Povestea acestui revoluționar am început-o în 1993, când am scris despre o sinucidere la Hotelul ”Triumf”. Ca jurnalist, mi-a plăcut să urmăresc, în timp, evoluția personajelor despre care am scris. Și am câteva cazuri interesante, pe care am să le relatez în următoarea perioadă. Viața oferă surprize mari și fiecare din noi avem de învățat din ”prostiile” altora.

Vara lui 1993. Sinucidere la Hotelul ”Triumf” de pe șoseaua Kiseleff, acolo unde, în urmă cu vreo doi ani, Laura Codruța Kovesi vroia să mute sediul DNA. Informația inițială era: o femeie a fost găsită moartă în camera unui tânăr senator. Nu am să folosesc numele reale ale personajelor fiindcă doar secvențele lor de viață sunt senzaționale.

În 19 iunie 1993, la orele 06-06.15, Angela a fost găsită spânzurată cu o eșarfă roșie strânsă în jurul gâtului, agățată în partea de sus de suportul dușului din baia camerei din hotelul ”Triumf”. Stătea într-o poziție perfect verticală, tălpile atingând porțelanul căzii. Doar expresia feței, cianozată, cu limba scoasă și degetele mâinilor ușor chircite, arăta că femeia murise spânzurată. Era îmbrăcată într-un tricou și bikini. A fost descoperită moartă de bărbatul cu care trăia în acea cameră de hotel din martie 1992. Pe capacul vasului de wc, tânăra lăsase un bilet în care își motiva gestul sinucigaș. ”Dacă aș fi avut o locuință și un loc de muncă nu ajungeam în situația asta disperată”.

Despre Angela am aflat că venise în țară imediat după revoluție și, așa cum rezulta din pașaport, a fost căsătorită cu un cetățean israelian. În urma desfacerii căsătoriei, la începutul anului 1990, chiar dacă și-a schimbat numele, a rămas cu dublă cetățenie: româno-israeliană. Tânăra de 26 de ani avea domiciliul legal în Austria, la Viena. La hotelul ”Triumf”de pe Sos. Kiseleff a apărut în martie 1992, însoțindu-l pe V., funcționar tehnic la Senat, cu domiciliul la o adresă din București. Personalul hotelului i se adresa cu ”domnule senator”, iar ”doamna tânără și frumoasă care stătea cu el” era cunoscută ca fiind soția sa.

”Domnul senator este un bărbat ursuz și nervos. Dificil, în orice caz. Doamna era altfel, mai blândă, te puteai înțelege cu ea. Între ei existau mai mereu certuri. Ea țipa la el că o înșală, că-și bate joc de ea, însă el o jignea și o înjura urât. Se auzea de pe culoar. De multe ori găseam în cameră scrumiere, pahare, sticle sparte. De obicei mâncau și beau în cameră. După numărul sticlelor, beau destul de mult. Doamna a plecat de câteva ori, după certurile mai aprinse. Îi lăsa atunci un bilet sau casetă înregistrată. Dar, apoi, se întorcea și am auzit-o o dată spunând că fără el nu poate trăi. Luna trecută, parcă, ea a încercat să se omoare. Și-a tăiat venele de la mâna stângă. El a chemat salvarea, a venit medicul și atât.”

Una dintre cameristele care făceau curat ne-a povestit:

”Pentru primele trei luni de stat la noi, costul camerei a fost achitat de Senatul României. Apoi a continuat să plătească domnul. Erau oameni cu bani. Casă, masă, note telefonice... Domnul conducea în ultima vreme un Mercedes cu număr de Germania. După ce a fost ridicat cadavrul fetei, nu l-am mai văzut”.

Tânărul V. a declarat polițiștilor de la ”Omoruri” și procurorului că iubita sa mai avusese tentative de sinucidere și suferea că nu are casă și serviciu. Seara, el s-a culcat, iar ea a rămas să bea ceva. Dimineață, la 6.00, a găsit-o spânzurată în baie.

Medicul legist, sosit la fața locului, declarase că decesul ar fi putut surveni cu 10-12 ore în urmă.

Procurorul care a anchetat cazul nu a găsit nicio urmă care să infirme ipoteza sinuciderii și, după luni de zile, a clasat dosarul.

Tatăl victimei, sosit de la Viena imediat după descoperirea cadavrului, era zdrobit de moartea fiicei sale și a făcut demersuri pentru ducerea cadavrului în străinătate. Despre mama fetei a spus că domiciliază în Israel.

Cine era ”domnul senator” din Hotelul Triumf

La Revoluție, personajul V. avea 30 de ani. I-am găsit numele pe lista ”Luptătorilor pentru victoria Revoluției române din decembrie 1989”, apoi am citit o parte din declarația sa despre participarea la manifestațiile de stradă din zona platformei muncitorești Militari, Gara de Nord, Piața Palatului, pătrunderea în C.C. A rămas pe baricade și a devenit indispensabil lui Sergiu Nicolaescu. Acesta l-a angajat la Senat, imediat după instalarea noii puteri, ca funcționar tehnic în cadrul comisiei pe care o conducea - ”de aflare a adevărului despre Revoluție”. Câștiga bine tânărul revoluționar dacă își permitea să locuiască împreună cu iubita româno-israeliană, fără niciun venit, într-o cameră de hotel care costa, zilnic, între 2.400 și 3.200 lei, în 1992-1993!

După sinuciderea Angelei, ”domnul senator” a dispărut din Hotelul Triumf.  Nu am mai auzit de el până în vara lui 2016, când a fost arestat.

Mita încasată chiar în curtea Parlamentului

În 2016, domnul V.era trecut bine de 50 de ani. Devenise consilier în cadrul Senatului României. Din această funcție a fost arestat de Tribunalul Gorj pentru 30 de zile. Acuzația era de luare de mită. O sumă destul de mică – 43.500 lei – pretinsă și primită de la un om de afaceri, mai degrabă un interlop în opinia anchetatorilor. Banii reprezentau suportul promis de V. pentru ca afaceristul să obțină niște contracte avantajoase de achiziție a fierului vechi.

În rechizitoriul procurorului sunt descrise întâlnirile dintre angajatul Senatului și mituitor, petrecute în anii 2013-2014. Rechizitoriul arată că întâlnirile dintre cei doi aveau loc și la Senatul României. “De la primele întâlniri, R.I. a avut reprezentarea că inculpatul V., prin funcția pe care o îndeplinește la o instituție importantă a statului român, poate să-i faciliteze încheierea unor contracte de achiziționare fier vechi. Inculpatul, prin modul în care a acționat, i-a întărit această convingere, lăsând să se creadă că are influență pe lângă persoane cu putere de decizie din cadrul unor unități de pe teritoriul țării, chiar cu capital majoritar de stat”.

Procurul a mai precizat că, pentru a i se permite onului de afaceri să intre în curtea Senatului cu mașina, consilierul V. îl suna pe ofițerul de la poarta de acces și transmitea datele de identificare ale afaceristului.  “În schimbul acestor intervenții, inculpatul V. a pretins și primit de la martorul R.I. suma totală de 42.000 de lei. (…) Relevant este faptul că sumele de bani erau înmânate de către R.I. inculpatului în mașina cu care martorul venea și pe care o parca în curtea Senatului României”, a stabilit procurorul care a precizat că banii primiți de consilierul parlamentar au ajuns, în mare parte, la jocurile de noroc. Cearta între cei doi ar fi pornit după ce afaceristul rom a constatat că a plătit degeaba, întrucât înțelegerea nu s-a materializat în încheierea unor contracte certe.  A intrat în joc familia păcălitului, cerându-I lui V. să restituie banii. Nu a primit înapoi decât 10.000 de lei. Atunci a intervenit autodenunțul afaceristului.

În decembrie 2016, prima instanță l-a condamnat pe consilierul parlamentar, revoluționar cu toate drepturile, la 2 ani și 6 luni cu suspendare. Procurorii au făcut recurs la Curtea de Apel Craiova. Sentința definitivă a fost anunțată în martie 2017. Instanța din Craiova a stabilit să se mențină decizia Tribunalului Gorj, condamnarea cu suspendare, V. să restituie 43.500 lei comerciantului de fier vechi și a stabilit un termen de încercare pentru condamnat de 4 ani și 6 luni.

Zilele acestea, probabil că bărbatul care mărșăluia prin București cu coloanele de muncitori din Militari îi comemorează pe Eroii Revoluției și îi povestește băiatului său despre faptele de vitejie pentru care a primit titlul și indemnizația de revoluționar. Aventura vieții sale.