Deși creștin, din prietenie pentru împăratul Izdegherd, acceptă să aducă jertfe zeilor. O scrisoare a mamei sale, care îl mustră pentru apostazie, îl aduce în fire: cade înaintea lui Dumnezeu și printr-o rugăciune zguduitoare promite să petreacă toată viața în pocăință pentru a fi iertat. Iar Dumnezeu nu întârzie să-i răspundă, deschizându-i calea muceniciei.

Mărturisind public că este creștin, Iacob este condamnat la moarte în chinuri groaznice: i se taie pe rând degetele de la mâini și picioare, palmele, tălpile, antebrațele, gambele, brațele și coapsele. După fiecare lovitură a securii, El înalță o rugăciune de mulțumire lui Dumnezeu. Soția sa îi stă alături, îmbărbătându-l. La final i se taie capul. Era 27 noiembrie 395.

Te-ar putea interesa și: