Florian Bichir: "Spre deosebire de celelalte scrutine electorale, viitoarele alegeri par a ieşi din amorţeală, din plictiseală prin adăugarea unui element-surpriză: implicarea serviciilor secrete."
Poate reprezentau sarea şi piperul care lipseau unei campanii fade şi lipsite de imaginaţie.
Într-o conferinţă de presă extraordinară, liderul PSD Bucureşti, Marian Vanghelie, anunţa că SRI şi Direcţia Generală de Informaţii şi Protecţie Internă din MIRA îi urmăreşte pe membrii opoziţiei. Acuzaţia vine după ce un alt „greu“ al social-democraţilor, Viorel Hrebenciuc, a ameninţat tinerii ofiţeri din serviciile secrete să nu se implice în alegeri. Pisica arătată era mai mult decât străvezie şi suna cam aşa: „Aveţi grijă că poate venim la putere şi o să zburaţi de acolo“.
Seara, pe ecranul televizorului era inflaţie de spioni, de servicii secrete. Ioan Talpeş, fost şef al SIE şi candidat PDL, vorbea grav cu Radu Moraru despre „lista lui Severin“. Despre personalităţi importante ale vieţii politice care ar fi în slujba unor servicii secrete. „Păi, să le spunem numele“, provoca jurnalistic Naşul. Sobru şi cu un aer vădit rigid, Talpeş explica că aşa ceva nu se face. Nu e profesionist, se prind „duşmanii“ că-i cunoaştem şi îi schimbă. În plus, de la ei aflăm cam ce intenţii au cu noi, nu? Dincolo de burlescul discuţiei, se simţea o atmosferă grea. Spioni, duşmani ai României, servicii secrete.
Ne puteți urmări și pe Google News
Pe alt post de televiziune, preşedintele PRM Corneliu Vadim Tudor anunţa şi el că ţara colcăie de spioni, că a ajuns o uriaşă tarla unde bântuie de capul lor tot felul de James Bond. În apărarea afirmaţiilor a adus un general în rezervă care a vorbit ca la fostul său serviciu, dar şi Raportul Consiliului Suprem de Apărare a Ţării (CSAT). În care într-adevăr este notată o acţiune crescândă a spionajului economic şi militar. La urma urmei, România este în NATO, deci avem destui duşmani, iar terorismul s-a globalizat. Ce să ne fi făcut ruşii? Să ne sărute pe frunte, să se bucure, să o pună de-un kazacioc pentru că suntem acum în tabere diferite? Iar teroriştii să se comporte în ţărişoara noastră precum budiştii? Acesta-i jocul spionajului, a cărui origine este certificată încă din Vechiul Testament, când Moise a trimis 12 spioni să cerceteze ţara promisă. „Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis: trimete nişte oameni să iscodească Ţara Canaanului, pe care o dau copiilor lui Israel. Să trimeţi câte un om pentru fiecare din seminţiile părinţilor lor, toţi să fie dintre fruntaşii lor“ (Numeri, 13). De atunci până în prezent nimic nu s-a schimbat în relaţiile dintre state: oficial şi diplomatic se poartă discuţii, se strâng mâini, însă underground, pe „frontul invizibil“, se dau lovituri după lovituri. Fiecare îşi vede de propriul său interes!
Altceva este însă de discutat. Dacă lansarea acestei teme în plină campanie electorală este benefică. Ce legătură au spionii cu alegerile? Să presupunem că un „agent de influenţă“ ar ajunge într-o funcţie de decizie, dacă nu cumva a ajuns. Cu ce poate ea ajuta implicit serviciul secret străin din care face parte? Ce, România e sat fără câini? Suntem pe vremea voievozilor, când în funcţie de pohta stăpânilor se puteau ceda părţi din principate, din feude? Nu că cei trimişi sau racolaţi aici de străini ar fi nişte fete mari, nişte îngeraşi, ci dimpotrivă. Dar să-i implici acum şi în campania electorală, în jocurile politice, mi se pare prea mult. E poate doar o fumigenă sau un pretext de a putea să-ţi calomniezi adversarul politic, atribuindu-i o presupusă relaţie cu „duşmanii ţării“. Aţi văzut în vreo campanie serioasă din Franţa, Statele Unite lovituri de acest gen sub centură: „Candidatul X este omul chinezilor sau Y lucrează pentru ruşi“? În ceea ce priveşte implicarea propriilor noastre servicii secrete în lupta electorală, asta este o altă gogoaşă. Hai să vorbim pe şleau! Cine este inconştientul care s-ar implica politic ştiind că poate să zboare oricând dacă favoriţii săi nu câştigă? Merită să-ţi rişti munca şi cariera pentru o promovare incertă? Maior provine din PSD, iar Ungureanu din PNL. Ar avea ei interes să facă jocuri politice? Mă îndoiesc.
Aruncarea serviciilor în arenă nu este decât o asigurare avant-la-lettre pe care şi-au luat-o unii politicieni. Dacă nu vor câştiga sau dacă nu vor obţine scorul pe care şi l-au propus, vor avea motive să arate spre cineva. Nu spre propria lor neputinţă, ci spre ocultă, spre serviciile secrete. Sonia Cristina Stan scria în „Manipularea prin Presă“ (Humanitas, 2004): „Pentru ca un zvon să apară, este necesar să existe anumite condiţii favorabile: să fie o informaţie aşteptată (indiferent dacă răspunde temerilor, speranţelor sau presentimentelor oamenilor), să fie imprevizibilă, să poată avea consecinţe imediate şi importante asupra grupului“. Zvonul privind implicarea spionilor şi a serviciilor a fost aruncat...
Recomandările noastre
