Îi vedem în filme și credem că este ceva de capul lor, că dacă interpretează roluri de genii, sunt și ei genii. Dacă joacă în roluri de tâmpiți și sunt convingători, suntem încântați și zicem că-s tot genii, actori unici, monștri sacri sau alte stereotipuri prostești.
De fapt, cu adevărat îi vedem doar când vorbesc liber, despre chestiile Cetății sau, ca în cazul lui Richard Gere, atunci când abordează probleme majore, continentaleuropene. Cu rare excepții, când sunt pe cont propriu, când scapă din lesa asistenților cu comunicarea, a agenților, a scenariștilor și a regizorilor, sunt praf, pulbere fină, bubuie, le sticlesc beculețele, le vâjâie aburul prin supapele de presiune și prinde a li se învârti creierul în cutia craniană precum busola sferică, flotantă în lichid.
Actorul american Richard Gere, aflat în vacanță, în Italia, s-a gândit să le facă ordine italienilor la ei acasă. Drept pentru care, a cerut autorităților de acolo „să oprească diabolizarea migranților”, „să nu-i mai numească migranți”, ci „refugiați”, pentru că actorul așa îi consideră, știe el că sunt „oameni extraordinari, puternici, care au trecut prin orori inimaginabile, prin infern, torturi, violuri, închisoare”. Actorul american le-a mai cerut italienilor și să permită celor peste 150 de persoane aflate la bordul navei „Open Arms” să se așeze în Peninsulă.
Aceștia au fost salvaţi din bărcile pneumatice în care se aflau, după ce au părăsit litoralul libian, de vasul menționat, proprietatea unei organizații umanitare catalane.
De atunci are loc un ping-pong între autoritățile din Italia și Spania. Ministrul italian de interne, Matteo Salvini, spune că a cerut Madridului să preia migranţii, din moment ce vasul aparține unei organism spaniol, în timp ce guvernul spaniol declară că nu i-a sosit nicio cerere oficială din partea Romei. Este că vă vine să exclamați „Păi, să-i ia el, să-i ducă cu cele opt mașini de lux ale sale, la yachtul sau la avionul său, cu care să-i transporte în America și să-i cazeze în casele lui, în cea de 50 de milioane de dolari, din Hamptons, în cea de 20 de milioane, din Los Angeles, în penthouse-ul de 3 milioane, din Gramercy Park, și în boutique hotelul său de 30 de milioane, din Bedford Post?”
Ei bine, mai pe scurt, exact asta i-a spus Matteo Salvini, vicepremier și ministru de Interne al Italiei: „Dat fiind că acest milionar generos își face griji pentru migranții de pe Open Arms, nu putem decât să-i mulțumim. Poate să-i ia la Hollywood, în avionul său privat, pe toți migranții și să aibă grijă de ei în vilele lui. Mulțumim, Richard!”
Da, așa este, nu știm să ne apreciem valorile!
Recomandările noastre
