Rusoaica Irina Denejkina, autoarea cărţii “Votca-Cola”, a primit premiul de 5.000 de euro al Festivalului “Zile şi Nopţi de Literatură”.
Revelaţia literaturii ruse din ultimii ani, tânăra Irina Denejkina, a fost şi revelaţia Festivalului “Zile şi Nopţi de Literatură”, organizat de Uniunea Scriitorilor din România (USR) la Neptun şi Mangalia, care s-a încheiat acum câteva zile. Aici, tânăra, în vârstă acum de 26 de ani, a primit, duminică seară, Premiul Festivalului, “acordat unui tânăr scriitor”, în valoare de nu mai puţin de 5.000 de euro. Cu banii câştigaţi, Irina îşi va cumpăra, o dată întoarsă acasă, o maşină, deoarece în prezent conduce un “hârb”.
“Rusalca” slavă
În prezentarea elogioasă pe care i-a făcut-o, Nicolae Manolescu, preşedintele breslei scriitoriceşti din România, a spus că prozele tinerei Irina, “încărcate de sexualitate, violenţă şi cultură pop”, au reflectat cum nu se putea mai bine dezorientarea şi disperarea generaţiei post-perestroika, transformând-o pe Denejkina în “copilul teribil” al literaturii ruse actuale. În replică, proaspăta premiată a declarat, cu modestie, că este surprinsă că a primit acest premiu, pentru că în viaţa ei nu a câştigat până acum nimic, nici măcar la Loto, şi speră că festivalul de la Neptun îi va purta noroc.
O apariţie tandră, sobră şi plăcută ochiului, Irina Denejkina a atras, în cele trei zile care au urmat, privirile tuturor celor prezenţi la Neptun, eclipsând practic celelalte personalităţi invitate ale Festivalului. Cu o frumuseţe glacială, de statuie antică, reţinută şi impenetrabilă, tânăra scriitoare rusă putea fi întâlnită peste tot, în perimetrul staţiunii de la Neptun – la internet café, la plajă (unde intra şi ieşea din apă ca una dintre “rusalcele” din basmele ruseşti), la masă, la manifestările poetice sau la degustarea de Murfatlar, oferită de organizatori într-una din seri –, simţindu-se ca la ea acasă pe însoritul mal al Mării Negre.
Senzaţie a făcut de altfel Irina Denejkina încă de duminică dimineaţă, la prima rundă de dezbateri ale colocviului “Viitorul literaturii, literatura viitorului” de la Mangalia, într-un schimb substanţial de replici cu tânărul scriitor basarabean Vitalie Ciobanu. Întrebată de acesta ce vor face tinerii scriitorii ruşi atunci când “regimul bicefal Putin-Medvedev va trece la controlul internetului, aşa cum se preconizează”, Irina Denejkina a răspuns că, cu siguranţă, colegii săi de generaţie vor găsi altceva, un alt mediu subversiv, pentru a-şi putea exprima ideile.
Un “Băgău” á la russe
Povestea Irinei Denejkina pare ruptă dintr-un film cu succes garantat la public. Născută la Ekaterinburg, pe 31 octombrie 1981, Irina şi-a postat primele povestiri pe Internet, atunci când nu avea încă nici 20 de ani şi era o anonimă studentă la jurnalism în oraşul natal. În iunie 2002, textele ei au fost “pescuite” de pe net de către un editor perspicace (Limbus Press din Sankt Petersburg), editate cu un succes uriaş şi traduse de-atunci în peste 14 limbi, la case editoriale de prestigiu (în România, volumul a fost publicat, sub titlul “Votca-Cola”, în colecţia “Byblos” a editurii Curtea Veche – care a şi invitat-o la târgul de carte Bookfest din acest an –, tradus de Denisa Fejes). Autoarea a cucerit rapid presa internaţională, care a descoperit în Denejkina un fel de “wunderkind” al generaţiei post-perestroika şi o voce definitorie a literaturii pop în Rusia post-sovietică.
“Nu am citit niciodată texte, nuvele despre tinerii pe care îi vedeam eu şi între care trăiam. Atunci mi-am spus că asta-i treaba mea, să umplu acest gol existent în literatura actuală a Rusiei”, mărturisea Irina Denejkina în 2005. Aşa încât cartea ei “musteşte” de sex, vodcă şi droguri, amestecând într-un cocktail letal MTV, McDonald’s şi familia Simpson, rock’n’roll şi internet, plus problemele generaţiei de adolescenţi din Rusia prinşi în deriva tranziţiei. Proza Irinei Denejkina a fost socotită “un Trainspotting á la russe”, dar la fel de bine ar putea fi considerată echivalentul rusesc al romanului autohton “Băgău” de Ioana Branea sau al poeziei mustind de sex şi violenţă a tinerei Elena Vlădăreanu.
În prezent, Irina Denejkina locuieşte în acelaşi Ekaterinburg, unde este corespondent local pentru ziarele centrale, scrie la noua sa carte şi îşi creşte băieţelul, în vârstă de un an, pentru care este îngrijorată că este scund şi, deocamdată, nu atât de dezvoltat ca mama lui. Irina Denejkina s-a mai declarat uimită şi că, în maşina care-i aducea de la Mangalia la Neptun, imediat după premiere, laureatul Nobel Orhan Pamuk (proaspăt distins cu Premiul Ovidius), îi săruta mâinile înfocat, gest cu care adolescentele rusoaice nu mai sunt obişnuite.
Recomandările noastre
