170.000 de cârciumi existau în România anului 1929. Așa rezultă dintr-o broșură redactată de Departamentul de Propagandă, din care redăm fragmente.

"Beţia, este cel mai mare duşman al trupului şi sufletului nostru. De la beţie la crimă şi puşcărie, nu este decât un singur pas. Beţia seamănă în jurul familiei căruia îi aparţine, jalea şi ruina.  Copiii eşeţi din oameni beţivi, sunt toţi rahitici, tuberculoşi, epileptici şi nebuni.  Beţivul dacă nu sfârşeşte în puşcărie, sfârşeşte sigur în spitalul de nebuni.  Ascultaţi acum, ce înţelept vorbeşte, un doctor, despre beţie.

„Alcoolic este tot omul, care — zi cu zi — îşi otrăveşte trupul şi sufletul cu băuturi spirtoase. La începutul acestei otrăviri cu alcool, boala este uşor de tămăduit; învechindu-se, vindecarea se face mai cu anevoe. Să nu uităm că:

Vecinul, văzându-mă beat, nu-mi mai dă aceeaşi cinste ca până acum.  Alcoolismul ruinează căminul, roade temelia familiei şi dragostea de copii. Alcoolicul cheltueşte pe ţuică, ce brumă de avere are şi ce mai câştigă, cât munceşte. Alcoolismul năruie onoarea şi demnitatea unei naţiuni civilizate.

Țuica și rachiul

Băuturile spirtoase nu ne dau putere de muncă. Dacă ne înviorează pentru moment, ne sleesc puterile şi mai mult imediat ce piere înrâurirea lor. În timpul iernii, ele nu sunt în stare să ne dea căldură, ci ne amorţesc simţurile. în chipul acesta răcim, sau îngheţăm mai uşor, dacă am băut ţuică sau rachiu.

Băuturile spirtoase ajung în stomac. Alcoolul din ele este în stare să amorţească nervii stomacului şi să ne înşele foamea. Ţăranul însă nu se hrăneşte de obiceiu bine, mămăliga şi ciorba lui nu-i îndestulează foamea, decât pentru puţin timp. Această foame îi vine repede şi, ca atare, el recurge la ţuică; aceasta îi dă oarecum o mincinoasă simţire de reînviere a puterilor şi de săturare.

După ce, însă, a trecut înrâurirea băuturei, omul se simte mai slăbit, decât era înainte, sau decât ar fi mâncat o hrană nutritoare şi s’ar fi abţinut dela ţuică. Deci, Ţuica — şi în general toate băuturile spirtoase — ne amorţesc imboldurile foamei, o înşeală, dar nu o astâmpără.

Numai mâncarea bună şi hrănitoare potoleşte foamea. Omul, însă, mai are şi alte temeiuri pentru care zice că bea. El crede că în băuturile spirtoase îşi poate îneca necazul, poate uita grija ce-i apasă, poate înăbuşi conştiinţa, ce cată să se trezească în anumite împrejurări.

Acest temeiu ar fi poate mai bun, dacă prin el, ai putea scăpa de necazul, pe care vrei să-l uiţi, ai putea lecui grija şi nevoia, ce te ameninţă, sau ai putea să dispreţueşti conştiinţa, care te trage la răspundere pentru faptele rele, pe care le-ai făcut. Dar nu se poate. Băuturile spirtoase amorţesc judecata, amână pe altă zi grija şi nevoia, cari vor fi atunci cu atât mai apăsătoare, cu cât încă o zi se mai adaogă la celelalte, fără să le fi deslegat.

Băutura nu-ţi îndestulează nevoile şi grijile, pe cari le ai, ea ţi le amână din zi în zi, ele rămânând tot ameninţătoare în faţa ta, în loc să bei ca să uiţi necazul, munceşte şi nu le vei mai avea, iar în locul lor vei găsi îndestulare în casă, şi mulţumire în familie.

Dar, la oraşe ca şi la sate, se bea mult. Duminecile şi în zilele de sărbătoare. Aceste zile lăsate de Dumnezeu, pentru ca tot omul să se odihnească şi să se închine Celui de Sus, au ajuns la sate ca şi la oraşe zile de petrecere.

Nu uita că Duminecile şi sărbătorile sunt zile lăsate de bunul Dumnezeu pentru odihnă trupească şi sufletească. Să ne bucurăm de aceste zile sfinte, în cari nu muncim şi să nu le necinstim prin lăcomia de băuturi spirtoase.

Cât priveşte vârsta, vom spune că se bea mai cu seamă, în aceea în care omul nu e îndeajuns de copt, sau — mai bine zis — începând cu ea. Căci dela 18—19 ani, în sus şi până la adânci bătrâneţe, omul e capabil să bea zilnic, mult sau puţin şi să se alcoolizeze.

Dar răul e şi mai mare, când se dau băuturi spirtoase la copii. La cârciuma din sat, unde se găsesc adunaţi. Duminecile, tineri şi bătrâni, când un copil chiamă pemaică-sa acasă, fiindu-i foame, aceasta îi prelungeşte şederea, amorţind simţul foamei copilului, cu o înghiţitură de rachiu. Şi când vreun copil nu voeşte s-o bea i se face urarea: „Cum o să-ţi mai placă, când vei fi mai mare“!

Băuturile spirtoase ne slăbesc trupul, deschid calea bolilor grele, le ajută chiar să se întindă sau le împiedecă să se vindece repede şi uşor".