Asemenea străzilor, întreaga viaţa publică românească pare a fi îngheţată.
După agitatele zile de protest de la începutul acestui an, fel de fel de mesaje distorsionante, fel de fel de "evoluţii presante", fel de fel de "cataclisme globale" au venit să distragă atenţia opiniei publice de la tensiunile reale, de la nemulţumirile autentice. Mai întâi a venit ninsoarea, iar posturile de televiziune au relatat detaliat "eforturile supraomeneşti" ale autorităţilor de a deszăpezi drumurile patriei ca şi cum ar fi nins pentru prima oară în istoria acestei ţări. Autorităţile s-au zbătut folosind tot felul de roabe cărora le-au adăugat o lamă pentru a face practicabile drumurile acoperite de zăpadă. Apoi a venit gerul. Şi din nou atenţia opiniei publice s-a concentrat asupra dificultăţilor de aprovizionare cu gaze naturale ca şi asupra persoanelor fără adăpost, victimele sigure ale intemperiilor. Mai târziu a venit Consilul European de la Bruxelles şi atenţia opiniei publice s-a concentrat asupra felului în care România trebuie să se raporteze la soluţiile europene de ieşire din criză şi asupra modalităţilor constituţionale prin care acestea trebuie să devină viabile. Pare a fi rămas cu totul în afară agendei opiniei publice româneşti un element care nu este deloc lipsit de importanţă – nemulţumirea publică. Chiar dacă numărul celor care protestează astăzi în Piaţa Universităţii, şi accidental în alte oraşe, este din ce în ce mai mic, aceasta cred că nu reprezintă pentru decidenţi un argument în favoarea ideii de mulţumire publică. Tensiunile sunt reale, sunt profunde şi sunt justificate. Neluarea lor în considerare ar putea reprezenta o eroare fatală pentru actualii guvernanţi. Şi mai există un element care din nefericire a fost copios distorsionat în ultimele săptămâni – cei mai mulţi dintre manifestanţi nu s-au aflat în pieţele din România pentru revendicări de natură socială, pentru a cere creşterea pensilor sau a salarilor. Cei mai mulţi dintre manifestanţi au cerut respect, respectarea normelor elementare ale unui sistem democratic, au cerut dreptul ca votul lor să conteze în ansamblul construc ţiei politice, au cerut deci alegeri anticipate. Altfel spus, este vorba în mod esenţial de o manifestare de protest civic, chiar dacă ea include şi tot felul de revendicări personale şi de grup. România se află, deci, astăzi într-o situaţie extrem de dificilă. Pe de-o parte cei care o guvernează au o cotă extrem de scăzută de popularitate, credibilitatea acutalilor decidenţi politici fiind foarte jos şi în scădere. La aceasta se adăugă caracterul legal, dar imoral al majorităţii parlamentare care susţine Guvernul, atâta vreme cât minoritatea reprezentată de către PDL şi UDMR s-a transformat în majoritate prin adăugarea unui număr important de senatori şi deputaţi aleşi în colegiile lor pentru a exprima un cu totul alt punct de vedere, cu totul opus celui pe care îl susţin astăzi. Pe de altă parte avem o Opoziţie a cărei unitate, la un an de la constituirea Uniuni Social Liberale, aproape că nu mai este contestată de nimeni, chiar dacă sunt mulţi cei care mai spera încă la apariţia unor fracturi în interiorul acestei alianţe. Această Opoziţie părea că se afla pe punctul de a face un pas important în confruntarea politică, demisia tututror deputaţilor şi senatorilor USL din Parlamentul României. Au existat chiar voci, autorizate, ale unor primari şi preşedinţi de consilii judeţene PNL care erau chiar dispuşi la propria lor demisie. Din nefericire Opoziţia nu a făcut decât o jumătate de pas înainte prin retragerea din Parlament, cu renunţarea la toate drepturile salariale şi la celalalte beneficii ale calităţi de parlamentar, în speranţa unei repoziţionări a actualei puteri, în speranţa declanşării alegerilor anticipate. Blocajul pare a fi total. Îngheţul este autentic. Oare cine şi cum v-a sparge gheaţa? "Cei mai mulţi dintre manifestanţi au cerut respect, respectarea normelor elementare ale unui sistem democratic, au cerut dreptul ca votul lor să conteze în ansamblul construc ţiei politice, au cerut deci alegeri anticipate"
Recomandările noastre
