Sportul săptămânii acesteia a fost declarat datul în bobi pentru rochia şi accesoriile lui Kate Middleton la nunta regală, ocazie cu care înţeleg că TVR plănuieşte un mare happening televizat exact pe această temă, de la faţa locului, precum şi relansarea propriului canal de ştiri. La cât de în hazna au ajuns televiziunile de ştiri private, relansarea asta ar trebui să fie floare la ureche.
Însă ceva îmi spune că dacă vrei să te baţi cu ele pentru publicul activ şi informat al ţării, nu-i cea mai bună strategie să-l bălăceşti în kitsch zaharat şi panseuri despre "bluziţe cu volane fucsia şi ştrasuri argintii", precum odinioară Cristian Ţopescu la galele de patinaj artistic. E drept că România s-a mai modernizat, dar mă tem că nici cel mai metro spectator nu va rezista la doza de sirop de zmeură pe care se pregăteşte TVR să ne-o administreze direct în venă weekendul care vine. Prevăd o criză generalizată de diabet informativ. Singura speranţă e ca, dacă tot au fost invitaţi Elton John şi nevasta lui Beckham, cum o cheamă, cel puţin de data asta să nu cânte. Marele eveniment e aproape suprapus pe sărbătoarea de Paşte, deci cred că producătorilor, versaţi în a face conexiuni chiar mai trăsnite, n-o să le scape pontul: iepuraşi şi ouşoare, adevăraţi sau din marţipan, vor defila pe ecrane, spre bucuria sufletului nostru. Cercurile de croşetat din Marea Britanie şi industria de goblenuri din Germania au scos cărţi cu modele şi trusele aferente, care te încurajează să le cumperi şi să confecţionezi şi tu acasă, după instrucţiuni, cuplul regal şi restul personajelor.
Deci nu ezitaţi, dragi editori, băgaţi la greu ştiri cu babe bovarice care-l fac din andrele pe prinţul William, adunate de pe YouTube, această binecuvântată platformă de autopopularizare a recordurilor inutile, curiozităţilor vag respingătoare şi, în general, a tuturor celor cu mai multe lucruri de zis decât are lumea chef să asculte, fie şi gratis. Cum ar fi acela că un restaurant vinde portretul mirilor în pizza (feţele sunt din şuncă, dacă vă interesează, iar voalul din ciuperci). Asta, zic eu, e mai crâncen chiar decât ce vezi pe tarabe în perioada asta la Sinaia, Bran sau diverse centre de turism ecumenic.
Pentru cei fără înclinaţii pentru croşetat, bucătărie figurativă sau costume de patinaj-băieţi, există şi oferte macho. De exemplu pitici de grădină cu familia regală (a lor, fireşte; a noastră n-are destul glamour, că prinţul Duda graseiază, n-a dat Like la pagina Radio Guerilla, nici nu trage pe nas ca Lady Di). Pe onoarea mea: treceam zilele trecute prin Otopeni şi am văzut în curtea unuia din renumitele ateliere de gipsari cuplul William & Kate, dintr-o bucată; iar într-o parcare de tiruri, prosoape cu aceiaşi. Se globalizează judeţul Ilfov, sau ce?
Ca să nu mai zic, fireşte, de prezervativele englezeşti "Bijuteriile Coroanei". Puteţi lua, dacă vă ţin curelele, şi patul aferent cu aceeaşi marcă de producător; iar dacă nu, măcar un poster mărime A1 ataşabil pe frigider sau dulap. Cei doi se îmbrăţişează într-o imagine blurată ca filmele lui Dan Piţa, ceea ce toată lumea ştie că este codul pentru romantism şi profunzime. Dar se văd bine şi inelul miresei, zâmbetul ambilor, infirmând clişeele răuvoitoare despre dantura britanică şi, mai puţin fericit, linia părului în defensivă a mirelui. Ca să desfaci ambalajul de bijuterii vegheat de pe uşa şifonierului de marele poster, se cere multă tărie de caracter, să zic aşa. Nu ştiu dacă-i potriveală sau subtilă conspiraţie faptul că anul ăsta marele câştigător la Oscaruri a fost filmul "King’s Speech", unul care umanizează regalitatea pentru uzul celor de pe Facebook, punând-o într-o lumină simpatică, aspiraţională şi finalmente cool după normele de azi. Adică una cam falsă, în care regele Angliei se joacă cu fetele făcând-o pe pinguinul sau alimentează fantezia veche de când lumea a popoarelor, cu monarhul descins incognito printre supuşi.
Morala vine, fireşte la urmă: după ce, tot filmul, terapeutul australian a fost provocator şi a călcat eticheta cu scop clinic, zicându-i regelui pe numele mic, acesta, aproape de vindecare, înţelege şi îi spune primului "prietene". Iar australianul abia atunci răspunde, pentru prima oară, "da, Maiestate". Cu alte cuvinte, ca într-un fel de noblesse oblige pe dos, nu e nimic în neregulă cu deferenţa faţă de regalitate chiar în cele mai moderne societăţi, atâta vreme cât aceasta e câştigată pe merit. Regii şi aristocraţii sunt ok dacă se dovedesc a fi băieţi (sau fete) de comitet. William, cu nevasta lui plebee, pare foarte de comitet până unaalta, cel puţin prin comparaţie cu tatăsu, prinţul Charles, nepotul regelui din film. Acesta aparţine unei generaţii mai rigide şi i-a trecut cheful să mai fie cool, după ce şi-a luat la greu porţia de coolness cu prima nevastă, Lady Di, prinţesa tabloidelor. De unde şi opinia tot mai vehiculată ca Charles să se retragă din succesiune şi să-l lase pe William la tron, când o veni ceasul.
Oricum, staţi pe recepţie, nuntă ca asta e una pe generaţie. În toată revărsarea de suveniruri regale şi emoţie la comandă, investiţia mea preferată este punga de vomitat: un model produs special pentru eveniment, cu inscripţia intraductibilă "Throne Up", scos pe piaţă de o ilustratoare întreprinzătoare din Londra. O să-mi iau una (de aici) în aşteptarea transmisiei în direct.
Recomandările noastre
