea: ”Rusiei îi lipsește o capacitate decisivă, revoluționară, de a invada Ucraina și va face tot ce poate pentru a păstra ceea ce ocupă în prezent, folosind timpul pentru a-și consolida apărarea, în timp ce speră ca Occidentul să-și piardă voința de a continua să susțină Ucraina. Dar Ucraina nu se va opri. Este într-o luptă pentru supraviețuirea sa și înțelege ce va face Rusia dacă se oprește. Mai multe națiuni europene vorbesc acum despre necesitatea de a intensifica ajutorul, în lumina temerilor că SUA își slăbește hotărârea sa de a sprijini Ucraina”.

Urmăriți varianta video a editorialului, AICI.