Într-o ţară unde temele de discuţie sunt dictate de banii a doi-trei oameni înfricoşaţi de perspectiva puşcăriei (Vîntu, Voiculescu, Patriciu), adevărul s-a ascuns în măruntaiele pământului.
El nu poate fi aflat de la televiziunile de casă ori din comentariile jurnaliştilor aserviţi. După cum nu poate fi găsit în declaraţiile politicienilor şi în comunicatele partidelor. Există, totuşi, o oglindă obiectivă, o voce care nu minte: rubrica de faptediverse. Parcurgeţi ştirile în aparenţă anodine ale ziarelor, urmăriţi chiar emisiunile "de la ora cinci" şi veţi înţelege de ce e posibil să fim o ţară europeană şi, în acelaşi timp, să trăim ca în Evul Mediu sau chiar ca în comuna primitivă. Şocat de vulgaritatea acelor emisiuni, oripilat de brutalitatea informaţiei din presa scrisă, am făcut greşeala să le ignor multă vreme. Şi totuşi, asemenea norilor care anunţă furtuna sau mimozei japoneze care-şi schimbă culoarea cu câteva ore înainte de cutremur, întâmplările cotidiene constituie radiografiile a ceea ce înseamnă România şi direcţia în care se îndreaptă.
O ştire de planul al cincizecilea e capabilă să spună, adeseori, mai mult decât "doctele" analize ale insurgenţilor de carton ai lui Gâdea şi decât Pythiile trântite leneş în scaunele televiziunii lui Vîntu. Iată, de pildă, o relatare despre un promotor al formei de expresie numită "hip-hop" (mi-ar fi greu să-i spun muzică): Mădălin Drăgan, de la formaţia Codu Penal, a omorât, la volanul maşinii sale Renault, înmatriculată în Bulgaria, o femeie gravidă. Elemente agravante: şoferul-criminal a încercat să fugă de la locul faptei, iar alcoolemia era de "0,99 la mie în aerul respirat." Aşa arată faptele în brutalitatea lor de "ştire de la ora cinci."
Dincolo de amănuntele seci se întinde, însă, un întreg univers. Aşadar, o vedetă foarte populară - posesoare a sugestivului nick-name "Shoby" - plină de bani, şi-a înmatriculat, asemeni multor români cârpiţi în fund, maşina în Bulgaria. De ce? Pentru că e mai ieftin. Pentru că statul trebuie fentat. E ilegal? Nu e. Dar nici moral nu mi se pare a fi - mai ales pentru cineva care nu are (sau mai precis: nu avea) grija zilei de mâine. Într-un interviu la o televiziune mogulizată se lăuda că a plătit o groază de bani pentru coperta unui "material" muzical pe care se pregătea să-l livreze fanilor.
Shoby măcar îşi dezvăluie în "piesele" mustind de violenţă şi vulgaritate intenţiile şi propune un model existenţial pe care l-a şi pus în aplicare. Mai prost stă anarhistul în trening la capitolul curaj şi responsabilitate (despre beţie nu comentez): cum să încerci să fugi de la locul accidentului, după ce ai transmis unei generaţii derutate mesaje care de care mai belicoase? În fond, de ce s-ar comporta Shoby altfel decât majo ritatea românilor? Fuga de răspundere, refuzul de a plăti pentru propriile fapte, sfidarea arogantă, până la limita demenţei, a legii sunt monedă curentă în acest sufocant, insuportabil deşert al tătarilor unde ne-am găsit refugiu.
Alt fapt divers: în judeţul Tulcea, un autobuz supraîncărcat se prăbuşeşte de pe dig. Rezultatul: patru morţi şi şaptezeci şi doi de răniţi. Citesc cifrele şi tresar: cum adică, "patru morţi şi şaptezeci şi doi de răniţi?". Într-un singur autobuz?! Dar câţi pasageri se găseau în vehiculul în care, în mod normal, nu puteau călători mai mult de patruzeci? Amănuntele ulterioare aproape că nu mai contează: că s-au descoperit probleme la sistemul de direcţie, că sursa de lumină era defectă, catadrioptri neomologaţi, că autobuzul era o rablă veche de peste treizeci de ani şi că roţile aveau o "dimensiune neconformă". Ştim de ce se întâmplă astfel de lucruri: datorită lăcomiei patronilor şi sistemului generalizat de corupţie al celor care dau aprobări. Dacă-ţi pui în minte să obţii permis de a circula pe drumurile publice cu tancul, e aproape sigur că vei găsi pe cineva dispus să te ajute.
Şi totuşi, de ce au acceptat pasagerii să urce într-un astfel de sicriu ambulant? Pentru că nu aveau de ales. Pentru că aşa sunt învăţaţi. Pentru că sunt de-o credulitate vecină cu inconştienţa. Pentru că nu sunt obişnuiţi să verifice lucrurile care li se spun. Pentru că refuză realitatea simplă, palpabilă, dar înghit pe nemestecate minciuna neruşinată. Pentru că le-a dispărut instinctul de conservare. Pentru că nu cred în nimic şi pentru că au ajuns să nu mai dea doi bani nici măcar pe propria lor viaţă. Pentru că acceptă cu o plăcere maladivă să fie carnea de tun a oricărui avid de îmbogăţire - fie el patron de autobază, fie patron de televiziune. În primitivismul său decerebrat, Shoby a dovedit că înţelege perfect regula jocului. "Deşteptăciunea" încrustată în codul genetic îl învaţă să se înmatriculeze la bulgari, dar prăpădul să-l facă la români. Şi-a descris filosofia de viaţă mai bine decât cohortele de năimiţi de la Antene şi Realitatea: "Asta e România mea / Şi trebui' să tragem toţi de ea". Treacă-meargă, Shoby. Dar ceilalţi şobolani?
Recomandările noastre
