Cel mai pregătit dintre miniștrii de Interne de după Revoluție, care a făcut față multor încercări, este, în opinia celor mai mulți angajați ai Ministerului, Doru Viorel Ursu. „Perioada aceea, în care am fost ministru de Interne, a fost cea mai grea pentru mine, încă din prima zi, pentru că atunci, când am ajuns la cabinet, nu am putut să intru din cauză că se strânsese lumea în Piața Universității”, ne-a povestit Doru Viorel Ursu, acum avocat.

„Ar fi bine să nu refuzați”

Și-a întrerupt programul de recuperare pentru problemele pe care le are la coloana vertebrală și pe care le „tratează” cu haz, spunând: „La cap sunt sănătos!”. „În data de 14 iunie 1990, trebuia să ajung la procesul Ceaușeștilor, unde trebuia să judec pentru că era termen la Sibiu, dar a venit la mine la birou o mașină neagră. Mă pomenesc că mă cheamă la Guvern. Mă gândeam la tot felul de lucruri, la procesul de la Sibiu… Aflu că l-a destituit pe Chițac, Iliescu era agitat, deschis la cămașă, iar Petre Roman i-a zis: «Vi-l prezint pe actualul ministru de Interne ». Iar mie mi-a zis: «M-am gândit să vă punem ministru de Interne, ar fi bine să nu refuzați!»”, a explicat Ursu, pe scurt, cum a fost numit în această funcție.

A vorbit mulțimii

Ursu spune că a fost primul ministru care a instaurat tehnica dialogului: „Când am ajuns în Piața Univeristății, am zis că trebuie să stau de vorbă. Au vrut să îmi răstoarne mașina și mi-am spus că, dacă mor, o să scrie pe crucea mea cum s-a întâmplat, ca să afle băieții mei. Nu știu dacă a fost curaj. A fost încredințare. Destinul meu îl hotărăște El. Am reușit să deblochez Piața Univeristății fără să trag un glonț, fără să folosesc un baston. Am fost primul care a spus că nu există teroriști”.

„Iliescu tremura… Regele a părăsit România”

„Un con de umbră”, îi spune Doru Viorel Ursu acestei istorisiri cu Regele Mihai, despre cum a intrat fraudulos în țară, pentu prima oară după Revoluție. Regele nu avea cetățenie română la acea dată. „Trebuia să își ridice pașaportul de la Ambasada României la Berna, dar nu a făcut-o și a folosit la intrarea în România pașaportul diplomatic danez, care se elibera tuturor membrilor familiilor regale. Danezii au impus atunci viză, dar Regele nu știa. Intrând ilegal în țară, recunoștea autoritățile române instalate, era un truc politic. La aeroport a intrat ca prin brânză, a fost așteptat de mai multe mașini ale lui Patriciu… SRI s-a pierdut cu firea. Am alertat județele din jur. A trecut ca prin brânză și de baraj, la intrarea în Pitești a fost oprit și i s-a spus că trebuie să se întoarcă. Iliescu tremura tot. Roman voia să ia măsuri pentru că erau mulți țărani care amenințau că ies cu coasele… I-am pus la dipoziție un avion care l-a dus la Geneva. După acest eveniment a fost invitat de Ion Iliescu”, își amintește fostul ministru. Acest episod este relatat de Doru Viorel Ursu și în cartea „Arta sinuciderii”. „Spre ivirea zorilor, Regele și suita au acceptat, în cele din urmă, să urce într-un avion militar AN24… și a părăsit spațiul aerian al României”, scrie fostul ministru.

„Tatăl” jandarmilor și al Academiei de Poliție

Doru Viorel Ursu are meritul de a reînființa, în timpul mandatului său, trupele de jandarmi, a stabilit trecerea Direcției Generale a Penitenciarelor din cadrul Ministerului de Interne în subordinea Ministerului Justiției. A înființat brigada Ordinii și Liniștii Publice. A înființat Academia de Poliție „Alexandru Ioan Cuza“ și două licee militare ale MAI, care apoi au fost desființate. Așadar, fostul procuror militar a mizat pe educația polițiștilor: „Am vrut să îi pregătesc, să îi fac să se simtă studenți, nu să stea cu bâta în mână, cum i-am găsit! Eu nu sunt de acord cu violența. Odată i-am tras o palmă unui criminal, care râdea când povestea cum a violat o fată pe care apoi a ținut-o cu capul în apă până a omorât-o. Îmi pare rău că am făcut asta. Eu aveam o pregătire juridică și nu trebuia să mă abat de la lege”. Ministrul a ținut piept personalităților vremii care au dorit trecerea la MApN a Trupelor de Ordine Publică și a Unității Speciale de Aviație. „Am ordonat …transformarea în Comandamentul Trupelor de Jandarmi. Alături de înființarea Academiei Alexandru Ioan Cuza a fost poate cel mai important ordin pe care l-am semnat în timpul mandatului meu”, a consemnat în cartea „Ministru de Interne”.

Cel mai bine cotat șef la Interne

A devenit cunoscut în România după ce a instrumentat, în 1990, procesul lui Nicu Ceaușescu, fiul soților Nicolae și Elena Ceaușescu, executați în decembrie 1989.

La puțin timp după proces, în iunie 1990, Doru Viorel Ursu a fost numit ministru de Interne în Guvernul Petre Roman, funcție pe care a deținut-o până în octombrie 1991, perioadă în care a gestionat mineriadele din Piața Universității. „Am fost respectat, cred eu, pentru că am dat românilor procesul care a făcut ravagii. Românii au vrut un proces echilibrat, asta este părere mea”, spune Ursu. A renunțat la politică în 1997, iar în prezent coordonează propriul cabinet de avocatură. „Puțini știu că mi-am dat demisia de trei ori”, ne-a spus Ursu. „Ministerul meu. L-am iubit și am crescut împreună. Greu. Chinurile facerii. Nu a inventat nimeni nașterea fără dureri. Am fost, la rândul meu, iubit. Un ministru care a atins o cotă de popularitate surprinzătoare. Chiar și pentru el însuși… Este pur și simplu o istorie trăită… ca o datorie peste timp”, a scris Ursu în cartea „Ministru de Interne”.

„Am fost comparat cu Sadam Hussein!”

Fostul procuror militar a fost aproape de polițiști și le-a înțeles problemele. „Lucrurile sunt foarte simple! Când am terminat facultatea, în același an cu Valeriu Stoica, el s-a făcut judecător, iar eu – procuror. Am răspuns de cele mai tâmpite sectoare din București- Lacul Tei, Ferentari, deci, știam viața milițienilor. Asta a fost pregătirea mea juridică, să nu mă abat de la lege. Am scris despre experiența mea în cărți. Ultima este «Arta sinuciderii», pentru că poporul ăsta are o înclinație pentru sinucidere”, se miră fostul ministru. De altfel, el a mai scris: „Am fost comparat cu Sadam Hussein, dar și cu o domnișoară de pension. Mi s-a cerut demisia și mi-am dat demisia de trei ori, dar nu s-a știut niciodată!”.

Who’s Who in the World

A ținut piept generalilor, politicienilor, presei. A mai scris că a fost acuzat că a luat mită, în timp ce el se zbătea să facă rost de bani pentru a dota Ministerul de Interne. „Au trecut toate. Au dispărut ziare, mulți dintre autorii articolelor s-au pierdut în anonimat. Au rămas cuvinte scrise într-o carte despre miniștrii de Interne ai României”, a mai notat Doru Viorel Ursu într-una din cărțile -document. Se întreabă cu ce preț, dacă a meritat efortul, chiar și atunci când își vede numele într-una pe care copiii săi se îngrijesc să o cumpere în fiecare an, din 1991: „Who’s Who in the World. O deschid la litera „U”: Doru Viorel Ursu, politician român…Nu cred că merită prețul”, a mai consemnat fostul ministru de Interne.

Cine l-a vrut?

Doru Viorel Ursu mai scrie în cartea „Ministru de interne” că este convins că numirea lui s-a produs în contextul în care se căuta cu disperare o soluție de moment, pentru a credibiliza noul regim: „Cred că atunci, în timpul procesului de la Sibiu, lui Petre Roman i-a încolțit ideea de a mă aduce în echipa guvernamentală (…) N-am știut niciodată dacă a fost ideea lui sau a celor din anturaj, pentru că mulți și-au asumat paternitatea”.

Te-ar putea interesa și: